2,482 matches
-
vaporul cel mai sigur, se cutremură în fața valurilor veșnic reîncepute. Stau singur în seară, insulele s-au subțiat, au devenit transparente, au plutit pe valuri și apoi au dispărut. Numai cerul și apa, alburii și ondulate, formând împreună o imensă scoică deschisă. Un om mărunt vine la mine și aud nisipul scârțâind sub pasul lui. E factorul, care mă cunoaște, îmi lasă o scrisoare, apoi pleacă după ce-mi aruncă amical: - Toujours pensif, mon petit? Ça ne sert à rien! Rup
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zbucium. Și noua mea durere de acum, nemângâiată și, poate eternă, totuși e limpede, netedă, ca a cuiva care nu mai are nici o nelămurire. Și aceasta numai grație ei. Nu se mai vede nimic. Cerul s-a apropiat de mare, scoica uriașă s-a închis, cuprinzîndu-mă. Și dacă ar pune cineva urechea, ar auzi desigur accente elegiace însă prinse în cadențe măsurate după regulile clasice, ordonate și cuminți: POATE A LUNECAT... Paris, 1926 Porspoder, 1929 IOANA În sfârșit, automobilul de curse
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai târziu începi să te împregnezi de atmosferă, să capeți parcă un vițiu. Uneori, în mijlocul nopții, am impresia că stau de vorbă cu Dumnezeu. Orice preocupare, cât de, neînsemnată, este aici îndreptățită. Mi-am pierdut o dimineață întreagă ca să culeg scoici; mă bucuram la orice descoperire mai însemnată și mereu alegeam alt amic din București căruia să i le duc. La urmă, am pus scoicile pe marginea ferestrei și a dispărut farmecul care îl avuseseră în nisip. De câte ori închideam sau deschideam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Orice preocupare, cât de, neînsemnată, este aici îndreptățită. Mi-am pierdut o dimineață întreagă ca să culeg scoici; mă bucuram la orice descoperire mai însemnată și mereu alegeam alt amic din București căruia să i le duc. La urmă, am pus scoicile pe marginea ferestrei și a dispărut farmecul care îl avuseseră în nisip. De câte ori închideam sau deschideam fereastra, pierdeam câteva, și mă întreb până la urmă ce va mai rămâne din ele. În orice caz, e ridicol să le duc cuiva. Timp
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Pământ! Și mai să păstreze o zonă cu apă, așa, normală, nici dulce, nici sărată... Așa că o să avem pe Marte 3 feluri de apă: dulce, sărată și apă de care au găsit acolo, dar purificată... 6 ani și 1 lună Scoicile Asta e o poveste care o să-i mire pe toți, că s-a gândit la ea un copil de 6 ani. Erau niște scoici în mare. Și o dată valul le-a dus la mal. Și un copil le-a găsit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
dulce, sărată și apă de care au găsit acolo, dar purificată... 6 ani și 1 lună Scoicile Asta e o poveste care o să-i mire pe toți, că s-a gândit la ea un copil de 6 ani. Erau niște scoici în mare. Și o dată valul le-a dus la mal. Și un copil le-a găsit pe plajă. Le-a luat și le-a păstrat. Și când a devenit om mare, omul acela i le-a dat copilului său. Și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
le-a găsit pe plajă. Le-a luat și le-a păstrat. Și când a devenit om mare, omul acela i le-a dat copilului său. Și copilul le-a pus înapoi în mare, că i-a fost milă de scoici și așa ele au ajuns înapoi de unde au plecat. Și scoicile, de bucurie când s-au văzut din nou în mare, au avut chef să transforme pietrele în perle și să se joace cu alte scoici cu care s-au
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
păstrat. Și când a devenit om mare, omul acela i le-a dat copilului său. Și copilul le-a pus înapoi în mare, că i-a fost milă de scoici și așa ele au ajuns înapoi de unde au plecat. Și scoicile, de bucurie când s-au văzut din nou în mare, au avut chef să transforme pietrele în perle și să se joace cu alte scoici cu care s-au întâlnit în mare. Să se joace adică de-a mingea cu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
