1,927 matches
-
de satire menippee, ne interesează aici Lucius Annaeus Seneca, filozof și scriitor roman din sec. I e.n., care, pe lângă operele de factură filozofică și tragediile cu subiecte grecești, "toate scrise pe un ton serios, chiar dacă uneori se pot desluși elemente satirice"142, va fi lăsat posterității iubitoare de parodii, îndrăgind hazul și, pe alocuri, poanta mușcătoare, opusculul intitulat Apokolokyntosis diui Claudii, adică Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu. Se utilizează aici parodia la aproape toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
celor două genuri liric și epic cărora le corespund două registre de asemenea total diferite idilic și grotesc. Obscenitatea și limbajul scatologic sunt, de altfel, două dintre produsele de care literatura latină s-a folosit în lucrările cu pronunțat caracter satiric și/ sau parodic; ele nu puteau lipsi nici din Apokolokyntosis. După cum nu lipsește nici parodia directă la adresa vechilor greci și a eposului eroic. La acest capitol, rareori Seneca folosește aluziile ironice, preferând ca ținta să fie vizibilă. E cazul episodului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vreunei ființe de pe uscat și mai degrabă cum este de obicei al fiarelor mării", dezeroizarea atrag după sine și atât de cunoscuta tehnică a demitologizării: "Hercule socoti că venise sorocul pentru cea de a treisprezecea muncă". Comentariile naratoriale suplinesc accesele satirice printr-o mină caricaturală, pe care Seneca o imprimă, acid și inspirat, tuturor în egală măsură, așa încât nu-l iartă nici pe Hercule, pe care îl numește când "grecotei", când "prea puțin subtil" și-l pune să vorbească în versuri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
origini străvechi, care erau intonate în onoarea decedatului de către bocitoare care însoțeau cortegiul funerar"153. Îndemnul serios din primele rânduri, "Mii de lacrimi vărsați,/ Trist izbițivă-n piept,/ Numai vaier funest/ Să răsune în For", este de îndată completat prin înțepături satirice și fine ironii, care dau substanță parodiei printr-un umor de calitate, adesea ironic: "Cum s-a stins de sublim/ Cel atât de mintos" sau "Jeluiți pe bărbatul/ Care în stare a fost/ Mai degrab' decât toți/ Să împartă dreptatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în altele cea păstrată și de traducătorii români. Satyricon "ar reprezenta un genitiv plural, alcătuit după regulile declinării grecești, de la un adjectiv satyricus (-a, -um). Prin urmare titlul real, prescurtat în manuscrise, ar putea fi Satyricon libri cărți de lucruri satirice, făcând o aluzie la satura amestec"162. Însăși redactarea operei sub acest titlu ridică o problemă deja amintită, cu termenii lui Bahtin, și anume bilingvismul ca semn al parodiei. Constatăm din start că titlul conține germenii deriziunii, făcând apel la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
însoțit de Giton, o părăsește pentru a se îndrepta, sub pretextul că nu-și mai găsește drumul către casă, direct către un lupanar. Trimiterile la lipsa de substanță a activității formative practicate de retori sunt presărate cu parodierea unor autori satirici, cu referire și la conținutul ulterior al istorisirii. Dovedindu-și necunoașterea și invocându-l pe cel dintâi autor satiric din literatura latină, Lucilius, retorul Agamemnon "comite" de fapt o parodie a satirei lui Persius 164, poet satiric contemporan cu Petronius
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
direct către un lupanar. Trimiterile la lipsa de substanță a activității formative practicate de retori sunt presărate cu parodierea unor autori satirici, cu referire și la conținutul ulterior al istorisirii. Dovedindu-și necunoașterea și invocându-l pe cel dintâi autor satiric din literatura latină, Lucilius, retorul Agamemnon "comite" de fapt o parodie a satirei lui Persius 164, poet satiric contemporan cu Petronius, privitoare la gloria eternă obținută prin artă. Versurile următoare descriu, de fapt, intențiile operei din acest moment încolo, parodiind
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodierea unor autori satirici, cu referire și la conținutul ulterior al istorisirii. Dovedindu-și necunoașterea și invocându-l pe cel dintâi autor satiric din literatura latină, Lucilius, retorul Agamemnon "comite" de fapt o parodie a satirei lui Persius 164, poet satiric contemporan cu Petronius, privitoare la gloria eternă obținută prin artă. Versurile următoare descriu, de fapt, intențiile operei din acest moment încolo, parodiind și tipul uneori rezumativ de prezentare a episoadelor anterioare din versurile unor epopei: Lesne sătul de socratica turmă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
