1,649 matches
-
laturea târgului tot să dea venitul m(ă)n(ă)stirii... orice fel de breaslă ar fi”... Mare ți-i minunea ta, Doamne! Păi, cel care urma calea rohatcei (barieră) Trei Calici (de pe Calea Gălății) trebuia să oprească și să scotocească prin coșul căruței după “2 ocă” de pește sărat și încă “2 pești de car” pentru sfințiile lor de la Trei Sfetite? ― Nu aveau încotro, fiule, fiindcă așa scria în “testament de la ziditoriul sfintii m(ă)n(ă)stiri, răpăosatul Vasile vod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din cap. După care a fost trimis la ghilotină. Or, e păcat, nu-i așa, ca un om să fie trimis la ghilotină fără proces. De aceea mă și hotărâsem să-l judec eu. Fie și zadarnic. Am început să scotocesc prin rafturile anticarilor după cărți despre revoluția franceză. Dacă într-o zi găseam o informație nouă, un răspuns la întrebările mele, eram mulțumit. Seara îmi ajungea să beau un ceai cald și să mănânc două felii de pâine prăjită cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cîrnățărese? Există, prin urmare și femei cinstite? Dacă-i cu putință așa ceva de ce (nu se află și soția mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împușcă. Pendula bătuse ora trei după miezul nopții când am coborât din pat și, scotocind prin bibliotecă, am dat peste cartea lui Gib Mihăescu. Voiam să recitesc povestea (am parcurs câteva pagini), dar n-a fost chip să continui până la capăt. Morala care se desprinde din acele pagini mă zguduia: ― Și Mihaela ar fi putut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea. Apoi am uitat-o cu desăvârșire. Voi fi de acord, căci vă ghicesc părerea, în ciuda tăcerii dumneavoastră atât de politicoasă, că aventura aceasta nu-mi face prea mare cinste. Dar gândiți-vă și la viața dumneavoastră, dragul meu compatriot. Scotociți-vă bine în amintire și poate că veți da peste cine știe ce întâmplare asemănătoare, pe care o să mi-o povestiți mai târziu. În ceea ce mă privește, când mi-am reamintit-o, am râs. Dar era un altfel de râs, care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
faci de rușine în fața slăvitului voievod...Capul sus, conașule!” s-a auzit pe neașteptate glasul țigăncii, venit din înaltul bolților... Nu știu cum, dar aceste vorbe au turnat argint viu în venele mele. Drept urmare, mi-am scuturat capul și am început să scotocesc mai departe. În cele din urmă, am dat peste hrisovul prin care Iliaș Alexandru voievod întărește, la 20 august 1666 (7174), mănăstirii Trei Ierarhi stăpânirea asupra caselor unde sunt școala și baia „aproape de heleșteul Bahluiului”, dăruite acesteia de Vasile Lupu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vor vinde carne, toate trunchiurile... să plătească chirie locului acei 12 bani pe dzi...” „Uite cum, încet-încet, voievozii încearcă să schimbe fața târgului și chiar reușesc. Și asta este bine. În timp ce tu citeai, eu n-am avut astâmpăr și am scotocit mai departe printre terfeloage. Și de data asta am avut noroc. Și încă mare.” Despre ce-i vorba, sfinția ta? „Vodă s-a gândit că pe lângă apă și bună rânduială la tăierea vitelor și vânzarea cărnii ar mai fi nevoie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Rimini. Obținuse pașaportul și vizele, Norița sosise să-l ia. Garsoniera era acum aproape goală. Rămăseseră (deși poate că și acestea erau vîndute) un pat, pe care stăteam, fiindcă nu mai exista nici un scaun, biroul, prin rafturile căruia "unchiul George" scotocea după hârtii vechi, o mică bibliotecă fără cărți și o mașină de scris, veche, prăpădită, pe care mi-o oferise, fără să insiste. A fost o despărțire civilizată. Atât de civilizată încît nu putea fi decât falsă. Fiecare dintre noi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rîdă cu hohote și Manolo simțea că e În stare s-o omoare fiindcă-i trecuse frica și el În schimb nu reușea să deschidă pachetul de țigări, așa de tare-i tremurau mîinile. Julius Începu din nou să se scotocească prin buzunare căutînd cheia, o găsi pînă la urmă acolo unde fusese Întotdeauna și În timpul ăsta Cecilia, sprijinindu-se de perete lîngă ușa apartamentului, se prăpădea de rîs nu altceva, ținîndu-și mîna la gură, urmărită de privirile lui Manolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încă exact cum e casa lui Cano și cum e bunicuța lui, dacă aflu n-o să mă pierd cînd ajung la el și o să știu ce să spun și toți o să mă placă. Cam astea erau gîndurile lui Julius În timp ce scotocea printre flacoanele lui Susan, citind atent prescripțiile de pe fiecare. În sfîrșit găsi unul care te asigura că o să ai un somn lung, profund și odihnitor. Exact ce avea nevoie. Luă două pastile ca să fie sigur că somnul va fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
