1,662 matches
-
carton asfaltat lucrează pentru export iar lucrările noastre de reparare ori construirea unor noi acoperișuri la nivel național stagnează...! Așa dar, nu-mi pot asuma răspunderea...!” Pentru a Încerca să convingă Tony Pavone ceru permisiunea să aprindă o țigară. Se scotoci vizibil prin buzunare și cum nu reuși să găsesscă ce căuta, propti servieta de marginea biroului În așa fel ca ministrul să opserve conținutul iar În final scoase din servietă un cartuși de Kent, din care dădu la iveală un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Col.Tudose Ion Își aprinse o altă țigară privind la Mingoti Într’un anumit fel. “S’o crezi tu ... Am cerut ajutoare dela forul tutelar pe care timp de trei luni de zile le-am dirijat personal. Oameni mei au scotocit cu deamănuntul până și comunele cele mai Îndepărtate. De necrezut...! Toate amenajările ori noile construcții lucrate de oamenii excrocului au justificat și ultima cărămidă...!” Mingoti se Înflăcără. “Nenorocitul dracului...! Cu toate astea sunt convins: Individul a furat materiale de ordinul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-și Împacheteze zdrențele scriindu-și numele, după care un alt Liber le orânduia Într-un raft. Se ordonă Încolonarea În flanc câte unul. Urmau să treacă Într-o altă Încăpere la fel de friguroasă prin fața unei comisii de gardieni, care Îi scotoceau În anus, cerul gurii sub limbă, tălpile picioarelor și Între degete, subțioară, În general ori unde fantezia ori iscusința arestatului putea ascune un bilet ori un cuțit rudimentar construit pentru a-și tăia venele dela mâini În fața judecătorului, implorând dreptate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să Înceapă răscolirea apartamentului. Toată locuința fu cotrobăită cu amănuntul, sertarele dela dulapuri răsturnate pe jos, perdelele dela ferestre smulse din cârlige, patul, masa, fură răsturnate cu picioarele În sus și cercetate, iar În final oricare colțișor al Încăperii fu scotocit...! Tony Pavone privea invadatorii inpasiv: este adevărat la Începutul percheziției oarecum Îngrijorat Însă pe măsură ce se apropia de final mai relaxat deoarece cele câteva sute de dollari care-i mai avea În casă puteau fi confiscați, cu promisiunea restituirii dacă putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era un magazin destul de mare - patru Încăperi pline cu cărți, ca să nu mai vorbesc de pivniță - iar Norm Îl cunoștea ca pe buzunarele lui. Însă chiar și el se Întîmpla să greșească. Din cînd În cînd, căuta și nu găsea, scotocea cu sabia lui și se Întorcea sus cu mîna goală. CÎnd se Întîmpla asta, era dureros să te uiți. Îmi amintesc de o zi anume. I se ceruse o cărticică subțire ca o broșură, Balada cafenelei triste. Cea care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Norman și care să-l bulverseze. În visurile mele, le găsea, se scărpina În cap și-mi răspundea cu mici misive. Ei bine, știm deja cum m-a dezamăgit Norman. Cu mașina de scris s-a Întîmplat la fel. Am scotocit după descrieri cît mai detaliate și schițe ale diverselor modele, și le-am văzut chiar la lucru, În filme. Verdictul era categoric : prea mari, prea grele. CÎnd ești mic de statură, nu e suficient să fii un geniu. Chiar dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a Înghesuit-o și pe ea În mijlocul harababurii generale. N-am văzut În viața mea un om care să trăiască În condiții atît de asemănătoare cu cele În care trăiesc șobolanii. A deschis o ușă de lîngă rafturi și a scotocit Într-o debara, scormonind cu brațele, icnind și aruncînd diverse lucruri pe podeaua din spatele lui - haine, ghete, un pick-up parțial stricat, un prăjitor de pîine, o groază de reviste Life, și mai multe cutii. Îmi amintea de un cîine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lupte lăuntrice închideau în sine zbuciumul nepotolit al acelui trup plăpând, delicat și frământat. Vasilica, uneori, cădea într-o stare nostalgică, amintindu-și clipele de fericire petrcute în copilărie la casa de pe Deal. Iși petrcea, cât era ziulica de mare, scotocind prin livadă, curioasă și surâzâtoare, ciugulea struguri în vie ca un sturz, ori cățărându-se prin copaci după goldane sau corcodușe aurite care se topesc în gură ca mierea parfumată. Sau, alegea câte o floare și fugea cu ea pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Nietzsche, Baudelaire & Comp. — În consecință, nu-i o întâmplare că pe primii trei poeți citați de dumneavoastră, Bacovia îi alătură nu mai știu unde... — În Amurg, din Comedii în fond, zise, neezitând o clipă, Elisav. — Îi alătură, continuă Carmen, care, scotocind prin biblioteca ce nu-i era deloc străină, a Norei, scoase un Bacovia violaceu, îi citi Cuprinsul și cită: „Ce vremuri atât de fericite/ Mă-ndeamnă, singur, să stau —/ Spre toamnă, duioase suspine/ Din Eminescu, Heine și Lenau... Remarcați, zise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