a fost milă de scoici și așa ele au ajuns înapoi de unde au plecat. Și scoicile, de bucurie când s-au văzut din nou în mare, au avut chef să transforme pietrele în perle și să se joace cu alte scoici cu care s-au întâlnit în mare. Să se joace adică de-a mingea cu perlele lor. Atâta mai am inventat, tati. 6 ani și 1 lună Vinovat e timpul (Mami:) - Ți-am spus să nu te mai joci cu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
plânge, nu se face.) Bine, dar să știi că poate să vină la tine numai cu Crabul împreună. E soția lui, acum. Crabule, ce mai face Mihaela Cosânzeana? - întreabă tati. - ...E bine, sănătoasă, stăm amândoi pe fundul mării, într-o scoică frumoasă. - Crabule, veniți în vizită în casa mea de pe pământ - îi roagă Dragoș. - Nu putem pentru că nu avem timp. - Dar ce faceți? - Ne facem o casă pe fundul mării. - Dar nu aveți nevoie de niște lemne, să vă ajut și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
de niște lemne, să vă ajut și eu? (și ia o mână de creioane ca să le dea). Sau de niște pietre? (și caută colecția lui de pietre din borcan). - Nu - răspunde Crabul - noi ne facem casa din nisip și din scoici. - Ei, parcă aveam și eu pe aici pe undeva o scoică... spune Dragoș și se duce să caute scoica în bucătărie... Dar e tare trist. În timp ce eu tastez la calculator această post-realitate literară sau postliteratură, Dragoș-Sebastian se ascunde în casa
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mână de creioane ca să le dea). Sau de niște pietre? (și caută colecția lui de pietre din borcan). - Nu - răspunde Crabul - noi ne facem casa din nisip și din scoici. - Ei, parcă aveam și eu pe aici pe undeva o scoică... spune Dragoș și se duce să caute scoica în bucătărie... Dar e tare trist. În timp ce eu tastez la calculator această post-realitate literară sau postliteratură, Dragoș-Sebastian se ascunde în casa lui de sub masă și bocește încetișor. După un timp, mă aplec
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
niște pietre? (și caută colecția lui de pietre din borcan). - Nu - răspunde Crabul - noi ne facem casa din nisip și din scoici. - Ei, parcă aveam și eu pe aici pe undeva o scoică... spune Dragoș și se duce să caute scoica în bucătărie... Dar e tare trist. În timp ce eu tastez la calculator această post-realitate literară sau postliteratură, Dragoș-Sebastian se ascunde în casa lui de sub masă și bocește încetișor. După un timp, mă aplec ca să mă uit la el și mă alungă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
M-a ajuns oboseala. Am văzut, auzit și visat prea multe pentru o singură noapte. O luară agale spre casă, de-a lungul țărmului. Mergeau cu privirea în jos, aplecându-se din timp în timp, pentru a culege câte o scoică, o piatră ciudat șlefuită, o pană de pescăruș, un ciob de amforă, o vertebră de delfin... Le ștergeau cu grijă de apă și nisip, le priveau o clipă uimiți că astfel de obiecte minunate zac pe țărm, nebăgate în seamă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din răsputeri, dar nu aud nici un sunet. Alerg din nou. Mici obiecte tăioase îmi sângerează tălpile. Sunt scoici. Marea e pe aproape. Câinii m-au ajuns. Mă sfâșie. Nu-i văd. Îi simt doar și îi aud. Alerg. Acum știu încotro. În depărtare nisipul își schimbă culoarea și se transformă în apă. Deșert de apă după deșert de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bătrâna nu se sfia să se afișeze În toată măreția de altădată a bustului ei gol, acum doar o ruină, ungându-și Încheieturile cu nămolul adus de la Marea Moartă. Purta doar niște minusculi bikini de o culoare sidefie, asortată cu scoicile risipite pe nisip și cu pescărușii ce umblau pe plajă, căutând pungi cu resturi de mâncare. Își lăsa dinadins sânii stafidiți să atârne peste pietre (ce aduceau cu două gușe de iguană), Încât vilegiaturiștii mai că o luau la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ducea la culcare. Și ăsta este felul În care sclipitoarea rasă umană conduce acest glob rotitor. Se alătură celorlalți adormiți pentru o vreme. VI Lavoarul din mica toaletă de lângă cabinet era din onix negru, accesoriile aurii, robinetele delfini, savoniera o scoică, prosopul pufos ca blana de nurcă. Oglinzile de pe patru pereți Îi reflectau domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia ascuțită pe porțelan. