1,317 matches
-
că, orice s-ar spune, critica noastră există. Mai avem praf de pușcă în cartușiere...”. Stop. Dragă cititorule, atât. Regret că trebuie să închid reportofonul, regret că am fost obligat să selectez doar mici pasaje din niște discursuri lungi și savuroase, pigmentate cu expresii de tot dragul. Oricum, am convingerea că vei aprecia cum se cuvine aceste fragmente de rostire românească la Chișinău, acum, în anul de grație 1998. Mai, 1998 Una din multele metode de umilire a propriilor cetățeni pe
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
perioade de "practică" tehnologică sau agricolă 159. Ele definesc cel mai bine școala în anii din urmă ai lui Ceaușescu. Spre deosebire însă de adulți, copiii tratau astfel de anomalii mai curând într-un registru ludic: "campaniile agricole [erau] foarte savuroase, ca să zic așa, pentru că, fiind o zonă agricolă [bogată] în jur, aveam de toate. Aveam preferințe [...]. La mere era cel mai o.k., fiindcă nu ne murdăream foarte mult. Erau mari, vizibile, puteam strânge [mai ușor]. La struguri, deși era
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de endobucătărie și de uzajul precumpănitor familial, iar friptul de un uzaj social (rezervat invitaților în primul rînd). Opozițiile fundamentale endogen/vs/exogen (adică materii prime naționale sau exotice), central/vs/periferic (baza mesei și adausurile), accentuat/vs/non-accentuat (sau savuros/vs/insipid) construiesc următoarea arhitectură a combinațiilor în care semnul + sau marchează caracterul pertinent, respectiv nepertinent al opozițiilor respective. Bucătăria franceză central/periferic accentuat/neaccentuat Bucătăria engleză + + - Bucătăria franceză - - + (C. Lévi-Strauss, 1978: 106.) Altfel spus, gastronomia engleză pune accentul pe
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în care semnul + sau marchează caracterul pertinent, respectiv nepertinent al opozițiilor respective. Bucătăria franceză central/periferic accentuat/neaccentuat Bucătăria engleză + + - Bucătăria franceză - - + (C. Lévi-Strauss, 1978: 106.) Altfel spus, gastronomia engleză pune accentul pe preparate naționale (pudding, porridge etc.) nu excesiv de savuroase și reprezentînd baza mesei, în timp ce gastronomia franceză se axează pe elemente savuroase, desființează opoziția bază/adausuri (importanța antreurilor hors d'oeuvre și a deserturilor- selecție și combinare de fructe și brînzeturi) sau endogen/exogen (sosurile, fructele sau legumele exotice fiind
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Bucătăria franceză central/periferic accentuat/neaccentuat Bucătăria engleză + + - Bucătăria franceză - - + (C. Lévi-Strauss, 1978: 106.) Altfel spus, gastronomia engleză pune accentul pe preparate naționale (pudding, porridge etc.) nu excesiv de savuroase și reprezentînd baza mesei, în timp ce gastronomia franceză se axează pe elemente savuroase, desființează opoziția bază/adausuri (importanța antreurilor hors d'oeuvre și a deserturilor- selecție și combinare de fructe și brînzeturi) sau endogen/exogen (sosurile, fructele sau legumele exotice fiind intens valorizate, la fel cu cele naționale). Selecția anumitor opoziții și ocultarea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fiind intens valorizate, la fel cu cele naționale). Selecția anumitor opoziții și ocultarea altora poate atrage calificarea de rafinament, dar și de cosmopolitism al codului culinar francez, în timp ce opțiunea pentru endogen, central, accentuat ne îndreptățește să vorbim de un tradiționalism savuros al gastronomiei românești sau italienești. Codurile gastronomice bazate în principiu pe aceste opoziții majore cărora li se adaugă și fript/vs/fiert, aliment încălzitor/ vs/aliment răcoritor (supa aburindă/vs/înghețata sau ceaiul cu ambele funcții la poli sau în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
agone (diloguri parodice) alături de parodii ale discursurilor savante și ale pledoariilor judecătorești. De numele unui scriitor parodic de succes (în epocă) precum Hegemon se leagă nu doar anecdotele închipuite de prieteni, cât mai ales o istorie a parodiilor presărată cu savuroase citate în Cartea 15.697-9 din Deipnosophistae 127; își fac apariția și alți autori precum Sopater, Epiharm (menționat și de Aristotel în Poetica) sau Hermippos, amintit și de Marian Popa. Cu toții conturează, așa cum avea s-o constate mult mai târziu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Este vorba despre acel Italum acetum sub haina căruia vechiul îmbracă forme noi. "Culturile europene au învățat să râdă și să ridiculizeze de la romani", scrie Mihail Bahtin 134, sesizând că specificul mentalității latine trebuie căutat și în deriziune, în negarea savuroasă a lucrurilor până atunci acceptate drept solemne, printre care și prăfuitele postamente literare. De fapt, această înclinație către râs, bună-dispoziție și uneori satiră (Satura tota nostra est!, avea să exclame Quintilianus) a fost atât de puternică încât s-a menținut