acasă pe fratele ei beat. Fata era prea frumoasă ca s-o refuz. O frumusețe suedeză din mâinile căreia iei chiar și otravă. Zicea că mama lor zăcea în pat cu febră. În timp ce vorbeam, fata - Tua se numește - mi-a scotocit în sacoșa cu cărți și a scos de acolo un roman de Walter Scott. I l-am dăruit imediat. Sărea în sus de bucurie, m-a sărutat pe obraji ca un copil vesel. Acasă la ea m-a sărutat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ei veniseră în vizită ca să-l intimideze și să-i dea un ultimatum pentru datorii. Pentru a mă câștiga de partea lui, soțul meu începuse să-mi vorbească puțin, chiar să mă liniștească - directorii de bancă nu veniseră să ne scotocească în apartament, poate numai să vadă cum locuim, eventual dacă aveam bunuri care puteau să fie convertite în bani. Când directorii de bancă au intrat în apartament, Sucki a început să cânte și atmosfera s-a schimbat complet. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
aia mexicană pe care ți-ai cumpărat-o anul trecut la Costa del Sol! îi strigă Eva din baie. De-atunci n-ai mai avut ocazia s-o porți niciodată. — Și nici nu intenționez s-o fac acum, bombăni Wilt, scotocind printr-un sertar în căutarea a ceva greu de definit, ceva care să-i demonstreze independența. în cele din urmă își puse o cămașă în dungi și o pereche de blugi. Doar nu vrei să mergi îmbrăcat așa! îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
uită la ea printre gene. Se văzu nevoit să accepte că, în semiântunericul din încăpere, păpușa semăna hidos de tare cu o ființă vie. O Eva de plastic cu sâni de cauciuc. Nu-i mai rămânea decât s-o îmbrace. Scotoci prin câteva sertare, în căutarea unui sutien și a unei bluze, hotărî apoi că Judy n-avea nevoie de sutien, după care puse mâna pe o cămașă veche și o pereche de colanți. într-o cutie de carton din dulapul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ești cea mai pragmatică dragă din lume, zise Sally și țâșni afară din cabină. Ge, Eva a găsit o metodă prin care poți să te duci să ceri ajutor! în dulăpașul cu vestele de salvare există o saltea pneumatică. Sally scotoci prin dulapul respectiv și scoase salteaua de acolo. Dacă te gândești că o să plec undeva pe afurisita aia de saltea, ai face mai bine s-aștepți gândul următor, zise Gaskell. — Dar care-i problema cu salteaua? — Pe o asemenea vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
într-un abator, n-are cum să fie așa de gingașă! Află unde e directorul și unde locuiește și după aia spune-i să vină aici în pas alergător. Flint se așeză pe un scaun, timp în care sergentul Yates scotoci grăbit prin birou. — Hopa sus, hopa sus, zise inspectorul, împingând-o ușor cu piciorul pe secretară. Dacă există cineva care are dreptul să se întindă un pic la slujbă, eu sunt acela. Sunt în picioare de trei zile și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu? îl întrebă Wilt. — Să le cred?! Un om care e în stare să se gândească la ceva atât de dezgustător e capabil de orice. Da, le cred. Mai mult, tot așa cred și cei de la poliție. în prezent ei scotocesc prin magazinele, prin bistrourile, prin supermarketurile și prin lăzile de gunoi din întreg ținutul, în căutarea plăcintelor cu carne de porc. — Numai că dacă nu găsesc nici una, n-or să rezolve nimic. — Poate o să vă intereseze și că au confiscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
astea nu sânt literatură, ele sânt o groaznică profeție, am să le iau să le citesc în viscol, pe străzi, la lumina vitrinelor și în tramvaie, și voi găsi oameni care vor înțelege și care mă vor urma și vom scotoci prin tot orașul și-l vom găsi până la urmă pe Mendebil și vom ști că el este și-l vom înțelege și vom plânge și vom cânta, și el, acoperit de-o blană de raze, aruncând fulgere albastre, va ridica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
