2,698 matches
-
de a da greș. Sunt ani de zile de când vreau să o întreb cum a depășit depresia unei vieți care nu a avut cursul dorit, ba mai mult, plătind și un preț atât de mare, dar acum ea este complet schimbată, frumusețea ei a pălit atât de repede, visurile i s-au retezat, este ca și cum o altă femeie i-ar fi luat locul și bătrâna aceasta osoasă, cu fața lată, gălbejită, nu știe absolut nimic despre femeia aceea tânără care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spatelui ei întors, îndepărtându-se, hai să îți cumpărăm o rochiță, dar ea îmi spune printre dinți, urăsc rochiile, însă eu intrasem deja în magazin, așa că încep să caut printre umerașe, de ce te superi, probezi doar, vei părea cu totul schimbată. Uite, aleg eu o rochie albastră în carouri galbene, asta îți va scoate în evidență ochii, trebuie să o probezi, dar ea spune, e o porcărie, la fel ca rochia ta. Atunci hai să fim surori gemene, spun eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu el. Mă surprind încercând să-mi retrag mâna, ridicând-o să-mi fac streașină la ochi, și stăm acolo câteva clipe, cu conștiința că ceva s-a schimbat, dar neștiind cum să procedăm. —Rebecca... zice Finn. Vocea îi e schimbată; nu se preface că nu s-a întâmplat nimic. Nu știu dacă să mă bucur sau nu. Nu reușesc să deschid gura. — Uite, hai să ne așezăm. Se duce la un petic de peluză și se trântește jos. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mult. L XLVII Il aduseseră de la spital într-o stare jalnică, dar cu moralul solid. Slăbise mult, însă era tot arătos și cu barba tot albă. La puțin timp sosi și Cornel, taică-meu. Se sărutară și, după câteva impresii schimbate, se auzi un ciocănit în ușa de la intrare. Pătrunse un om mătăhălos, care se cam codi la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă-l în camera din mijloc, pe masă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Alexandre, dacă vrei. — Cum să nu? Vin. — Mai aveți flori în grădina din spate? întreabă Teofana. — Avem în fața casei. — Am să merg puțin în grădină ca să-mi aduc aminte de copilărie. Teofana iese în curte, merge în grădină găsind-o schimbată. Pomii erau bătrâni, iarbă multă și buruieni.S-a bucurat enorm zîrind tufele de lămâiță mult mai viguroase, sub care se ascundea de frica Floricăi. Sub ele s-a ascuns și-n ziua în care a fugit de-acasă, așteptând
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
raze de soare, se mai înviorase și-și recăpătase pofta de viață... Răspunse îngrijorat ginerelui său, care stătea lângă el, în picioare, gros, greoi, ca un butuc: ― De, Filipe, ar trebui, văd și eu, dar dacă oamenii... Apoi cu glas schimbat: ― Dar mă mir ce mai așteaptă și oamenii de nu se apucă de munci? ― Se iau unii după alții și se îndeamnă, bolborosi Filip. Dar până una-alta, am rămas fără învoială cu boierul ș-apoi numai cu pământurile noastre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceva spun? Ori știe cineva?... Începe unul și ceilalți ca oile, Cristache! ― Urâte timpuri, don' primar! ― De, după nimereală!... Măcar de nu s-ar urâți mai rău! Își aduse aminte că e grăbit și, pornind spre ușă, strigă cu glas schimbat, poruncitor: ― Ia vezi, Cristache, să fie ordine și la tine! De unde știi că nu-i vine domnului prefect să intre și să-ți facă o inspecție? Mai bine să fii pregătit! ― Să vie sănătos!... Dar nu cred că-i mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de multe ori cânta melodii de muzică populară sau ușoară spre desfătarea mea. Eram fericiți trăind în paradisul existenței noastre. În prima duminică a lunii septembrie 1957, a mers din nou acasă, la părinți. Când s-a întors, părea puțin schimbată sufletește, îngândurată. Ne-am îmbrățișat și ne-am sărutat îndelung. Apoi a scos un oftat ușor, uitându-se în ochii mei și mângâindumă pe față cu palmele ei catifelate. - Ce s-a întâmplat Dora? Am întrebat-o puțin speriat. - O
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
