KorAP: Find »[drukola/base=scârbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...63 >

1,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

mă jignești, ia, mi-a spus, dar eu am dat din cap, spunându-i că nu pot, că n-am voie zahăr, deși tare-mi mai plăceau bomboanele, cu o zi în urmă mâncasem atâtea mentolate, că mi se făcuse scârbă de dulce, dar muncitorul a scuturat punga, ba poți, a spus, cum să nu poți, apoi a scos din pungă o caramea, mi-a întins-o ținând-o cu două degete și mi-a spus să casc gura, mâna-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
nu vreau, de fapt, să cânt la pian, de unde să scot eu pianul, eu vreau să mă-nveți să cânt la asta, și a dat cu cotul în ditamai cutia neagră, pe care-o așezase, pe bancă, lângă el, la scârba asta de-acordeon, la asta, mă, a spus, și a mai tras un cot în ea, apoi, apucând-o de curele, a săltat-o pe genunchi, a deschis-o și a scos din ea un acordeon, iacătă, a spus, taică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni atunci conștientă de crabii care mișunau pe corpul ei, Încercă să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o Împiedicau. O siluetă nedeslușită se apropie și portiera se deschise dintr-o mișcare. Marie țîșni din vehicul ca o nebună, scuturîndu-se frenetic ca să scape de micile animale care Încă se agățau de veșmintele și de părul ei; avu nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-te aici: un sintetizator de voci. Cu asta poți face ca oricine să spună orice. Luă CD-urile stivuite și etichetate. Voce Gwen, voce Nicolas... - Ne-a manipulat pe toți. Marie era cuprinsă de o senzație de mînie și de scîrbă totodată. Doar necesitatea de a Înțelege totul, de a lega toate firele, o silea să continue; se așeză În fața computerului și manevră tastele. - CÎnd mă gîndesc cum făcea pe cretinul! Așa-zis incapabil să se servească de Internet... Poftim, vino

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

-și un walkman. Sunt drăguțe, nu? spuse Christiane. Blonda cu sânișorii mici e chiar frumoasă...; apoi se lungi pe cearșaful de baie. — Dă-mă cu cremă... Christiane nu participa la nici un atelier. Mai mult, zise ea, simțea un fel de scârbă pentru activitățile astea schizofrene. Poate sunt cam dură, adăugă ea, dar le cunosc pe aceste șaizecioptiste trecute de patruzeci de ani, practic sunt una dintre ele. Îmbătrânesc În singurătate, vaginul lor e aproape mort. Vorbește cu ele cinci minute, ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Apa din ceainic fierbe și îmi fac o cană de ceai ciudat de plante pe care l-am primit la un moment dat de la un client. Iau un măr din fructieră, doar ca să descopăr că e zborșit tot. Cuprinsă de scârbă, arunc toate fructele la gunoi și ronțăi niște Shreddies direct din pachet. Adevărul e că nu mă interesează deloc lista. Nu mă interesează decât un singur lucru. Când ajung la birou, sunt hotărâtă să nu las deloc să se vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
companie de transport, după care au vândut-o. La pachet. Începe să șteargă cu mopul ultimele pete de bezea. — Și tu ? Înainte de a lucra pentru familia Ellise ce-ai făcut ? Apuc cu vârful degetelor caisele congelate și le arunc cu scârbă la coș. — Am lucrat la Marchant House, răspunde Nathaniel. E un conac-muzeu, de lângă Oxford. Și, înainte de asta, la universitate. — La universitate ? zic, ciulind urechile. Nu știam că... Mă opresc, înroșindu-mă. Tocmai eram pe punctul de a spune „Nu știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

n-o să-i spulbere pe mulți dintre noi, așa cum i-a spulberat și pe cei de pe vremea Tatălui? Ce-a făcut Tatăl din Cer ca să se pună cu Ceața? A făcut tocmai vorbele de care ție, Scept, ți-e atâta scârbă acum. - Nu de vorbele Tatălui mi-e scârbă. Nu de lucrarea lui care a ajuns până În ziua de azi mi-e silă. Mi-e ciudă doar că vreți să Împărțiți vorbele tăntălăilor ăstora care nu le pricep! Ei o să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
așa cum i-a spulberat și pe cei de pe vremea Tatălui? Ce-a făcut Tatăl din Cer ca să se pună cu Ceața? A făcut tocmai vorbele de care ție, Scept, ți-e atâta scârbă acum. - Nu de vorbele Tatălui mi-e scârbă. Nu de lucrarea lui care a ajuns până În ziua de azi mi-e silă. Mi-e ciudă doar că vreți să Împărțiți vorbele tăntălăilor ăstora care nu le pricep! Ei o să facă alte și alte vorbe și, din cauza asta, lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
privind cu ochi holbați la Tuni, iar cei din jur prinseră să scâncească și să se dea Înapoi. Tuni luă Însă de jos o piatră și-o izbi pe babă În țurloaie. - Ți-am zis să vezi de plodul ăla, scârbă! - Iar tu să vezi ce vorbești cu Krog! - șuieră ea, potolindu-se deodată. Ți-am arătat ce vrea. Să nu zici că nu ți-am spus. Abia atunci se duse baba la Unu și-l luă din brațele Runei. Dispărură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

