4,646 matches
-
cutie era salutat cu urale, iar picolițele se grăbiră să umple cu șampanie cupele jucătorilor ca să acopere perioada cât jocul era întrerupt. Faites vos jeux! rosti într-un târziu crupierul punând în mișcare roata ruletei. În afară de norocosul jucător, nimeni nu schița nici un gest. Acesta sorbi îndelung din pahar, după care plescăi satisfăcut din buze. Așeză încet cupa pe marginea mesei după care privi concen trat la postavul verde acoperit cu pătrățele din fața sa. Se clătina ușor, amețit de alcool. Bila de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se încăpățâna să nu pornească. Deși mașina era nouă, bateria părea moartă, demarorul nu mai voia să se învârtă. Partea proastă era că, din peșteră, începea să se prelingă un abur subțire. Privea încremenit ceața care ieșea afară, incapabil să schițeze vreun gest. Un gând straniu îi încolți în minte. Se așteptase să vadă vălătuci negri ieșind din peșteră, însă fumul își schimbase culoarea. Intrarea în grotă nu se mai vedea, de acum pâcla se adunase în fața ei, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cele șapte luni În cazarmă, din perspectiva realizatorilor Enciclopediei, reprezintă un eveniment unic: nicicînd, niciodată, un oarecare G.M., geometru, nu-și va mai petrece, În a doua jumătate a anului 1935, stagiul În cazarma din Požarevac, și nu va mai schița planuri la gura sobei, gîndindu-se cum În urmă cu două-trei luni, după un mărșăluit de-o noapte, văzuse marea. Marea pe care el a văzut-o de pe padina Velebitului, În douăzeci și opt aprilie 1935, pentru prima oară În cei douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost arse. — Arse? Barceló s-a mărginit să-mi ofere zîmbetul lui hermetic, parcurgînd filele cărții și mîngîind hîrtia ca și cînd ar fi fost o mătase unică În univers. Doamna În alb s-a Întors Încet. Buzele ei au schițat un surîs timid și tremurător. Ochii săi clipeau În gol, pupile albe ca de marmură. Am Înghițit În sec. Era oarbă. — N-o cunoști pe nepoata mea Clara, nu-i așa? a Întrebat Barceló. M-am limitat să tăgăduiesc, neînstare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ecou de singurătate și de rătăcire. În visele mele de licean Întotdeauna aveam să fim doi fugari călare pe o carte, dispuși să se salveze prin lumi de ficțiune și vise la mîna a doua. CÎnd Barceló s-a Întors schițînd un zîmbet felin, trecuseră două ceasuri care mie mi se păruseră două minute. Librarul Îmi Întinse cartea și Îmi făcu cu ochiul. — Uită-te bine la ea, măi chifteluță, că după aceea nu vreau să-mi vii că ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fum albastru Împrejurul profilului. Mă urmărea În tăcere, cu chipul ascuns În contralumina felinarelor. Rămase acolo preț de aproape un minut, fumînd cu nepăsare, cu privirea fixată Într-a mea. Apoi, cînd se auziră clopotele catedralei bătînd miezul nopții, figura schiță o ușoară Încuviințare din cap, un salut Înapoia căruia am intuit un zîmbet pe care nu-l puteam vedea. Am vrut să răspund, Însă rămăsesem paralizat. Figura se Întoarse și se Îndepărtă șchiopătînd ușor. În oricare altă noapte, abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o parte, Îmi inspira o viziune cerească. Mă pregăteam să-mi dreg glasul pentru a-mi anunța prezența, Însă efluviile de Varón Dandy m-au dat de gol. Clara puse capăt concertului de Îndată și un zîmbet rușinat i se schiță pe chip. — Pentru o clipă am crezut că e unchiul meu, Îmi zise. Mi-a interzis să-l cînt pe Mompou, fiindcă spune că ce fac eu cu el e un sacrilegiu. Singurul Mompou pe care Îl cunoșteam eu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și precar al condițiilor sale sanitare, iar includerea unui cetățean vertical pe lista de oaspeți e Întotdeauna prilej de zarvă prin ludicul și noul pe care le aduce În monotonia vieții de Închisoare. Ajuns aici, don Anacleto se apucă să schițeze o scurtă dar agreabilă descriere a caracterului victimei, altminteri bine cunoscută de toată lumea. — Nu este necesar să vă mai aduc aminte că domnul Flaviá i Pujades a fost binecuvîntat cu o personalitate fragilă și delicată, numai bunătate și pietate creștinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a acestor instituții viitoare: va trece prea multă vreme până să le vină vremea; vor izbucni multe furtuni și vor apărea multe tehnologii noi. Și foarte multe surprize vor veni să deturneze, pentru moment, cursul Istoriei. Putem totuși să le schițăm în linii mari, fără riscul de a ne înșela prea mult, plecând de la istoria trăită