decât în celelalte state europene, parodia cultivată în Italia se înscrie în firescul evoluției unei literaturi care beneficiază de un pronunțat simț al umorului. Dar unul mereu "la pândă", gluma putând îmbrăca forme de la cele mai naive la cele mai satirice, controversate. Parodiștii italieni se apropie, ca structură și inițiativă cel puțin, de cei ce practicau această tehnică, sub diferite forme ale epicului, în Antichitate. Nici nu putea fi altfel, într-o perioadă al cărei tabel de valori, fie el și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
treptat, discipoli, cum transpare din scrierile lor. Epicur afirma că "plăcerea este primul dintre bunurile înnăscute", că "plăcerile minții" sunt superioare celor "fizice", iar plăcerile "statice", celor "cinetice". Se vor naște de aici plăcerea burlei florentine, chiar spiritul burlesc, direcția satirică a Facețiilor lui Poggio Bracciolini sau ironia mușcătoare din discursul personajelor creionate de Pietro Aretino ca replică la Banchetul lui Platon, ori situația parodic-licențioasă din Mătrăguna lui Machiavelli. Dintre toate, evident epicureică în substanța ei rămâne Preaînfricoșata viață a Marelui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vechi care iubeau într-adevăr produsele gratuite ale unei ironii subțiri"207. Ea împletește elemente ale culturii populare cu infiltrații culte (adesea trimiteri la modele antice dacă nu chiar imitații explicite), pe care le narează la modul umoristic și/ sau satiric, iar rezultatul trece, nu rareori, dincolo de verosimil, fie în sfera fantastică, fie în cea fabulistică. Prezența limbii populare și a motivelor literare care își trag seva din literatura de acest gen sunt extrem de importante: pentru că umaniștii, erudiți prin formație, le-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Gargantua și Pantagruel, dar mai ales în opera lui Cervantes, prin cuplul format din Don Quijote și Sancho Panza. Bracciollini regizează o confruntare între un bucătar și stăpânul acestuia, ducele Milanului, din care învingător va ieși, bineînțeles, cel dintâi, conform intenției satirice a autorului. Ideea de cuplu în care cel mai puțin puternic este, de fapt, cel mai ascuțit la minte vine din fondul literaturii populare, dar își găsește aici o strălucită realizare. Cele două personaje nu au nume, deci nu sunt
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de manierism slab conștientizat. Ca și în legendă, palatinii părăsesc Parisul, dar nu pentru a răzbuna îndrăzneala lui Gano, ci pentru a "emigra" în Pagania, unde convertesc popoare întregi la creștinism. În descrierea luptei, sunt introduse elemente comice, uneori chiar satirice, cum ar fi comparațiile cu iz gastronomic, tipic burlești, ale căror ecouri răsună când în războiul plăcintelor din Gargantua, când în haosul absolut din Țiganiada: "Unu-l vrea fiert pe Macon, altul fript;/ Și fiecare, din dușman, o turtă vrea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Vitejii sunt, ca în romanul lui Calvino, inexistenți. E o fugă generalizată, atât în căutare de aventuri amoroase, dar și de responsabilitate. Un subiect eroic tratat la modul trivial, deci parodie. O parodie care se îmbogățește însă și cu accente satirice în momentul în care se insistă asupra nebuniei personajului ce dă titlul opului. În aceeași pădure desacralizată din poemul lui Boiardo, Orlando întâlnește un tânăr sarazin rănit, pe Medoro. Îl vindecă și apoi îl duce în Orient, după care, la fel de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-i năpârcă!". Față de celelalte poeme eroi-comice renascentiste, Ariosto introduce elementul moralizator, trimițându-ne cu gândul la fabule. Îl vom regăsi în mai toate episoadele, fie ele și secundare, ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că intenția ludică are și o coloratură satirică: Deși ia multe chipuri, țineți minte:/ Aceeași este nebunia! Este/ Ca o pădure plină de cuvinte/ Ce-atrage și te pierde fără veste,/ În sus, în jos, în urmă, înainte.../ Dar, ca să-nchei, vreau să vă spun aceste:/ Cel ce
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
el parodiat în A cincea și cea din urmă carte, a cărei apariție postumă a suscitat problema paternității operei, unii dintre contemporanii lui Rabelais îndoindu-se de autenticitatea textului. De astă dată, motivul călătoriei pe mare se îmbină cu alegoria satirică, Pantagruel, însoțit de Panurge și de tot grupul descinzând în câteva "insule alegorice", precum cele traduse la noi drept "Ostrovul clopotelor" (amplă satiră a Bisericii catolice) sau "Ostrovul cotoilor îmblăniți" (satiră a lumii judecătorești). Oricum, din narațiunea populară, de altfel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Rabelais s-a jucat cu normele și a reușit să păcălească cenzura, dar, mai presus, a izbutit, în final, să consacre un tip de roman inexistent până la el și dificil de reconstruit după. Fie că-l numim roman parodic și satiric ori epopee comică, Gargantua și Pantagruel e o narațiune complexă ce ridică numeroase întrebări cu privire la rigiditatea