apă și tu, Todiriță, ai rămas la poartă, iar eu m-am strecurat printr-o spărtură a gardului, fără să mă simtă câinii. Ei dormeau în bucătăria de vară, iar copii în casă. Tu l-ai strigat cu o voce schimbată și ai bătut în poartă. Când bădia Emil a ieșit din bucătărie, în fața ușii, întrebând cine strigă, eu i-am turnat găleata cu apă pe el, am fugit cu găleata pe unde intrasem și am alergat pe drum. El s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din Constituție, referitoare la majorat și la practicarea sexului și a căsătoriei. Legile în vigoare sunt făcute de minoritatea conducătoare, în interesul ei, nu al majorității electoratului. Sloganul „asta-i legea” nu e corect. Trebuie înlocuită cu afirmația „legea trebuie schimbată pentru apărarea echitabilă a tuturor, fără excepție”. Referitor la relația cu semenii, doctorul John Gray, în cartea „Bărbații sunt de pe Marte. Femeile sunt de pe Venus” prezintă „Un ghid practic pentru 152 151 îmbunătățirea comunicării și pentru obținerea rezultatelor dorite în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a dres... Cu timpul însă, de pe tronul lui de beton și metal, băiatul a început să vorbească, printre povești și parcă visând, despre alte lucruri decât cavaleri și săbii. Pur și simplu întrerupea, uneori o povestire și cu o voce schimbată, fermă si rigidă, imposibil de contrazis, spunea câteva fraze pe care făceam un efort zadarnic să le pricepem. Aici vroiam să ajung. Mă întreb înfiorat cum a fost posibil să-mi amintesc niște cuvinte pe care nu le puteam atunci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii, ca și când ar fi prins o crustă sidefie, indescifrabilă. Nu-mi mai dădea nici o atenție la școală. După primele săptămâni din trimestrul al treilea m-am mutat iarăși din banca ei, fără ca ea să reacționeze în vreun fel. Era foarte schimbată, ca și când s-ar fi maturizat cu câțiva ani. Căpătase în ținută un soi de mândrie și sfidare. Arăta acum că nu mai șovăie, că, în fine, știe ce vrea, e matură și puternică. Nu se mai alinta în timp ce vorbea cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prezentat și eu: Bardamu. Era însă un tip dur, la care n-a ținut figura. Nici nu s-a uitat la mine când am dat mâna. De ce mă chemase, nu știu. Știu însă că m-a uimit cu desăvârșire aspectul schimbat al casei. Pe toți pereții, Mary agățase citate în grecește, copiate Dumnezeu știe de pe unde, toate în legătură cu marea, cu apa: Thalassa! Thalassa!, Panta rhei și alte minuni. Ca veioză avea o corăbioară cu pânze albicioase și cu bec în spate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ultima oară fusesem toamna trecută, înainte să înceapă școala. Aveam acum aproape doisprezece ani și când am ieșit în curte, de mână cu Marcelino, care mă chinuia îngrozitor povestindu-mi a zecea oară filmul Mongolii, lucrurile mi s-au părut schimbate. Altă lumină, altă substanță părea că le învelește. Cu Gigi după gât, ca o vulpe vie, am apăsat din nou clanța ca de ușă obișnuită a camionului. În cabină persista același miros intim, plin de voluptate, dar volanul era spart
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă distrează". (Gazda mea nu dormise câteva nopți gîndindu-se cât de greu îmi va fi mie fără "distracții": fără muzică, fără prieteni, fără patefon.) Când ajunsei sus, mă cuprinse deodată o nemărginită bucurie. Niciodată n-aș fi ghicit cât de schimbată se vede lumea de pe acoperișul unei case, cât de liniștită apare cetatea, cât de verde e cartierul nostru. Treceam în fiecare zi pe lângă arborii din Bhowanipore, dar niciodată n-aș fi crezut că sunt atât de mulți. Mă rezemai de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doua zi, la birou, când ne-am întîlnit cu Elefterescu, am început să-l tachinăm: Tot pe-aici, Siddharta, tot pe-aici, printre curve și bucureșteni?" Evident, a încercat să râdă, dar am simțit că e ceva schimbat în el. - Schimbat? se miră Lorinț. În ce sens? - Simțea, poate, că ce se întîmplase cu o noapte mai înainte ar fi putut avea o anumită semnificație. Ți-am spus: citise viața lui Buddha. - Bine, bine, îl întrerupse nerăbdător Lorinț. Dar nu văd