s‑a explicat mai târziu În Boston, toxina cigua e rapid eliminată din corp, dar nu Înainte de a‑ți fi atacat radical sistemul nervos. Destul de asemănător cu sindromul Guillan‑Barré al lui Ravelstein. Printre primele simptome se manifesta o bruscă scârbă de mâncare. Nu puteam nici să mă uit la alimente. Ajunsesem să‑mi facă greață toate mirosurile de gătit. La masă nu puteam Înghiți altceva decât fulgi de porumb cu puțin lapte. Îi spuneam Întruna lui Rosamund că lucrul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

trist! GUFI: Nu pot să procedez altfel. Trebuie să mă înțelegeți. Dacă nu-l omor nu pot să mă liniștesc. ARTUR: Cum credeți. Nu e bine să trăiești tensionat. GUFI: De altfel, nimănui n-o să-i pară rău după această scârbă, după acest vierme, după acest păianjen. Nu vi se pare că are un ochi de vierme? Un ochi bulbucat și speriat? Un ochi roșu și vânăt, un ochi ca o gaură neagră, prin care curge o zeamă urât mirositoare? ARTUR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a fost... Îmi vine să urlu... GARDIANUL: Mie mi s-a făcut inima ca o ciupercă... CĂLĂUL: Uită-te la degetele astea... Simt cum se topesc de rușine... ARTUR (Se întinde.): Eu am să ațipesc puțin... GUFI (Despre ARTUR.): Ce scârbă! COLONELUL: E atât de uscat și de sfrijit incât... CĂLĂUL: Ar merita să scape. GUFI: Asta nu e om. Ne face de râs dacă-l executăm. GARDIANUL: Mai bine-i dăm drumul. Mi s-a făcut silă... CĂLĂUL: Și mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu bezele, mă arătau cu degetul, cu unghia murdară la deget. (Bea.) M-ai salvat! (Îl îmbrățișează.) Acu’ le strâng cureaua! (Trece prin fața celor patru, încrevieniți; le flutură plângerea pe la nas.) ARTUR: Au vrut să mă dea afară... GUVERNATORUL: Niște scârbe! ARTUR: Au vrut să-mi dea bani! GUVERNATORUL: Nu se poate! ARTUR: Au vrut să mă omoare și să mă arunce în iaz... GUVERNATORUL: Hai noroc! Ne scoatem noi pârleala! ARTUR (Bea.): A fost groaznic. De câteva ori am crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mai vreau să car apă cu sacaua! MAMA: Nu mai vreau să spun „vezi ce faci!”. Detest aceste cuvinte. RECRUȚII: Da, mamă! PRIMUL BĂRBAT: Nu mai vreau să mănânc semințe! AL DOILEA BĂRBAT: Mi-e silă de semințe! Mi-e scârbă! Na-vă semințele înapoi! Le aruncă peste BRUNO, GRUBI și MAJORDOM.) CĂLĂTORUL GRĂBIT: Și eu! Și eu! Nu mai vreau să ies cu capul din groapă! Na! Na! Își scoate pantofii și-i aruncă spre cei încriminați.) Luați-vă pantofii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
unghie. Își trosnește degetele. Îi cârâie burta de foame. MACABEUS: Cânți ca o cizmă. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) MACABEUS (Privindu-și cu dispreț țigara.): Ce scârbă! (Pauză.) MACABEUS (Privind în sus.): A trecut? PARASCHIV: A trecut. (Pauză; PARASCHIV scoate muștiucul, îl șterge atent de salivă; pune muștiucul la loc și continuă.) MACABEUS (Furios.): Las-o dracului de trompetă! (Pauză.) PARASCHIV (Se oprește.): Am să te omor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
înspăimântat.): Ce vrei? MACABEUS (Scoțându-și centura.): Să mă omori, ai? Așa? Omoară-mă... Da’ înainte... Da’ înainte... (Semiântuneric; gesturile aproape că se ghicesc.) PARASCHIV (Urlând.): Ce vrei? Ce te-a apucat? MACABEUS: Jos, jos! Cu fața la perete! PARASCHIV: Nu! MACABEUS: Scârbă! Ai s-o-nveți și pe asta! PARASCHIV (Încercând să restabilească dialogul lucid.): Te rog... Stai acolo... (Se târăște în jurul camerei, cu spatele lipit de pereți.) Stai așa... Ți-ai pierdut capul... (Duios.) Te doare capul? MACABEUS (Fascinat, dezumanizat.): Capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ordinar și mă minți? PARASCHIV: Gata! Se ridică; a terminat treaba cu MACABEUS.) MACABEUS: Un’ te duci? PARASCHIV: Stai unde te-am pus! MACABEUS: Un’ te duci? Un’ te duci? PARASCHIV: Să-mi curăț trompeta. MACABEUS (Încearcă să se scoale.): Scârba aia... scârba aia... PARASCHIV (Trântindu-l pe MACABEUS înapoi, apoi trăgându-l pe o rogojină