130,724 matches
-
aceleași preferințe. Toate laolaltă se înscriu în ceea ce obișnuim a numi "modul nostru de viață". Deosebit de comportamentele sale sociale, istorice, economice și spirituale - care prin extensie au făcut loc în zilele noastre tendinței ireversibile, pare-se, a "globalizării" și a "satului planetar", - acest mod de viață se exteriorizează și într-o seamă de detalii care lasă nu o dată observatorului din afară impresia că ar avea de-a face cu oameni în uniformă. Cel ce nu se înscrie în tiparele generale, mai
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
violentei campanii împotriva Regelui Carol I și a camarilei din jurul său - oameni politici, oameni de afaceri, magistrați, capi ai Bisericii - pe care social-democrații radicali, de orientare anarhică, îi considerau vinovați de reprimarea sângeroasă a răscoalelor țărănești din 1907, de sărăcia satelor etc., etc., până și de morții și de răniții din Războiul de Independență (1877). în această campanie apăruseră în Facla, mai cu seamă după tipărirea pamfletului arghezian Omul cu ochii vineți (martie 1912), multe texte caustice, cu titluri și subtitluri
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
bineînțeles, (științific s-ar chema într-o logică a limbajului) și spectacolul e la el acasă. Nu vă grăbiți, nu e pe gratis! Plătim cu vârf și îndesat. „Lucru dracu, ba nene!”, vorba lui Moș Gogu, unul de pe la mine din sat, „e că circul noi l-am vrut, noi îl avem! Iar după aceea, ce să mai zici?!”. Problemă se complică rău, dar rău de tot, când, vorba aceluiași gălbejit, fără dinți și cu gândul dus la ștreangul deja pregătit în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
timpul, îmi refuză imaginea. Greu de raspuns și câtă vreme omenirea ar numără vreo 6,5 miliarde, însă în ea, Oamenii mai rar. Pe alocuri, chiar neam! Adică, de niciun fel, ca să le înțelegeți oful și ăstora de pe la mine din sat. Dar mai ales greu, câtă vreme Apocalipsa e în noi și o trâmbițam care mai de care și pe unde apucăm. Apocalipsa, în varianta de mâine (după Nicolae Bălașa) Apărută la Editură Ateneul Scriitorilor, Bacău, în 2011, cartea lui DAN
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Basarabia, la țiganca și de atunci m-am dus acolo în fiecare an, pentru o sacra misiune. Vagonul de care pomeniți nu era chiar părăsit. Până nu de mult fusese folosit de preotul Vasile Burduja drept biserică, unde se adună satul duminică la Sf. Liturghie, apoi a fost donat celor doi călugări. țiganca, este un loc de îngropăciune a mii de ostași români aruncați de-a valma în 1941, în timpul războiului de apărare al Basarabiei. Aici am cules oase de pe câmp
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
el a fost de mare ajutor cu executatul troițelor la Reghin și efortul de a le căra peste graniță, din România în Basarabia. Părintele Nifon și părintele Casian au rămas să păzească locul de atacurile frecvente ale bul gărilor din satele vecine (Stoianovca), care veneau beți provocând scandaluri ca să oblige pe români să plece din zonă. La Cania rămăsese părintele Buduja să aibă grijă de cimitir. Inaugurarea oficială a cimitirului de la țiganca s-a făcut în anul 2006. Sfințirea troițelor s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ai Ambasadei Române al Chișinău și foarte mulți cetățeni basarabeni veniți să-și aducă salutul eroilor căzuți pentru țară, cu steaguri, cu lumâ nări aprinse, cu colăci și vin, cu coliva , ca la un părăstas. Problema presei de informare în satele din Basarabia am soluționat-o cumpărând sute și sute de abonamente la ziare românești în așa fel că cel puțin câteva numere să ajungă și în cel mai îndepărtat cătun. M-am gândit că acest lucru va menține spiritul bieților
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de ucrainieni, care-i iubesc pe români că sarea-n ochi. Îmi puteți da mai multe amănunte despre acest lăcaș căruia i-am vazut pozele trimise pe internet? NP: Hagi Curda sau Camasovca, cum i se mai spune, este un sat românesc cu o populație de 4.600 de suflete, situat dincolo de Galați, în fostul județ Ismail, unde au avut loc până nu demult scene de barbarism comise de către ortodocșii ucrainieni. Din Romanian Global News am aflat că în timpul postului de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
