1,355 matches
-
să se adăpostească 160 Într-o bina părăsită. Nicu-Piele a bătut niște uluci pe la geamuri, să nu intre viscolul, și au aprins un foc mare. Dormeau pe grămezi de nisip, mvelindu-se cu cojoacele. Gheorghe, mai bătrân, a scormonit ce-a scormonit, a găsit o grămadă de bălegar. -La adunat cu unghiile. Râdea Oacă de el, dar râdea degeaba, că n-a fost chip șă iasă unul afară mai mult de-o săptămână și-a început ramazanul cel mare. Cu trei puni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uitat ăl bătrân. Bună bucățică! Lunganul o apucă de braț: - Und' ti-i drumul? Copila avea în mină o oală cu sfinți de cocă. - Mă duc să-mpart, a răspuns. - Mie nu-mi dai un bolindeț d-ăsta? Și-a scormonit-o cu ochii lui. - fti dau. Până să întindă cana, el a băgat deștele, trăgmd afară coca dulce. Gheorghe fluiera alături, numai ochi. - Și cum îti zice, fata neichii? Codana a săltat pieptul tânăr, a lăsat ochii-n zăpadă si-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca un castravete și bolîu, moțăia de-a-n picioarele. Al cârciumarului sufla cu limba scoasă. Corciturile oltenilor lipăiau lângă șef, că șef era câinele lui Matei! Nu mișca unul. 207 Vinețiul fochistului bătea aerul cu coada ridicată. Era lacom. El scormonea pământul. Mirosise osul, pentru că os se afla sub laba sa. Toți priveau pieziș. Îl rupea așchii-așchii și scotea dintr-o dată măduva galbenă și putredă. Din când în când, ridica ochii. Tot nu mișcau. Când dădea iama în grămadă însemna că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grădinile oltenilor, pișîndu-le verzele putrezite, apoi se întorceau spre groapă, coborând pe drumul îngust. Se lăsau pe malul gârlei, unul după altul, hămesiți. Gunoierii descărcau sus, pe mal, camioanele, și din fundurile lor se rostogoleau resturi grase. Zăvozii se năpusteau scormonind. Aveau boturile ascuțite și ochii fierbinți de poftă. Nemâncați, ca stăpînii! Albi, roșcați, negri, cu spete mari, urcau malurile. Al lui Chirică rămânea mai în urmă. Era beteag de un picior, că-l prinseseră grădinarii în bostani și-l schilodiseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb. Piața mirosea a resturi. Deasupra, plutea o duhoare stătută de ceapă stricată. Negustorii udau salata și pepenii cu căldări mari de apă. Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede, din care se scurgeau semințe albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile măcelarilor. Prin maghernițe se aprindeau lămpile. Era ceasul când soseau camioanele pline cu viței tăiați de la abator. Pe pietre, se scurgea sângele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încolăcit. Nu mai avea Paraschiv puteri. A umplut patul cu părul ei aspru, 1-a mușcat de gât 304 și 1-a răsturnat. Χi plimba gura ca focul pe trupul lui, sub subsori, pe piept și pe la buric. Îl scormonea cu limba și-l împungea. Se zbătea pungașul. Îl împletise cu crăcii ei lungi și-l murseca. N-a mai știut nimic apoi. Pe la trei, când se ridicase luna deasupra Cațaveiului din cerul spulberat, 1-a lăsat răpus între așternuturi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bine, si la rău, si ce-oi avea, cu voi împart! La fel pentru toți! S-a înțeles? 314 II Ăilalți -lau privit cu frică. Flăcările u luminau fața slabă, si privirea lui rea se plimba pe ei, să-i scormone în suflete. Au simțit hoții altă putere. Didina tot mai plângea alături, strîngîndu-și rochia ruptă și murdară. - Iar tu, s-a răstit Paraschiv la ea, dacă mă mai vinzi vreodată, știi ce te-așteaptă! Ceilalți râdeau gros. Numai Sandu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mirosea stricat, pentru că în el se mai ușurau motanii babei, dar dedesubt, în răceala lui, stăteau morcovii, niște cotolani roșii, înverziți, buboși și tari, numai buni de mâncat la vremea asta, verzitură de împrospătat sângele. Marghioala se lăsa pe vine, scormonea unde știa și-și umplea poala. Dincolo, babelor li se umplea gura de apă. - Ce faci, coană Marghioalo? întreba Chirița nerăbdătoare. - Ce zice? Ce zice? - Zice că ce face dincolo coana Marghioala... - Îi alege, parcă nu știu eu?! Alege morcovii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