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și simplu o ridiculizare, cum vom avea prilejul s-o constatăm ulterior, a reprezentării morții ca final implacabil al existenței umane? În orice caz, aici hotărârile zeilor sunt întotdeauna determinate de muritori, niciodată invers, un resort în plus al parodiei savuroase, atunci când aceasta își alătură comicul reieșind din răsturnările de situație și ironia: "Claudius începu să-și dea ultima suflare, dar nu putea să-și găsească obștescul sfârșit. Atunci Mercur, care fusese mereu desfătat de inteligența aceluia, o luă departe pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
legasem cingătoarea de marginea de lemn a patului pe care-l lipisem de perete și îmi vârâsem grumazul în laț"). Ce ieșire din scenă ar fi fost mai demnă decât o onorabilă sinucidere? Numai că aceasta se transformă într-o savuroasă parodie atunci când briciul pe care personajul îl folosește spre a-și lua viața nu numai că nu taie, dar e tocit de-a binelea: "[...] și-a înfipt briciul în gât de două ori și s-a prăbușit la picioarele noastre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
caină/ scotea din piept cuprins de pătimire,/ ba încă tremura cumplit sub haină,/ cu chip sleit și jale în privire"...). Din păcate, Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic originează și linia caracterologică din romanul picaresc. Inversarea de roluri contextuală (sluga e mai inteligentă decât stăpânul) oferă premisele parodiilor desfășurate pe spațiile largi, cum
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Atunci când autorul dorăște, spre exemplu, să aducă în discuție intervenția divină în destinul oamenilor (laitmotiv al întregii literaturi pre-cervantești), o va face "dând o raită prin Sfânta Scriptură" și citând "cel puțin cuvintele lui Dumnezeu în persoană", așadar intertextualizând biblic. Savuros este și efectul, respectiv minimalizarea autorității, deodată redusă la doar câteva simple "sfaturi din Scriptioară și minuni de-ale sfinților". Miza romanului este de altfel expusă limpede în Prolog și sub auspiciile ei se vede nevoit autorul să-și scrie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
le fie de bine, că găsesc ei de lucru (chiar au și găsit urgent la următoarea poartă pe stânga) și au rămas unii, despre care s-a dus vestea de profesioniști ce sunt. Nu știu, dacă vă mai amintiți de savuroasa știre transmisă de un redactor al Realității TV de la Cracovia, de la funeraliile cuplului prezidențial polonez, (ce într-un moment de neatenție sau de inspirație a lui Dumnezeu, care la ora ceea era mai puțin catolic, au dat ortu pe la Smolensk
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
avut menirea concretă de a apăra imaginea lui William Temple protectorul lui Swift implicat în varianta britanică a Disputei dintre Antici și Moderni. Deși scrisă aparent sub auspiciile unei conjucturi particulare, satira autorului englez surprinde, într-o manieră inteligentă și savuroasă, liniile generale ale problematicii faimosului conflict. Redimensionarea polemicii într-un război concret între cărți poate fi percepută, la un prim nivel, ca o fugă de responsabilitatea asumării unui rol direct în disputa propriu-zisă, deoarece însuflețirea cărților permite jonglarea cu idei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a intrat în cap să-și facă numele nemuritor, cum am zice să zboare la nemurire."220 Dincolo însă de aceasta, există aspecte concrete ale textului care îndreptățesc cititorul să-l considere o critică la adresa romantismului, cum ar fi descriere savuroasă a înfățișării acestui Sarsailă, descriere ce subminează ironic neliniștea, zbuciumul sau aspectul fizic neîngrijit: "...mai întâi de toate trebuie să fiu fără căpătâi, ca să zică că sunt slobod [...] în camara mea cu cât va fi mai nemăturat, cu atâta o să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
șlefuiri succesive, corecții critice etc. este, desigur, unul clasic, respingându-se net maniera romantică de a gândi nașterea unei opere fără eforturi, ca urmare a unei iluminări interioare. Pentru a ilustra această idee, vom da aici un fragment mai extins, savuros prin suculența ironică a construcției frazelor: "Există o tendință [...] de a deprecia această muncă critică a artistului; de a propune teza după care artistul mare e un creator inconștient și că poartă înscrise pe flamura lui, fără să știe, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