coșul pieptului: măduva sternului, plămânii, inima, i se rarefiase deodată, fiind înlocuită cu o rețea de emoții gelatinoase, un sistem de tubușoare și filamente cărămizii, trandafirii și violent stacojii, nespus de dureroase. Se ridică de pe scaun și se apucă să scotocească prin marele șifonier ,așezat pe peretele de lângă ușă. Trase afară lenjeria și îmbrăcămintea de damă, încă o dată se minună de norocul pe care îl avusese, ca el să aibă o soră, dublat de încă unul, și anume ca sora lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
douăzeci de ani mai târziu am văzut în casa ei aceeași păpușă. Iată, acum, când scriu, e lângă mine: o legăn și, clătinîndu-se somnolent pe birou (ea zicea mereu "biuro"), mandarinul își îngînă melodia metalică, irizată... Acum vreo doi ani scotoceam după un act în bufet. Ai mei țineau chitanțele și procesele- verbale și carnețelele de tot felul într-o veche poșetă stacojie și zgrunțuroasă a mamei, care-o purtase ca domnișoară când lucra la țesătoriile Donca Simo. Într-o despărțitură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de vreo zece centimetri lungime, pufoasă ca vata ,acoperită cu blană și cu ochi rotunzi, limpezi ca rubinul, pe care o ținea într-un borcan de sticlă. Când ne întorceam de la masa de seară și ne îmbulzeam în dormitor, să scotocim în cușetele noastre după pijamale, iar unii dintre noi dădeam la o parte marile draperii ca să ne schimbăm după ele, lăsând cu ocazia asta să pătrundă în camera lungă și albă globul topit al soarelui . Traian obișnuia să pună borcanul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
peruzea, culoarea ei zodiacală. Acum s-a așezat pe cerga lățoasă și își scoate pantalonii, rămânând în ciorapi de culoarea cafelei cu lapte, își trage peste cap și helanca neagră, de sub care apare o bluză de bumbac. Se ridică și scotocește printr-un dulap minuscul pe care acum îl observ și eu. E un prilej să-i admir încă o dată silueta gracilă, cu nimic mai prejos decât a oricărei puștoaice. Scoate prosopul și intră în baie, care are pe ușă o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe fereastră -, mestecând parcă ceva sau șoptind nu știu ce. Tot așa de dezarticulat trecea apoi la loc, pășind pe parchetul lunecos, se așeza în bancă la fel de zgomotos precum se ridicase și, fără să privească în jur, se punea pe scris sau scotocea în pupitru până ce atenția clasei trecea asupra următorului chemat la lecție. Când, în timpul pauzei, se povestea ceva nostim, dacă momentul hohotului de râs general îl prindea pe Stein în bancă, acesta își lăsa capul pe spate, se încrunta și închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-mă de mână, mă ducea repede la el în cameră, unde începea să caute înfrigurat prin buzunarele costumelor din dulap, ieșind din când în când și în coridor unde, probabil, continua să caute în buzunarele șubelor și ale paltoanelor. După ce scotocea prin toate buzunarele, Stein, liniștit că nu s-a pierdut nimic, expunea obiectele căutate în fața mea, pe masă. Erau bilete folosite, invitații, afișe de spectacole, de concerte și de baluri, într-un cuvânt, erau dovezile vizibile ale locurilor pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o numeroase lighioane ce mâncau stârvuri și mișunau peste tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile, morți de frică, asudând din plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici într-o lună n-o să descoperim pe unde dracu’ se ascund. Eu aș face la fel - recunoscu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
arborele genealogic îriguros trecut în revistă în secțiunea Originile) și pentru a vorbi cititorilor despre înaintașii lui - mai ales despre „moșul” său, Nicolae Cotlarciuc, ajuns Arhiepiscop și Mitropolit al Bucovinei și Hotinului -, autorul coboară preț de două veacuri în timp, scotocește cu pasiune își cu notabile rezultate!) arhive publice și documente de familie, găsește zapise, acte, probe ce reînvie vremuri, nume și întîmplări pe care altfel le-ar fi 8 acoperit de mult colbul uitării. Are vocația acestui fel de cercetări
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]