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lovit de vârtej, Jina s-a târât peste bolovanii ascuțiți și pietrișul de pe mal, dar amândoi au ieșit la liman râzând. Și-au regăsit echilibrul în învârtoșarea de ape, iar Zach a ridicat brațele. Apoi bărbatul i-a oferit o scoică din care se revărsau perle. Pe scoică era gravat logo-ul în formă de stea al unei firmei de electronice. Trivialitatea imaginii a fost ceea ce-a trezit-o - simbolul pe care-l căuta de săptămâni întregi, acel detaliu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
peste bolovanii ascuțiți și pietrișul de pe mal, dar amândoi au ieșit la liman râzând. Și-au regăsit echilibrul în învârtoșarea de ape, iar Zach a ridicat brațele. Apoi bărbatul i-a oferit o scoică din care se revărsau perle. Pe scoică era gravat logo-ul în formă de stea al unei firmei de electronice. Trivialitatea imaginii a fost ceea ce-a trezit-o - simbolul pe care-l căuta de săptămâni întregi, acel detaliu, în esență neimportant, al celeilalte vieți a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fost ceea ce-a trezit-o - simbolul pe care-l căuta de săptămâni întregi, acel detaliu, în esență neimportant, al celeilalte vieți a ei, al vieții pe care nu ea și-o alesese. Jina a întins a mână ca să îndepărteze scoica, dar n-a dat decât de așternuturile de pe pat. Ca să creezi ceva frumos, n-ar trebui să fie nevoie de nici o moarte și de nici o durere, dar, mai târziu, când simbolul a început să fie lăudat, și-a adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la ultima pagină și, într-un final, s-a dus în dormitorul pe care-l transformase în birou. A mai amânat puțin inevitabilul verificându-și e-mail-ul și jucând Snood, dar, către prânz, a renunțat la toate astea și a recreat scoica. Nici nu s-a mai obosit cu vreo scrisoare de prezentare. Aproape că parc-ar fi vrut ca opera să-i fie respinsă. Dar, două zile mai târziu, a primit un mesaj de felicitare din partea clientului cel pretențios și asigurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
piatră de lângă izvor. Pielea ei încinsă nici nu sesiza cele patru grade din atmosferă sau plesniturile vântului. Și-a așezat o mână pe abdomenul care era încă plat, dar ceva mai tare, ca și când întâi de toate copilul își creștea o scoică. Zach, a spus ea. Dar bărbatul se îmbrăcase deja și-o luase pe cărare, în sus, sărind din bolovan în bolovan, studiind fiecare râpe, admirând toate priveliștile. Jina a tăcut și i-a dat ceea ce Earl îi refuzase ei - încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dor de zbor ne mai toarnă. În perdeaua de nori s-a ascuns Soare palid și slab, fără vlagă Cine poate acum să-nțeleagă Nopți și zile a nins și a nins. Ce plăcut e totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
arăți Nu doar în vis, ci-n viața mea ca-n alte dăți Învingător și plin de caldul tău avânt Violoncel gemând durerea pe pământ. Creste ascuțite de valuri Creste ascuțite de valuri Cu spumă ursuză se sparg Mii de scoici negre la maluri Și cochilii aduse din larg Sunt aruncate spre moarte Doamne, câtă nedreptate! Devin fire de nisip Grosier, apoi mai fin Este crudul lor destin. Cerul s-a învinețit Marea, fiară încolțită Dușmănoasă, urâțită Pescăruși țipă strident Zeul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să dezgolim din soare depărtarea și să clădim din dragoste castele. Să dezghețăm din valuri de cristal iubirea, când noaptea s-o culca peste nisip și să ne pierdem în dezmierdări cu marea, care ne cheamă de dincolo de timp, În scoicile din adâncimi să ne ascundem, să nu ne-audă vântul când doinim, cântul viorilor în mare să-l închidem să nu ne vadă decât cerul că iubim. Mi-a scris mama... Mi-a scris mama dintre ceruri că i-e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]