genurilor literare la finele Renașterii, adică într-un moment în care compartimentarea genului epic lăsa mult de dorit. Până atunci, în genul epic se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literară și asumarea modernității În 1704, apare, sub masca facil de decodat a anonimatului, una dintre cele mai percutante parabole din câte s-au scris vreodată care surprinde esența parodiei, preferând gravității teoretice calea jocului imagistic și lingvistic cu substrat satiric: Istoria amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James, cunoscută în general sub titlul de Bătălia cărților. Piesa oferă o mostră de judecare sintetică a operelor parodice singulară în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sub titlul de Bătălia cărților. Piesa oferă o mostră de judecare sintetică a operelor parodice singulară în secolul Luminilor, secol în care este evident că s-a făcut multă parodie cu care însă teoria literară. Ca majoritatea scrierilor de factură satirică ale lui Jonathan Swift, și aceasta își găsește pretextul într-o dezbatere provocată de disputa celebră pe care o lansase Academia franceză, cunoscută în istoria literară sub denumirea de Querelle des Anciens et des Modernes. Reputatul irlandez uzează însă de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca să amuze și să se amuze are, prin urmare, toate trăsăturile unei scrieri de graniță pe care discuția de față nu putea să nu o ia în calcul. Cu atât mai mult cu cât o opinie formată în grila discursului satiric al lui Swift va domina și într-o altă lucrare importantă a momentului, anume Despre tropi (1729). În respectivul tratat, Du Marsais enumeră, pentru început, parodia printre figurile "sensului adaptat", apropiind-o din nou de retorică, după modelul conceptual antic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
schimbarea câtorva expresii"", fie în "a face versuri în maniera și stilul anumitor autori, mai puțin cunoscuți"281 (trad. n.). Dacă ultima definiție, al cărei câmp este mai restrâns decât al celorlalte, e tributară, în viziunea genettiană, mai degrabă pastișei satirice, primele patru categorii îi oferă teoreticianului francez o bază solidă în dezvoltarea propriei terminologii, cum singur o mărturisește. Oricum, textele la care ne-am referit se opresc asupra unui aspect esențial în teoriile pe care secolul XX le închină parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acelui text-matrice; relația cu textul precedent este una "de alter(n)are, distorsiune, schimbare, diferență"338; de aici rezultă caracterul paradoxal al parodiei postmoderne, duplicitar pentru că unește continuitatea și schimbarea, autoritatea și transgresarea ei; • intenția distorsiunii este, de obicei, umoristică, satirică, ironică; sunt găsite modalități pentru a-l implica pe cititorul ce decodifică textul astfel încât acesta să nu se simtă plictisit, ba chiar să se amuze. Semnificația de închidere a textului e generată deci, oximoronic, tocmai de ambiguitatea și plurivalența lui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
1971) Parody = lack of power, intentionality, and difference (Baudrillard, 1972) Parody = non-mastery (Derrida, 1978) Parody = intertextual but sometimes also crude (todorov, following Bakhtin and Kristeva on Bakhtin, 1981) Parody = a "minimal transformation of a text" (Genette, 1982) Parody = modern and satiric; pastiche (balnk parody) = post-modern and normless (Jameson 1983) Parody = repetition with difference but need also be comic (Hutcheon, 1985). Parody = nihilistic (Newman, 1986) Parody can be used to suggest an insane/discontinuous world (Martin Amis, 1990)", în Margaret A. Rose
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ideologie", în Pentru o teorie a textului. Antologie "Tel Quel" 1960-1971, p. 232. 43 Idem, pp. 232-233. 44 Mihai Pop (ed.), Ce este literatura?, Editura Univers, 1983, pp. 591-601. 45 În cazul parodiilor picturale, de pildă, miza este mai mult satirică, ea nu pune în discuție estetica operei, caracterul ei propriu-zis de artefact: dacă Mona Lisa lui Marcel Duchamp (împodobită cu mustăți) poate fi decriptată ca o aluzie la incertitudinile sexuale sub care se plasează o lume în care nici o valoare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
117 Bahtin, M., "Din preistoria discursului romanesc", în Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, prefață de Marian Vasile, Editura Univers, București, 1982, pp. 505-506. 118 Apud Bahtin, M., op. cit., p. 506. 119 Vezi Panaitescu, Val., "Preeminența spiritului satiric în lumea greco-romană", în Humorul (sinteză istorico-teoretică), Editura Polirom, Iași, 2003, vol. I, pp. 45-63. 120 În acest sens, demonstrația, probată cu argumente solide, îi aparține lui D.M. Pippidi; vezi capitolul "Aristofan și idealul poetului educator", în Pippidi, D.M., Formarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]