și de la primele două valuri ale viitorului. Aceste instituții vor fi constituite dintr-o structură ierarhizată de organizații locale, naționale, continentale și mondiale. în cadrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ni se pare greu de acceptat în lumina celei mai elementare justiții distributive, prudența ne obligă ca pentru un timp să suspendăm orice judecată definitivă și să însoțim cu atenție încrezătoare desfășurarea unor întâmplări care abia au început să se schițeze. Exact ceea ce, cuprinși de entuziasm profesional și de nerăbdare informativă, fac deja jurnaliștii din presa scrisă, de la radio și de la televiziune, alergând dintr-o parte în alta, punând reportofoane și microfoane în fața oamenilor, întrebând Ce v-a făcut să ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar costa o nebunie ca asta. După ce mută dintr-o parte în alta, așa cum îi era obiceiul, documentele așezate în fața lui, prim-ministrul luă cuvântul, Domnule președinte al republicii, cu strălucirea și rigurozitatea cu care ne-ați obișnuit demult, ați schițat adineauri portretul situației dificile și complexe în care ne aflăm, ca urmare, ar fi pură redundanță din partea mea să adaug la expunerea dumneavoastră câteva amănunte care, la urma urmelor, n-ar face decât să accentueze umbrele desenului, acestea fiind spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
haine Îngrămădite la Întâmplare, murdare de sânge. Dante se apropie repede, apucându-se să le examineze. În timp ce verifica grijuliu țesătura, simți ceva moale Într-un buzunar interior. Era o foaie Împăturită, cu câteva semne trasate pe ea. Recunoscu un octogon, schițat În grabă cu pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri. Iar alături cuvintele: „Templum lucis, haec arca thesauri Federici”. „Acesta este templul luminii, sipetul comorii lui Frederic”. Iar mai apoi o frază scurtă În limba populară: „Aici se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să mă ia și să Îmi pecetluiască buzele, ca pe ale maestrului meu. Dante Îl Înșfăcă de un braț. - Crezi că ești În primejdie? Spune-mi cine te amenință și toată autoritatea mea se va ridica să te ocrotească! Celălalt schiță un zâmbet Întristat. - Nici toate legiunile vechii Rome nu m-ar putea ajuta, messere. De mult urina mea miroase a miere și un foc lăuntric Îmi mistuie măruntaiele. Mă rog lui Dumnezeu numai să Îmi mai lase timpul să Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i se rostogolise printre picioare și Îndepărtându-l din cale cu un șut În dos. Simți o mână ținându-l de cot. Se smuci din strânsoare, răsucindu-se ca o furie. Omul din spatele lui ridică mâinile În semn de pace, schițând un zâmbet. - Iartă-mă, messer Durante. Încercam doar să te ajut, exclamă el, aplecându-se să ridice de jos bereta poetului, care se rostogolise nu departe. Poetul recunoscu fața zâmbitoare a lui Arrigo da Jesi. Zâmbi la rândul său, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din pricina sângelui care Îi țâșnea abundent printr-o rană de deasupra sprâncenei. Pentru o clipă, urletele sale de durere răzbătură peste vacarmul bătăliei. Arrigo continua să Îl fixeze pe poet cu o expresie amestecată de surpriză și de tulburare. Apoi schiță un zâmbet. - Din fericire, deosebirea punctelor noastre de vedere se reduce la sfera spirituală. Să mergem, priorule. Cine se aseamănă să se adune. Mai Împarte-ți puțină vreme cu mine, În drum spre locuința mea de la Santa Maria Novella. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe prima poartă, cum făcuse prima oară, se oprise Îndărătul amvonului, binecuvântând mulțimea În extaz. Astfel, se apropia Încetul cu Încetul de locul unde poposise Arrigo și, când ajunse lângă acesta, poetul avu senzația limpede că, deși continua să tot schițeze În aer semnul crucii, călugărul vorbise ceva cu filosoful. Câteva vorbe schimbate În grabă. Pe furiș. Cu acea repeziciune care e amprenta diavolului. Fu tentat să se apropie mai mult, dar acum cei doi se ignorau din nou. Se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la un canal de irigare natural a cărui apă rău-mirositoare se scurgea liber pe pământ. - A fost adus un om aici, astăzi. Fabio dal Pozzo, negustor. Unde e? Întrebă Dante Îngrijorat, nerecunoscându-și omul printre deținuți. Sunt priorul Comunei. Străjerul schiță un zâmbet complice. - Amicul e deja dedesubt, cu zbirii. La frânghie. - Du-mă la el, repede! porunci poetul cu glasul Înecat de mânie. Cineva avea să plătească pentru acea rușine, a cărei cauză involuntară se simțea. Zăpăcit de acea reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
