3,006 matches
-
În 1715 devine ieromonah la schitul din Dălhăuți, în ținutul Vrancea, apoi egumen. Prin 1730-1733 întemeiază în localitatea buzoiană Bisoca schitul Poiana Mărului, al cărui stareț va fi până la moarte. V. este în același timp conducătorul duhovnicesc a încă unsprezece schituri. Personalitatea sa are o însemnătate fundamentală pentru formarea lui Paisie (pe atunci Platon) Velicikovski, pe care îl va îmbrăca în „schima mică” la Sfântul Munte Athos. În 1749, chemat de domnitorul Constantin Mavrocordat la București, V. a demonstrat corectitudinea învățăturilor
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
plânsul de fiară/și vacarmul ce se alcătuiește să mă vândă.../apropie-te/fierul securii/nu înnoptează-n butuc/câmpia bate cu pumnii în/șinele căii ferate/și clopotele zâmbesc pe ascuns/pustiul după fiecare descăpățânare/înlocuind adevărata ureche-a schitului de peste vale/la marginea orașului eșafodul/cu strălucirea lui/ademenește trupurile cronicarilor”. Un gen particular de experiment, de creație poetică „în tandem”, este de observat în volumul Mâța pe spini (2001), unde o serie de poeme închipuie un fel de
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
noastră, o piesă rezumativă a cărții de debut, opune tabloul convențional idilic al satului patriarhal („Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii / Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca peste-un schit ce pururi ar sta în rugăciune”. Din Țara Zimbrului... preia din sămănătorism militantismul național, inclusiv șabloanele acestuia. Influențat aici mai mult de Coșbuc, adoptând și procedee
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
patriarhal („Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii / Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca peste-un schit ce pururi ar sta în rugăciune”. Din Țara Zimbrului... preia din sămănătorism militantismul național, inclusiv șabloanele acestuia. Influențat aici mai mult de Coșbuc, adoptând și procedee utilizate de Vasile Alecsandri în Ostașii noștri, V. oferă o nouă culegere de „cântece
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
liberal N. Bassarabescu. În foiletonul periodicului (intitulat „Folliola”), au publicat versuri, proză și articole dedicate vieții literare B. P. Hasdeu, C. D. Aricescu, Gr. G. Tocilescu, A. I. Odobescu, N. Țincu, C. Eraclide. Tot în foileton au apărut O săptămână la schitul Frumoasa, promițătoare încercare de roman, cu bune descrieri de natură și ale mediului social (semnată cu inițiala M.), precum și traduceri din Hans Christian Andersen, Thomas Moore și P. Zaccone (romanul Lanterna roșie, al cărui protagonist este un român, principele Mihai
POPORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288962_a_290291]
-
unui comitet. Din 13 mai 1928 redacția se mută la București. Publicația are condiții grafice deosebite și, deși îi lipsește un program literar, beneficiază de colaborarea unor scriitori importanți: prozatorii Gh. Brăescu (Înzestrarea, În cantonament, Paștele, Joia Moșilor, Cunoștință veche, Schitul lui Tărâță), F. Aderca (Un fugar, frumosul invalid, Cei trei magi, Rusia și Japonia, Trecutul gratuit, De ce uităm?), Ion Pas (La locul Calvarului, Plăceri de iarnă, Bătrânul, Învierea adevărată), V. Demetrius (Sacrificarea mielului), Victor Eftimiu (Omul care a vorbit regelui
REALITATEA ILUSTRATA (SAU LUCRURILE ASA CUM LE VEDEM CU OCHII). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289157_a_290486]
-
sută) și Gr. Popescu-Băjenaru (o sută), iar printre beneficiarii unor mențiuni se află Dragoș N. Vrânceanu. Un Sonet tomnatec... pare să reprezinte debutul nemărturisit al altui elev, Eugen Jebeleanu (47/1927). Textul va intra doi ani mai târziu în volumul Schituri cu soare, cu titlul Sonet rustic. Alte titluri ale aceluiași poet: Schiță în lumina toamnei, Troița, Crinii, Suferință, Agonie (cu mențiunea „Din volumul Gânduri ruinate, care va apare în curând”), Cântec de primăvară, Sonet provincial. Autorul participă, ca „elev clasa
ORIZONTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288583_a_289912]
-
21.XII.1722, Poltava, Ucraina - 15.XI.1794, Mănăstirea Neamț), scriitor bisericesc, traducător. Tatăl lui se numea Ioan Velicikovski și era preot, iar pe mamă o chema Irina. Învață la școala din Poltava, la Academia de la Kiev (mănăstirea Bratska), în schiturile mănăstirii Poiana Mărului, iar între 1746 și 1763 își desăvârșește învățătura la Muntele Athos. În formația sa o importanță decisivă au avut-o călugării din Țările Române, buni cunoscători ai teologiei și ai practicii ascetice. La întoarcerea de la Muntele Athos
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