anterioare, printre care și congresul CMR, cel mai reușit de la Vatră Dornei 2004 -, au fost ajutate cu bani și de către Departamentul Romă nilor de Pretutindeni, insă banii se returnau după un anumit timp, deci trebuia că cineva să fi avan sat bani cash pentru a demara acțiunile, ca de exemplu transportul oamenilor din Basarabia și Kazastan la congres, cazarea și plata meselor celor aduși . Acest cineva am fost eu, care am dat cu toată inima fără să fi știut sigur dacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poliție politică, eu numărându-mă printre cei ce au avut de suferit datorită lui, în cele patru dosare de la Arhivele fostei securității. Curpen, în munți la Pădureni: În spinii de-aici arată-te, Doamne"... PAUL ANGHEL N. 18 aug 1931, sat Recea, comuna Horgesti, județul Bacău m. 19 mai 1995, București. Prozator, dramaturg, publicist, traducător, scenarist, reporter politic, critic de artă. Fiul lui Vasile Anghel și al Anei, învățători. A absolvit Liceul "Ferdinand" din Bacău și Școala de Literatură a Academiei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sac pogon de ani De când nu mai plătiși simbrie Nici la boieri, nici sorții bani. Voi așteptați-mă la poarta Cu calul alb ce-a-mbătrânit. Mă-ntorc din patru vânturi, iată: Îmi este greu și-am obosit. Tocmiți mulți lăutari din sat Și la fântână de din vale Să-mi cânte până pe-nserat Cu voi de doruri, si de jale. Și nu fiți triști că-i vară arsă De griji, de ploi, de dorul meu Ca-n toamnă care stă netoarsa Vom
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și a celor ce organizaseră expoziția Regina s-a oprit în fața tabloului lui și a întrebat de cine e pictorul și atunci organizatorul ( Dacă nu mă înșeală memoria era Victor Ion Popa-cel care avea să înființeze împreună cu Dimitrie Gusti Muzeul Satului din București) l-a prezentat și Regina l-a felicitat. După care, spunea cu veșnicul lui zâmbet în colțul gurii, că nu știai dacă este ironic sau nu, mi-am strâns singur mâinile pentru a mă felicită . Și, pe lângă alte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să fiu țintă unuia și când m-am pomenit plesnit în ceafa că te lovea pe la spate, ca să nu știi cine e mi-am pus mâna la ceafa la locul dureros și întorcându-mă am trântit-o pe limbă din satul meu . Care pizda mă-ti dăduși mă? Și culmea e că m-am pomenit cu un vlăjgan de prin clasa 8 eu eram în clasa 1 și mai eram și slab și arătăm că doamne-ajută că mă ia de guler
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
prin surprindere nu am mai avut timp să-i spun domne profesor, căci era profesorul de lucru manual Constantin Popian, ci l-am luat cu Nea Costică cum îi spunea toată lumea. Constantin Popian era un adevărat rapsod organizând prin toate satele din Vâlcea spectacole cu piese de teatru, în special cu Iancu Jianu sau cu Haiduci. Odată a prezentat la mine în comuna și piesă”Zori de Zi”de Zaharia Bârsan. El locuia în Râmnic, pe strada Tăbăcari, dar cum soția
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și pară mamei lor când făceau prostii. Eu nu am prea crezut dar doamna Rica, cu vocea ei blândă mi-a spus: Zău Vali că așa e. Uite să spună și Lenuța. Când mama lor era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de un astfel de partid, dat fiind programul de "protecție socială" trâmbițat de liderii din jurul lui Iliescu. Afirmații de acest fel arată că, dincolo de orice evidență, pesedeii au reușit să-și impună mesajul. E suficient să dai o raită prin satele românești, să vorbești cu pensionarii, să constați starea școlilor, a spitalelor și drumurilor ca să vezi cu ce fel de "protecție socială" s-au învrednicit PSD-ul. Pe de altă parte, conturile, vilele, mașinile de lux, tablourile și bijuteriile dobândite în
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
să povestească. Privind în urmă, există perfectă continuitate între cărțile sale. Literatura lui s-a produs în același ritm și spirit, s-a dezvoltat din aceleași teme și a conturat un anume crez. În Povestiri cu înjurături ne prezintă personajele (satul are și el microbiștii, studenții și șmecherașii lui; iar Nae Stabiliment a devenit între timp celebru) și ne introduce în mediile sociale mărginașe despre care va scrie și de care se va ocupa, în detaliu, ca antropolog și cercetător. Dincolo de
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
și șmecherașii lui; iar Nae Stabiliment a devenit între timp celebru) și ne introduce în mediile sociale mărginașe despre care va scrie și de care se va ocupa, în detaliu, ca antropolog și cercetător. Dincolo de frontiere este romanul adolescenței în satul kitsch-ului postcomunist, un sat desfigurat de tranziție, marcat de derizoriu, un mediu pervertit în care limbajul, cutumele, mentalitățile îl transformă într-un spațiu aproape experimental, un loc unde coexistă toate tendințele (mode, snobisme, idei primite de-a gata etc.