obiect al atenției sale. Un obiect neliniștitor care-i cere să-l privească în ochi. Privirea transmite puterea omului. Cuvîntul farmecă, se preface, ocolește, în serviciul lui. El este slujitorul, nu stăpînul. Privirea i se adresează persoanei, acum și aici, scormone în conștiința persoanei. În tăcere, ea atinge "sentimente, dorințe și tendințe vechi și familiare".440 Și este de asemenea "Cel mai primitiv aspect al șefului, plin de primejdii și de nesuportat, așa cum mai tîrziu muritorul nu suportă fără pericol vederea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Scripturii, a rătăcit prin labirintul kerygmei exigența mult mai dificilă a chenozei, uitând că „înțelepciunea lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere” (1Cor. 4,20). Andrew Louth ne reamintește că într-o hermeneutică autentică nu textualitatea Scripturii este scormonită de curiozitatea descentrată a interpretului, ci Autorul sempitern al revelației este convocat să dea un răspuns. Modelul unei asemenea întâlniri între vizibil și invizibil nu poate fi decât Euharistia, ea însăși perpetuată de tradiția Bisericii creștine ca sacrament al ultimei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru servitori, fie la mansardă, fie la demisol. El însuși locuia într-o asemenea odaie, primită de la primărie de unul dintre lunaticii săi predecesori și pe care o moștenise aproape din nebăgare de seamă. Pentru trecători, cei care bântuie noaptea scormonind prin gunoaie sunt oameni de care e bine să te ții departe. Își împărțise odaia de la demisol cu maestrul. Cum ceilalți locuitori ai casei le făcuseră o altă ieșire, direct în stradă, nimeni nu a stat să-i numere pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumina felinarului. Îi simți privirile și se întoarse. Pe trotuarul de vizavi, el aștepta ca fata să intre în casă și să-l lase singur. Cosmina nu păru surprinsă, doar vorbise despre el ceva mai devreme. Cum poți cunoaște lumea scormonind în gunoaie ? îl întrebă. — E simplu, răspunse el, cu un glas alb. Dacă ai un arc de cerc, poți calcula unde e centrul și care e raza, deci poți imagina întreaga circumferință. Râse uscat. Îi arătă luna pe care ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iscodește și te hăituiește în oricare ungher nu e decât o voce. Poate fi o voce la întâmplare, poate fi chiar vocea ta lăuntrică. O lumină puternică te orbește, nici măcar închizând ochii nu te poți feri. Nu vezi nimic, lumina scormonește ca un bisturiu în ochii tăi care sângerează. Auzi doar vocea care nu se răstește, e egală cu ea însăși tocmai pentru că e neînduplecată. Cele mai multe întrebări sunt aceleași mereu. Răspunzi, firește, la fel. Numele, prenumele. Numele tatălui, al mamei. Dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un gât de lebădă, și să-mi ascult bătăile inimii. M-a învățat cum să călătoresc, cu ajutorul respirației, în mine însumi, în regresie și în proiecție. M-a învățat cum, trăind în întuneric, să mă hrănesc cu lumină. Cum să scormonesc în gunoaie, învățând să înțeleg lumea prin ceea ce lasă ea în urmă, și nu prin ceea ce îi cer eu. Mi-a lăsat iluminările lui, dar, împreună cu ele, și demonii. Noaptea, ei se scurg pe burlane și se țin după mine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
treaba de mântuială, puțin le păsa. Îi urmăreau pe față, fără să știe că asta era marea lor slăbiciune. Oamenii știau și se fereau. Să dai năvală peste ei, să scoți dușumele, să răscolești prin dulapuri, să spargi sobele, să scormonești prin grădină... să pierzi vremea cu fel de fel de torturi... Prostii medievale... Vocea șuieră de foarte aproape, satisfăcută : — Acum nici măcar nu trebuie să-i cauți, ca să-i găsești. Nu e nevoie să-i chemi, vin singuri. E ca o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
azi n-am desenat niciun dragon ! Nici ieri... de fapt, de când a murit tataia. Nici nu mai știu unde mi-e caietul. Ridică glasul, dojenitor : Acum înțeleg. Când am făcut curat, după înmormântare, am aruncat din greșeală caietul. Și tu, scormonind prin gunoaie, după cum ți-e obiceiul, l-ai găsit. Așa este ? — Ai desenat vreodată un dragon orb ? spuse el, fără să ia în seamă întrebarea. Cosmina despături din nou hârtia și privi cu luare- aminte. — Pe ăsta nu l-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