de asemenea, o parte din scrisorile starețului P. Traducerile în slavo-rusă făcute în școala sa s-au răspândit în Rusia și au jucat un rol cultural remarcabil, ca de altfel și curentul spiritual al stareților (adoptat în 117 mănăstiri și schituri din 35 de eparhii). Filocalia alcătuită și tradusă de școala lui a fost tipărită la Moscova în 1793 și reluată în ediții ulterioare. Altă parte a transpunerilor în slavonă a fost copiată în sudul Dunării, în mănăstirile din Bulgaria, Serbia
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
for the Monastic Tonsure by St. Paisy (Velichkovsky), RSE, 1991, 3-4; Alexandru Duțu, Pour une histoire de la dévotion sud-est européenne. Contributions récentes, RSE, 1991, 3-4; Paul Mihail, Slujba sfântului cuviosului Paisie de la Neamț (După manuscrisul aflat la Muntele Athos în schitul Sf. Ilie împreună cu portretul său), BOR, 1992, 1-3; Valentina Pelin, La Correspondance du staretz Paisie du Monastère de Neamțu, RSE, 1993, 3-4, 1994, 1-4; N. A. Ursu, Școala de traducători români din obștea starețului Paisie de la mănăstirile Dragomirna, Secu și Neamț
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
cu o străveche cultură tradițională. Copilul (Oprea, după numele de botez) intră la doisprezece ani ca ajutor de crâsnic la biserica mare din Săliște, atras de icoanele și de cărțile din biserică. În 1848 sau în 1849 se călugărește la schitul Cheia, fără a rămâne însă în clauzura mănăstirii. Modesta slujbă de crâsnic îi oferă condiții de studiu și lucru. Interesul pentru literatura populară și laic-moralizatoare a timpului a făcut dintr-un autodidact un om de cultură cu o bibliotecă de
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
ș.a. În anii războiului lucrează ca funcționar la Direcția Presei. Participă și la ședințele cenaclului Sburătorul al lui E. Lovinescu. Debutează în 1927 cu poezii în „Viața literară”, iar în 1928 publică poezia Crinii în „Bilete de papagal”. Primul volum, Schituri cu soare, îi apare în 1929 la Brașov. În 1929 i se acordă Premiul pentru sonet „Ionel Pavelescu” al Societății Scriitorilor Români, iar între 1931 și 1933 activează în cenaclul revistei „Brașovul literar și artistic”, condus de poetul Cincinat Pavelescu
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
sunt remarcabile prin fidelitatea ideatică, mai ales cele din „poeți ai libertății”, publicistica sa este în bună parte perimată, întrucât mizează pe un lirism care își va dovedi rostul abia atunci când va fi trecut în poezie. Exceptând culegerea de început: Schituri cu soare - exerciții tinerești de acomodare cu o tehnică poetică dificilă - și volumul Inimi sub săbii, unde lirismul hieratic tinde să construiască o viziune fabuloasă, poezia lui Eugen Jebeleanu se constituie în jurul a două mituri: adevărul și istoria. E vorba
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
limbaj, o confesiune pură, pentru el poezia este, înainte de orice, un act de responsabilitate, o plasare în istorie, o încercare, în fine, de a crea dintr-un material fragil (cuvântul) un instrument teribil de sancționare a răului. EUGEN SIMION SCRIERI: Schituri cu soare, Brașov, 1929; Inimi sub săbii, București, 1934; Ceea ce nu se uită, cu desene de Florica Cordescu, București, 1945; Cultura maghiară în România democratică, București, 1946; Scutul păcii, București, 1949; Poeme de pace și de luptă, București, 1950; Poeme
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
suntem vinovați” - era, evident, un medicament „pentru liniștea noastră”. Nici unul dintre episcopii remarcați prin absență înainte, dar mai ales în timpul evenimentelor din 16-22 decembrie 1989, n-a simțit imboldul lăuntric de a se retrage, pentru rugăciune și meditație, într-un schit anonim. De ce Revoluția de la Timișoara n-a avut drept catalizator, în locul fostului pastor László TPkés3 (astăzi un mărginit politician iredentist), un mitropolit ortodox? Unde oare se ascunsese patriarhul românilor ortodocși în dimineața de 22 decembrie 19891? Știam, din vocea Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
presa străină s-a grăbit să preia știrea exorcizării de la mănăstirea vasluiană (ba chiar, prestigiosul ziar Le Monde a luat decizia să trimită în România pe cel mai mare ziarist al său pentru a realiza un reportaj despre exorcizările din schiturile noastre ortodoxe)? Ce lege a proximității (legea mort/kilometri) mai funcționează în acest caz? Ce interes uman poate stârni francezilor moartea unui român nefericit? Cu doar câteva zile înaintea crimei de la Tanacu, un preot bătrân a fost asasinat la mănăstirea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Legii Vechi. După o tinerețe spectaculoasă, în care a fost magician, grafolog, astrolog, adept al lui René Guénon, cu care a și corespondat, se convertește la ortodoxie și este hirotonisit preot în București, unde slujește la Biserica Albă și la Schitul Maicilor. După o perioadă de acută criză spirituală, se autoexilează în 1962 la biserica ortodoxă din Jimbolia, unde rămâne până la pensionare (1976). A debutat cu schița Urangutanul în calorifer, semnată cu pseudonimul Mark Abrams. A publicat texte avangardiste, teribiliste, ludice