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întîmplă în jurul nostru... Camionul se împotmolise chiar în fața lor. Șoferul își zvârli mucul de țigară pe care îl păstrase în colțul gurii, înjură și făcu semn cu brațul unui lucrător din curte. - În fond, continuă Ieronim, cu o voce caldă, schimbată, privim și de data aceasta petele de pe zid, petele pe care ni le-ai arătat astă-iarnă. Multă vreme n-am înțeles ce voiai să spui. Dar, acum cred că încep să înțeleg. - Numai atît? îl întrerupse Marina, hotărîndu-se brusc să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asta. Mi-am permis doar să vă întreb în ce an suntem. Mai precis, am vrut să mă conving că nu mă înșel când afirm că suntem în 1969, deși... - Deși? Își scoase țigarea dintre dinți, și vorba părea acum schimbată, aproape severă. - Deși, cum spuneam, ziarul pe care l-am citit azi dimineață, Scânteia, vreau să spun, indică precis: 19 mai 1966. Și nu e pentru prima dată. Acum trei zile și de două ori săptămâna trecută, și mai înainte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pleci și mă lași singur... se plânge el, subțire. Se uită mai departe la televizor, ridicat în capul oaselor, între perne. E tot filmul de-aseară, reluare, dar el îl mai vede o dată. Și aproape în continuare, dar cu glasul schimbat : — Vico, adu-mi un pahar cu apă... — Dar-ar dracu-n tine, c-ai putea să te miști, parc-acolo la țară mă-ta ți le-aducea toate la gură... Dar lasă jos țoașca, se duce iar până în sală, îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
auzit de scandalul ce-a fost la club, când oamenii cei mai onorabili, unii ajunși la o vârstă venerabilă, s-au trezit antamați într-o încăierare rușinoasă și au ieșit de acolo cu pălării turtite, cucuie, gulere strâmbe și bastoane schimbate... Vorbește, răsturnat comod în scaun. Pete mari de roșeață nesănătoasă i-au invadat fruntea pleșuvă, pomeții, maxilarele. Febra. Vorbind, nu pierde nicio clipă din vedere chipul musafirului : o atenție încordată, ce vrea și nu vrea să vadă dacă există ceva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trenului, întinzând țigări și pachete de alimente soldaților : în urma lor venea servitoarea cu coșurile, iar noi le acompaniam, de la o anumită distanță. Cum pachetele doamnei Nicolaid s-au sfârșit mai devreme, ea a început a împărți bani, dar, neavând mărunte schimbate, a cam bulversat spiritele, scoțând o hârtie de douăzeci de lei și voind ca acela ce o ia să o împartă cu câțiva încă. Bineînțeles, s-au repezit mai multe mâini, eu ! eu ! eu !, și ea, intimidată de cererile tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care pluteau explicațiile mi-a accentuat bănuiala că e ceva louche, și chiar și faptul că imediat a trecut, cu abilitatea sa mecanică, la zvonurile cele mai recente ce circulă. Cu tot afrontul ce i-l făcusem, nu era nimic schimbat, nici în vocea, nici în cuvintele sale. Pare sfiicios, la prima vedere, în fapt fiind capabil să îngroașe obrazul până la limite neimaginabile, înghițind orice și oricât, ca și când o tactică superioară l-ar face să-și reprime orișice reacții omenești demne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ierte copilul ăsta aici de față... ceva pe pulă. De mă, Marcele, dacă n-ai grijă de ea și-o lași să umble pe unde nu trebuie, zice Sorin rîzÎnd. Tot acest turneu prin ateliere are o motivație administrativă, trebuie schimbată yala casei, pentru că hoții au Încercat iar să intre noaptea trecută... n-au intrat, dar au stricat ușa. Discuția se prelungește În atelierul lui Marcel, plin de ciocane și de piese grele și lucioase și de lut, apoi afară, În fața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se zgâlțâia alarmant. Îți pare bine că te-ai întors? întrebă Alex. John Robert păru să mediteze cu gravitate asupra întrebării. Da, îmi pare bine, răspunse în cele din urmă. Recunosc o mulțime de oameni din vecinătate, de prin prăvălii... schimbați, desigur. Părinților mei le plăcea să locuiască aici, au avut întotdeauna vecini prietenoși. — După America, Ennistone trebuie să-ți pară atât de liniștit și atât de mic. Liniștit și plăcut, mic și plăcut. Alex îl privi pe John Robert, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el respira adânc, conștient de mișcarea aerului, de pulsarea lui lentă care devenea mai înceată... tot mai înceată... Întuneric în care o bucurie independentă de el se evapora în tăcere, ca o explozie de artificii ce se dezintegrează. Se simțea schimbat? Nu. Asta să însemne o iluminare? Nu. Atunci ce e? O diversiune personală, inofensivă, care nu-l costa absolut nimic. Acum, venind de la fereastră spre bufet, se opri la masa unde ședeau Brian și Gabriel. Bună dimnieața. A, uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]