printre poeți (abia apărut în volum) "va izbuti în poezia serioasă". I Seriozitatea soresciană se vede dincolo de "narativ" în consecventa dinamitare a truismelor și drumurilor bătute; absurdul e un instrument de corecție, un antidot țintind discreditarea idilicului și făcutului. Anecdota savuroasă, poanta deșteaptă, sclipitoare, surâsul năzdrăvan, interludiile fantasmagorice, acestea reunite au câte ceva de divan oriental, de spațiu în care istorisirii i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică dreapta cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pleacă de la mine, mă roagă să-l recomand prietenelor, dar i-am trecut numărul de telefon la secret. Am învățat că în viață sunt unele lucruri pe care trebuie să le ții doar pentru tine... Numărul șapte și bucatele lui savuroase... Simfonia de arome degajată de oalele și cratițele sale rămâne pentru mine un moment de referință în trainingul gospodăresc; polițiștii mi-au spus că ceea ce gătea nu era ieșit din comun decât prin ingredientul secret, cocaina, dar eu nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în paragină și continuă degradare. Tot el a amenajat șoseaua care duce la Nicorești, șosea străjuită de nuci bătrâni, probabil plantați în acele vremuri. De nenumătare ori toamna am poposit în copilărie și nu numai, să ne înfruptăm din fructele savuroase din pomii de pe marginea șoselei. A construit și spitalul din Nicorești care sper să nu fie desființat prin dispoziția președintelui actual care doar demolează și nu construiește. Pentru toate funcțiile prestate el a refuzat în mod constant să fie în
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dar și din viața și opera personalităților din țară și din exil. Așadar, Gelu Ionescu (n. 1937, Galați) după patru ani pierduți (Institutul de Mine, tentative de a intra la I.A.T.C., figurație la Teatrul de Operetă, totul evocat savuros) reușește în 1958 la facultatea de limbă și literatură română din București. Devine UTM-ist, chiar dacă desgustat de propria slăbiciune: se temea să nu fie șantajat cu dosarul ascendenței "burghezo-moșierești" (atât bunicul patern, ex-latifundiar de Covurlui și politician interbelic, cât
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în Germania din SUA, ca și hipnotizată de dorul filosofului, și acceptând până și o întâlnire ofensatoare pentru ea cu soția geloasă a acestuia; 3) iubirea ca prezență în așteptare și în depărtare (ca prezență în absență). Dar cel mai savuros capitol este dedicat analizei "Decameronului" de Boccaccio, unde se demonstrează prin repovestirea și interpretarea unor episoade mirabilul paradox: "carnea învinge spiritul dinăuntrul lumii spiritului". Povestirile, cum se știe, au drept scenă mânăstirea, iar ca actori, călugări și călugărițe. De tot
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fiindcă eram tînăr și totul îmi era permis; tristețe deoarece credeam eu că totul îmi e permis... Un (alt) actor-dramaturg Despre Candid Stoica am mai scris. Am insistat asupra volumului său de amintiri din teatru masiv (550 de pagini, A4!), savuros, necruțător cu epoca și colegii. Așteptam continuarea lui, anunțată pentru anul acesta. Dar... între timp, Candid a mai comis două "pozne": o piesă despre cunoscutul actor Mircea Șeptilici și una despre marele satiric Teodor Mazilu. În ambele, apar și artiști
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
om deștept, dintr-o familie celebră de artiști. Iar cu prima lui soție îl cununase Beligan! Se pare că cel mai mult îi plăcea să rămînă... personaj. La Reșița, unde a fost repartizat, a oripilat "lumea bună" cu isprăvile lui. Savuroase, să fim bine înțeleși! Una din ele: era cuplat, într-o perioadă, cu o actriță frumoasă (care fusese, în tinerețe, marea iubire a lui Colea Răutu). Se numea Lelia. Într-o duminică dimineață, Lelia îi face morală concubinului, atrăgîndu-i atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
indirecte legate de popularul comedian, a cărui primă calificare fusese aceea de... viticultor (în această calitate spunea că la Recaș, unde a fost repartizat, nu te-mbătai decît o dată pe an: între 1 ianuarie și 31 decembrie!). Voi povesti una, savuroasă. Ani de zile, pînă prin 1980, Securitatea nu-i dădea voie să plece din țară, deși avea rude și-n Austria și-n Germania. Pînă la urmă, a păcălit vigilența băieților cu ochi albaștri și a plecat în Occident. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]