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
lui Mickiewicz - și bogate elemente folclorice românești. O atmosferă fantastică învăluie cavalcada nocturnă, tenebros-macabră, a perechii fantomatice, Ana și But, spre muntele Pion. Legendele Jijia și Sirena lacului cultivă misterul și toposul romantic al poeziei „lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A. Poe), în care s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
poem în proză atribuit lui Alecu Russo sau lui Nicolae Bălcescu. A apărut pentru prima oară în revista „România viitoare” (1850), la Paris. În „precuvântarea” care îl însoțește, Bălcescu pretinde că ar fi descoperit poemul, scris pe la 1830, la un schit, iar autorul ar fi fost „un călugăr hrănit în singurătate de cetirea Bibliei și a Psalmilor lui David”. Sibilinicele destăinuiri sunt, evident, o mistificare literară, în spirit romantic. În 1855, la trei ani după moartea lui Bălcescu, căruia îi aparține
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
la muncă silnică. Pus în libertate în 1953, obține un post la Direcția Monumentelor Istorice, unde își ia sarcina foarte în serios, colindând, între 1953 și 1956 (când e înlăturat ca „dușman al poporului”), nordul Moldovei și catalogând biserici, mănăstiri, schituri, hanuri, fântâni, parcuri, dintre care o bună parte urmau să fie restaurate. Nutrind o mai veche slăbiciune pentru Iași, cucerit de „alhimia subtilă a farmecului” acestui oraș, în 1957 se mută aici. Ca angajat al Centrului Mitropolitan, întocmește planuri de
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
cântau ploile, pe măsură ce roata lopăta, timpul se închega, picurând în durata vorbei. Se încrucea tot natul de minunile ce ieșeau la iveală din negura minților iar pomenirea lor se păstra peste generații. Vinerea, prea cinstitul Caliope aducea la măcinat pentru schit o căruță plină de saci. Deși slujea unui zeu nou, cuviosul păstra cu tărie vechile credințe, arătându-se meșter mare în sfat. Poveștile lui erau pline de fărmăcători și necurați încât greu îți venea să crezi că sunt spuse de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
obosește Eterna alergare... ș-un gând te-ademenește: Că vis al morți-eterne e vieața lumi-ntregi ". {EminescuOpI 65} FĂT-FRUMOS DIN TEIU - Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută ești, copilă, Din nevrednică iubire. Mâni în schit la sfânta Ana Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieții tale, Mântuirea feței mele. - Nu voiu, tată, să usuce Al meu suflet tânăr, vesel: Eu iubesc vânatul, jocul; Traiul lumii alții lese-l. Nu voiu părul să mi-l
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nu voiu părul să mi-l taie Ce-mi ajunge la călcâie, Să orbesc cetind pe carte În fum vânăt de tămâie. - Știu mai bine ce-ți priește, Las-de-a lumii orice gând, Mâni în zori de zi pleca-vom Către schitul vechiu și sfânt. Ea aude - plânge. - Parcă Îi venea să plece-n lume, Dusă de pustie gânduri Și de-un dor fără de nume. {EminescuOpI 66} Și plângând înfrînă calul, Calul ei cel alb ca neaua, Ii netează mândra coamă Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu Românul - De săcure se tot pleacă Și izvoarele îi seacă - Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii Mînca-i-ar inima cânii, Mînca-i-ar casa pustia Și neamul nemernicia! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las-Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În sama părinților, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu Ca să-ți mântui neamul tău! Tu te-nalță din mormânt Să te-aud din corn sunând Și Moldova adunând. De-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și aflați mai multe informații despre locul natal. " Drumeția prin mahalalele Iașului, prin łicău, prin Tătărași, pe sub dealul Galatei au însemnat un izvor nesecat de fericire .... Drumețiile pe dealul și pe coasta de la Aroneanu, pe piscul Cetățuiei, pe versantul de la schitul lui Tărâța, pe toate văile împreunate dinspre Socola până sus, la piedestalul majestuos fără statuie care înseamnă Repedea, prin pădurile și viile de la Tomești, prin Tătărașii ca un sat minunat... cu cireși și meri înfloriți primăvara, oriunde, în natură ca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]