961 matches
-
și libertatea de voință. Cassian enumeră toate urmările păcatului originar: păcătoșenia universală, dezarmonia firii umane, inevitabilitatea păcatului și universalitatea morții. Sfântul Cassian afirmă universalitatea păcatului originar, ajungând la concluzia că fiecare urmaș al lui Adam se află în robia lui Satan; chipul lui Dumnezeu în om a fost alterat și de aceea are nevoie de răscumpărarea lui Hristos, prin harul Său, pentru a putea deveni din nou chipul lui Dumnezeu. Fiecare urmaș al lui Adam păcătuiește inevitabil, pentru că Adam a păcătuit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
iar posibilitățile monahului de a se autodepăși sunt afirmate cu tărie. Dorința sexuală poate fi stinsă și imaginile sexuale pot fi eliminate chiar și în somn, pot fi omorâte. Căderea în păcat. Cassian enumeră trei patimi la care face apel Satan pentru ispitirea lui Adam: lăcomia, gloria deșartă și mândria. De asemeni, specifică că originea prezenței răului în neamul omenesc se află atât în căderea în păcat a lui Satan cât și în căderea în păcat a protopărinților noștri. Astfel, omenirea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Căderea în păcat. Cassian enumeră trei patimi la care face apel Satan pentru ispitirea lui Adam: lăcomia, gloria deșartă și mândria. De asemeni, specifică că originea prezenței răului în neamul omenesc se află atât în căderea în păcat a lui Satan cât și în căderea în păcat a protopărinților noștri. Astfel, omenirea are o înclinație mai mult spre rău decât spre bine, iar natura umană nu mai poate alege voința Domnului fără ajutorul milostivirii lui Dumnezeu. Cassian învață că libertatea voinței
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Construcția bisericii semnifică tocmai sacralizarea materiei (părăsirea casei laice și a cotidianului supus greșelii) și situarea în lumina iertării, prin rostirea constantă de rugăciuni. Dacă simbolistica nopții trimite și la odihnă, și la râvnita ocrotire a casei, dar și la Satan cel condamnat la nesomn, lumina sacră, corelată cu prezența credinciosului în biserică și în rai, semnifică reintrarea sub autoritatea benefică a tatălui celest, reprimirea fiului risipitor (adamic) și iertarea lui. Biserica, centrală în topografia terestră religioasă, în cea laică își
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și absolutul. Alte două cărți de incontestabil merit, Căderea în sus a Luceafărului (1993) și Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologii din întreaga lume (1993), îl consacră pe C. ca pe un eminescolog
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
2.3. Urmașii lui Platon Mulți teoreticieni, după Platon, în special printre părinții Bisericii, vor taxa teatrul drept imoral. Pentru Tertulian (155-225), care a trăit într-o Cartagină încă foarte mult ancorată în păgânism, teatrul este o invenție a diavolului. Satan le-a insuflat oamenilor ideea despre el căci, introducând cultul eroului, teatrul favorizează idolatria. În tratatul său despre spectacole, De Spectaculis, Tertulian scrie: "Diavolii, care prevăzând chiar de la început, că plăcerea față de spectacole ar fi unul din mijloacele cele mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
șa création. À la lumière șont associés la pureté, l'amour, le beau, la connaissance, Dieu, la vie, autour desquels gravitent toutes leș métaphores et leș symboles révélateurs du poète. L'obscurité, elle, connote la mort, la laideur, le péché, Satan, la non-connaissance, le non-amour, le non-créé. Ces deux principes alternent dans une conception cosmologique manichéiste, fortement marquée par le sens du sacré et par une vision mystique.905 Leș poèmes de la lumière, écrits en vers libre, annoncent le triomphe de la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
43) [...] vous serez comme des fleurs dont la brise répand le pollen. (Belles mains) (Miclău, 1978 : 151) Pesemne învrăjbiți de-o veșnicie Dumnezeu și cu Satana [...]. (Pax magna) (Blaga, 2010 : 29) Ennemis depuis l'éternité, îl semble que Dieu et Satan [...]. (Pax magna) (Villard, 2007 : 97) Peut-être éternels ennemis, Dieu et Satan [...] (Pax magna) (Miclău, 1978 : 187) Viața mea a fost tot ce vrei [...] Câteodată clopot ce se certă cu cerul. (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag) Mă vie a été
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pollen. (Belles mains) (Miclău, 1978 : 151) Pesemne învrăjbiți de-o veșnicie Dumnezeu și cu Satana [...]. (Pax magna) (Blaga, 2010 : 29) Ennemis depuis l'éternité, îl semble que Dieu et Satan [...]. (Pax magna) (Villard, 2007 : 97) Peut-être éternels ennemis, Dieu et Satan [...] (Pax magna) (Miclău, 1978 : 187) Viața mea a fost tot ce vrei [...] Câteodată clopot ce se certă cu cerul. (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag) Mă vie a été tout ce que l'on veut imaginer [...] parfois une cloche se
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la sfârșitul secolului XIX, sub pecetea insolitării și insolitului, chiar subiectul picturii sale. Filozofii și scriitorii romantici consacră artistul ca ipostază a geniului creator, reactivând și revalorificând un mit precum cel al lui Prometeu (Gilbert Durand), sau cel al lui Satan, ca erou damnat, resentimentar și exclus pe nedrept, ipostază a artistului revoltat, secesionist, "refuzat". Spre exemplu, mulți artiști vienezi cunosc oprobiul scandat filistin al criticilor sau autorităților din Viena, slab sau deloc receptive la noutatea artistică. Scandalurile au ca obiect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reflectă principiile esteticii decadente, și din acest punct de vedere, atât romanul său Sinagoga diavolului, cât și deviza sa blasfemiatoare, "de-a-ndoaselea", " La început a fost voluptatea", sunt concludente. Przybyszewski oferă propria sa interpretare mitului platonic al androginului primordial, numai că Satan este acum cel care separă cele două sexe, inaugurând astfel o căutare fără sfârșit a restabilirii unității primordiale. Ca și pentru artiștii care semnează articolul manifest din primul număr din Золотое Руно (Lâna de aur), arta constituie pentru Przybyszewski un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]