chipul său Îi ieși În Întâmpinare, ieșind din neant asemenea unei năluci. Pipăi suprafața rece. O oglindă. Și, de partea cealaltă, o altă oglindă, formând un unghi drept, al cărui vârf era ascuns de piciorul postamentului. După o scurtă reflecție, schiță un zâmbet. Era simplu, ca toate marile farse. Așezate În acea poziție, oglinzile creau o nișă ferită de priviri, În interiorul căreia era loc pentru trupul unei femei. În exterior, oglinzile trimiteau spre credincioși nu imaginea fundului lăzii, cum crezuse toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la cele văzute. Apoi se dezmetici. - Luați o pânză, sus la moară, și Înveliți acest trup sărman, ordonă el, ridicându-se În picioare. Între timp, Își scosese din traista pe care o purta la centură tăblița cerată și, cu bețișorul, schiță iute o copie a tatuajului. Nu Întâmpină prea multe dificultăți: de tânăr fusese un foarte bun desenator, iar cunoștințele sale despre amestecul culorilor Îl ajutase considerabil În momentul când se Înscrisese În breasla spițerilor. Ar fi putut să se dedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Mlaștină? Ce vrei să spui, messer Alighieri? - Există un Styx mai aproape decât ai putea crede, afirmă poetul, Îndepărtându-se, sub privirea perplexă a celuilalt. La sediul breslei constructorilor Dante Îi Întinse lui Manoello, priorul breslei, foaia pe care Rigo schițase planul construcției incendiate. Omul ședea Îndărătul impunătorului său pupitru de scris, Înălțat pe un piedestal din lemn de stejar, Încrustat cu simbolurile corporației. Lăsă să se scurgă câteva clipe, cu un aer peste măsură de uimit. Părea bănuitor. Apoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să aștepte În continuare, arătând mereu spre figurină. - Împăratul. Frederic? Muta Încuviința energic, În timp ce ochii i se luminau de satisfacție. Luă regina neagră și o așeză lângă statueta regelui, apoi rândui lângă ei caii și turnurile. Pe urmă, cu degetele, schiță iute un cerc În jurul micului grup de piese, ca pentru a le cuprinde laolaltă. - Curtea lui Frederic? murmură poetul. Din nou ea Încuviință. Se părea că mica reprezentație se Încheiase. Dante Își plimbă de mai multe ori privirea de pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ale Creației. Se așeză pe colțul băncii celei mai apropiate. Atunci observă, printre ascultători, silueta plăpândă a lui Bernardo, care, aplecat peste tăblițele cerate, scria notițe cu repeziciune. Deodată Își ridică ochii, iar privirile li se Încrucișară. Închise brusc tăblițele, schițând un semn rapid de salut. Între timp, Arrigo părea să se fi apropiat de concluzie. Cită din operele unor părinți ai Bisericii și zăbovi Îndeosebi asupra unei observații de-a lui Lactanțiu. Apoi le formulă ascultătorilor tema i urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iar filosoful Îi susținu privirea cu fermitate. - Deci așa stau lucrurile, bolborosi el. Poate că e Într-adevăr așa cum spui dumneata, reluă el mai apoi, ridicând nițel tonul. Ei bine, e vremea să mă Întorc la munca mea. Se Îndepărtă, schițând un semn de salut. Dante și Arrigo Îl urmăriră din priviri până când se făcu nevăzut. - Disputa dintre Constantinopol și Vatatzes al Niceei? repetă Dante după un moment de pauză. Arrigo zâmbi slab. - Da. Să nu ți se pară ciudat, messer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ascunse Îndărătul unei măști de bonomie ipocrită. Ședea pe un jilț din lemn, purtând toate Însemnele funcției. Pălăria cu boruri largi, cu cordonul ei Împletit, Îi zăcea pe genunchi. - Așadar, ne revedem, messer Alighieri, murmură cardinalul cu glasul lui strident, schițând un surâs care Îi puse În mișcare bărbia dublă. Îi Întinse mâna Înmănușată, pe care se remarca un inel mare. Dante făcu un singur pas În față, oprindu-se În fața tronului. În loc să se Încline spre mâna Întinsă, Își Încrucișă brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se așeză pe unul din sarcofagele care zăceau lângă poarta de miazăzi a templului. Piatra Își mai păstrase ceva din căldura soarelui. Încerca să găsească un sens celor auzite cu o clipă mai Înainte. Monerre Îi păruse sincer atunci când Îi schițase planul și când și când căutase să-l facă și pe el complice. Totuși, În acele cuvinte exista ceva ce nu Îl convingea pe deplin. Un tremur ușor În glas, din când În când, ca și când un fir de disperare i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]