în colțul încăperii.): Stai aici. Stai și mocnește. MACABEUS: Nu pleca. PARASCHIV: Nu plec. MACABEUS: Ce vrei să faci? PARASCHIV: Vreau să cânt. (Își ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mă minți? PARASCHIV: Gata! Se ridică; a terminat treaba cu MACABEUS.) MACABEUS: Un’ te duci? PARASCHIV: Stai unde te-am pus! MACABEUS: Un’ te duci? Un’ te duci? PARASCHIV: Să-mi curăț trompeta. MACABEUS (Încearcă să se scoale.): Scârba aia... scârba aia... PARASCHIV (Trântindu-l pe MACABEUS înapoi, apoi trăgându-l pe o rogojină în colțul încăperii.): Stai aici. Stai și mocnește. MACABEUS: Nu pleca. PARASCHIV: Nu plec. MACABEUS: Ce vrei să faci? PARASCHIV: Vreau să cânt. (Își ia trompeta din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
doi ochi... Fiecare ochi visează altă mârșăvie și tu cum alegi, cum? Cum să alegi dintre două urâturi? (Pauză. Personajele fascinate de discursul INAMICULUI. Pare că însuși urâtul se rotește pe sus.) Cum să alegi dintre o greață și o scârbă? Ce să alegi? Cum? De ce? (Pauză. Liniște cumplită.) Unde sunt orbitele tale, ca să ți le spăl cu peria ca să strălucească la soare? Câți ochi ai scos tu? (Tăcere.). Dar calul ți l-ai îngropat? Calul tău, care te-a adus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu-și pot refuza ultimele lor persuasiuni asupra CĂLĂTORULUI.): Bestiilor! Mai lăsați-l în pace! HAMALUL (Chicotind.): Hi-hi! (Confesiv, către CĂLĂTOR.) Șeful nostru are un fel de slăbiciune pentru călătorii prin ploaie... CASIERUL: Să nu vă lăsați înșelat. ȘEFUL GĂRII: Scârbe! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? HAMALUL (Lămurindu-l, confesiv, pe CĂLĂTOR.): Vrea să rămână singur cu dumneavoastră... CASIERUL: E o bestie, să nu vă lăsați impresionat. HAMALUL: Întotdeauna face așa... CASIERUL: O să vă întrebe o mulțime de lucruri. O să vă întrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ploii. Sunt păsări care trăiesc din ploaie. Mor în fiecare noapte, cu sutele. Se adună aici, deasupra gării, dracu’ știe de ce s-adună aici, se rotesc ce se rotesc și cald... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cad? HAMALUL: Cad peste noi... Niște scârbe. În fiecare dimineață trebuie să le adun, să le mătur... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cad multe? HAMALUL: Nu știu. Nu poți să știi niciodată. Uneori cad mai multe, alteori cad două, trei... Uneori cad cu sutele... Sunt și dimineți când cad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să mă lase în pace... în timpul nopții... Am să mor de greață... dacă îmi mai desfaceți pleoapele.... și gura... în timp ce dorm... Nu trebuie... Mă asculți? Spune-le că am să le spun eu, tot... tot... Era să vomit astă-noapte, de scârbă, când mi-ați deschis gura... și mi-ați umblat cu firul acela de iarbă... printre dinți... Tu mi-ai umblat cu firul de iarbă. Tu ai la tine întotdeauna câte un fir de iarbă... între dinți.... Nu? Hai spune, Grubi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
înțelegi? HAMALUL: Înțeleg... Acum înțeleg... De zece ani stau aici și tot încerc să înțeleg... De zece ani îi adun de pe drumuri... pe călătorii prin ploaie... și-i îngrop în cimitirul nostru... numai ca să uit... ca să-mi spăl frica... și scârba... Știu că n-avea ce să-mi spună... Dar mi-e groază, domnule, mi-e o groază cumplită... tocmai de acest lucru... că nimeni nu are ce să-mi spună... În fiecare noapte mi-e groază... Mă scol și alerg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

Altfel de cum îi doare pe toți? Altfel, pentru că durerea e altfel pentru fiecare, durerea de a fi, de a nu fi, ce să fii? Un nimic? O să le-arăt io ce e aia nimic! Trăzni-i-ar! Pe toți! Doamne! Și ce scârbă! Ce pustiu, Doamne! Nu pricep nimic, niște boi. Să se termine cu orăcăiala! Să se termine cu durerea asta grozavă de cap și de mădulare și cu uraganele astea care-mi bântuie măruntaiele! Sigur, toată lumea plânge de mila copiilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]