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
Stabiliment a devenit între timp celebru) și ne introduce în mediile sociale mărginașe despre care va scrie și de care se va ocupa, în detaliu, ca antropolog și cercetător. Dincolo de frontiere este romanul adolescenței în satul kitsch-ului postcomunist, un sat desfigurat de tranziție, marcat de derizoriu, un mediu pervertit în care limbajul, cutumele, mentalitățile îl transformă într-un spațiu aproape experimental, un loc unde coexistă toate tendințele (mode, snobisme, idei primite de-a gata etc.) unei confuze societăți post-totalitare, un
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
spațiu aproape experimental, un loc unde coexistă toate tendințele (mode, snobisme, idei primite de-a gata etc.) unei confuze societăți post-totalitare, un loc incert unde tinerii mai deschiși la minte, elitiștii revoltați, ascultă rock, citesc Cioran și poartă blugi prespălați. Satul românesc prinde chipul unei cu totul alte realități: satul pulp-fiction. Dincolo de asta, însă, romanul ridica o problemă interesantă: care (mai) e relația dintre comunitate și povestire, care e statutul povestirii. Cu background-ul antropologic în spate, Sorin Stoica sublinia că
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
mode, snobisme, idei primite de-a gata etc.) unei confuze societăți post-totalitare, un loc incert unde tinerii mai deschiși la minte, elitiștii revoltați, ascultă rock, citesc Cioran și poartă blugi prespălați. Satul românesc prinde chipul unei cu totul alte realități: satul pulp-fiction. Dincolo de asta, însă, romanul ridica o problemă interesantă: care (mai) e relația dintre comunitate și povestire, care e statutul povestirii. Cu background-ul antropologic în spate, Sorin Stoica sublinia că orice comunitate se legitimează prin povestirea membrilor ei, naratorul
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
din Dincolo de frontiere, iar problema pe care o pune de data aceasta este relația dintre realitate și ficțiune. Avatarul rocker-ului Jul din primul roman este scriitorul creator de personaje; cu un statut asumat scriptural, dator față de povestire și realitate. Satul și oamenii pe care îi ficționalizase în primul roman se revoltă, nu se recunosc, se simt trădați, în plus, cîteva lucruri inventate s-au întîmplat ulterior cu adevărat în sat și numai scriitorul este de vină pentru că a forțat destinul
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
cu un statut asumat scriptural, dator față de povestire și realitate. Satul și oamenii pe care îi ficționalizase în primul roman se revoltă, nu se recunosc, se simt trădați, în plus, cîteva lucruri inventate s-au întîmplat ulterior cu adevărat în sat și numai scriitorul este de vină pentru că a forțat destinul, îl judecă, îi cer socoteală... Povestitorul e deopotrivă un diagnostician și un terapeut, identifică și "vindecă" realitatea luînd-o în stăpînire prin actul scriptural, dar are și responsabilități. Cîteva trăsături îl
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
independență față de URSS, pentru ca, dintr-o dată, cultura română să devină în ochii Occidentului interesantă. Mai târziu, începând cu anii '80, a fi român a devenit mai puțin prestigios... Așa funcționează Occidentul. "După McLuhan, televizorul a transformat lumea întreagă într un sat. Altcineva exprima o idee apropiată: lumea este azi o colecție de periferii. Într-adevăr, mulți oameni de cultură ar trebui să poată pleca la Paris, Berlin, Roma și alte mari orașe pentru a vedea manifestări de provincialism. Căci provincia este
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
bîntuiau în Parisul anului de revoltă 1968: "m-am gîndit la copilăria noastră la Rășinari, singura epocă din viața mea care îmi apare de o extraordinară plenitudine. Faptul acesta îți poate părea ridicul, dar mă simt mai profund legat de satul nostru decît de această metropolă în care mă aflu! Copilăria rămîne pentru mine culmea vieții mele. Este, așadar, cu totul normal ca Rășinarii să fie în ochii mei punctul privilegiat al universului". "Adevărul", mai jos admis, că e "un apatrid
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]