imediat după Tragicul să scriu o carte pe tema simbolului. Cărțile s-ar fi putut aduna astfel ca mărgelele pe ață și aș fi putut chiar trăi cu senzația că sânt harnic. Mi s-a părut însă mai interesant să scormonesc la rădăcina unui început de gând și să dau astfel îndeletnicirilor mele un sens de necesitate. Această action de puiser - schöpfen - cu cât devine mai maniacală, cu atât este mai purificatoare și mai fecundă. Cei mai mulți autori nu coboară niciodată în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eseurile mi se par futile, romancier nu am avut norocul să fiu. Singura formă de scris care mă interesează ar urma să rezulte din mișcarea neîngrădită pe teritoriul eului meu. De fapt, e vorba de un anumit mod de a scormoni cu lăcomie în tot ceea ce am ajuns să simt: în legătură cu viața mea, cu lumea în care am trăit, în legătură cu specia din care fac parte. Acest tip de discurs nu este omologabil. El nu se supune regulilor unui gen, nu e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a alcătuit vârstele, a devenit pur și simplu o abstracție. Ca să înțeleg cum arăta România cu doi-trei ani înainte de a mă fi născut eu, a trebuit să citesc sute de cărți (romane, memorii, cărți de istorie), să răsfoiesc ziare, să scormonesc în amintirile celor care au trăit atunci, să văd fotografii sau imagini filmate, să ascult muzica ușoară a acelor ani, să revin asupra martorilor descusîndu-i la nesfârșit pe Noica, pe Alecu Paleologu, pe Radu Bogdan, pe Monica și Virgil, pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rezultatul prezumat fiind "vindecarea"; în cel de al doilea caz, camera este deschisă prin imperativul curățeniei generale, prin răsucire metanoică, prin spovedanie și lepădare de păcat, rezultatul prezumat fiind mântuirea. În primul caz, te predai altuia (psihoterapeutului) care începe să scormone în tine și ușa se deschide profesionist, printr-o tehnică avansată a spargerii. În cel de-al doilea caz, ești singur cu tine și faci operație pe cord deschis convins fiind că Dumnezeu se uită la cum decurge operația. A
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe cât timp vecinii nu fac și ei asemenea. Economul mai înțelept, care prevede și voiește să întîmpine primejdia ce-l amenință, este sclavul vecinilor leneși și ignoranți! O altă scădere este că țăranii noștri, necum să gunoiască pomii, săpând și scormonind pământul din apropierea rădăcinilor măcar la cinci ani odată, mulți din ci nu știu decât să arunce după poame cu pietre și chiar cu lăstari, rumpând crengile cu grămada și sfâșiind coaja cu o nepasare vrednică de condamnat. Iacă în câteva
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să părăsesc porcii în fiecare zi, dacă țeava de eșapament vrea să rămână acasă. Nimic nu ține cu noi. Peste tot e cineva cu cineva, numai la noi patria halește ceea ce ar trebui să fie chiar ea însăși. (o vreme scormonește printre gunoaie și apoi pleacă resemnat mai departe) SEPP BOTDEJIGODIE: Lumea unui fitecine e tot așa de mare ca și scroafa lui, și se umple cu foame de la ciuma porcilor și d-aia scroafa trebuie musai tăiată și așa dispare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
absența spirituală, lenea molipsitoare de afară. EL: Clarificarea se naște din sindromul tandreței prin încheierea căsătoriei între porc și cocină. Cocina de porci este un cuvânt existențial ca o pledoarie împotriva oricărui lucru dintre oameni în sine. Și în gunoi scormonește spintecătorul, acela deci, care se oferă și desface tot, pentru că poate să aștepte. Tu știi cum e, că trebuie să existe morți, și în felul ăsta tu eliberezi toate resturile unei urmări în acidul esteticii tale. EA: Ca întotdeauna: D-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
găleata și tot ce mai are. Când vrea să arunce și un ghiveci plin cu flori este fluierat de EL. EL și EA îi fac cu mâna Vehiculului că e nebun. Iritat începe să elibereze din nou groapa. La sfârșit scormonește groapa cu mâinile ca un apucat.) EL: Ne găsim într-o piesă de teatru, și să dovedești ferm acest fapt e o întreagă porcărie. Este cunoscuta amețeală cu amestecarea de nivele și metanivele. Dar nu-i nimic de făcut cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a fi modele de viață pentru generații întregi”. Acest crez se pare că și l-a repetat permanent colegul nostru Octav, zi de zi, până a ajuns la vârsta senectuții, înregistrând acest strălucit bilanț care merită prețuirea noastră. Căci a scormoni prin arhivele județelor învecinate, a cerceta (fără complexe, cunoscând că odinioară Dimitrie Gusti cu echipe întregi de specialiști explora medii sociale nedesțelenite pentru a pune în pagini asemenea documentare), punând mult suflet reușește să evidențieze în această monografie mărturii importante
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]