penumbră albăstrie, căci fereastra era plină de arbori negri și stele. Era o lumină tristă și pură. Mi-am trântit valiza lângă pat și i-am deschis încuietorile. Fără să-mi scot ca nadiana (doar gândul îmi făcea rău), am scotocit după pijama, dar până la urmă am lăsat-o baltă. Începusem să lăcrimez și să-mi curgă nasul de frig. Mâinile îmi înghețaseră cum nu le mai simțisem de când făcusem armata. Nu, aveam să dorm îm bră cat, nu se putea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
don’t, face englezul meu. Sprechen Sie Deutsch? No, I, don’t. Mă rog, îl mai iau eu cum mă mai pricep, pe italienește, pe rusește, în spaniolă, dar încăpățânatul meu nu știa decât No, I don’t. Atunci, îmi scotocesc prin creieri și-mi aduc aminte ce mă învățase Dorin, studentul. Și-i zic: What laguages do you speak? La care tipul, fericit că m aude căznindu-mă să spun ceva în limba mă-sii, face radios: Only English. Pe când
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
loc, dar era prea rupt. Îl aruncă la coș, înjurându-se singură. Baia era ca un proiect de la o expoziție științifică, în toată splendoarea sa. Mark n-avea nici un produs de curățat în afară de soluție pentru țevi și săpun cu glicerină. Scotoci în bucătărie după oțet sau amoniac, dar nu găsi nici un dizolvant mai puternic decât Old Style. Răsturnă o găleată plină cu zdrențe de sub chiuvetă, în care găsi o cutie de praf de curățat, care zdrăngăni când o ridică. Înăuntru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cât învățăm mai multe despre el, cu atât mai bine înțelegem cât de multe mai avem de învățat. La următoarea întâlnire cu doctorul Hayes era pregătită. — Domnule doctor, ați luat cumva în considerare vreuna dintre noile terapii pentru traumatisme craniene? Scotoci în geanta ei de umăr după carnețelul cu arc. Agenți neuroprotectori? Cerestat? PEG-SOD? —Oau. Sunt impresionat. Ți-ai făcut temele. Ea încercă să pară atât de competentă cât și-ar fi dorit să fie el. Doctorul Hayes își lipi palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe pat, uitându-se atent la degetele lui cum s-ar uita un leneș la o creangă de copac filmată. Bonnie se învârtea în jurul lui, trăncănind. — La țanc, îi spuse ea lui Karin. Poți să ne faci o poză? Bonnie scotoci prin geanta ei fermecată și scoase la iveală un aparat foto de unică folosință. Se așeză lângă ghearele posterioare ale lui Mark, verdele ochilor ei scoțând în evidență, în mod extravagant, purpuriul pe care-l alesese pentru el. Când Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e ca de obicei. Ea mormăi niște scuze. Bilețelul nu însemna nimic. Dădu să-l ia înapoi. Dar el îl trase departe de ea. —Trebuie să aflu cine a scris chestia asta. Persoana aia știe ce mi s-a întâmplat. Scotoci în buzunarele din spate ale blugilor săi preferați, negri, largi, cu talie joasă, pe care îi adusese Karin de-acasă. —Căcat! Nici măcar n-am portofel ca să pun chestia asta. N-am card de asigurări sociale. N-am nici un căcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se întâmplase în noaptea aceea. Când își adună în sfârșit curajul să-l vadă, își aduse întăriri. Daniel opri lângă șoseaua de pe care probabil că zburase Mark. Săptămânile care se scurseseră de-atunci șterseseră majoritatea probelor de care pomenise poliția. Scotociră amândoi prin micul șanț de pe partea sudică a șoselei, părând în ochii tuturor că luaseră urma unui animal. Adu-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Se târâră printre ierburile și rogozul primăvăratic, printre cârmâz, ciulini și măzăriche. Treaba naturii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
precar. Acolo stai acum, când ești în oraș? Parcă i-ar fi fluturat un mandat pe sub nas. — Unde să mă duc în altă parte? Sunt șomeră. Nu știu cât timp o să mai dureze. E foarte de-nțeles, afirmă el. Doar nu-i scotocesc prin lucruri. Închise ochii și păli. Weber luă o fotografie cu cinci bărbați hirsuți cu chitări și tobe. Ea deschise iar ochii. —Ăștia-s Cattle Call. O trupă jalnică de garaj care cântă în barul Silver Bullet, de la periferia orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
condițiile date, punctajul lui Mark nu indica nimic din ceea ce Weber ar fi numit patologic. Putem să mai încercăm ceva? întrebă Weber, de parcă ar fi fost cea mai firească cerere din lume. —Orice. Dă tot ce poți din tine. Weber scotoci în geantă și scoase un mic aparat de măsură a reacției galvanice a pielii. —Ce-ai zice dacă te-aș cupla la niște aparate? Îi arătă lui Mark electrozii care se prindeau pe degete. Practic, îți măsoară conductivitatea electrică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aici. Nu vă uitați! Să nu vă prind pe vreuna că trageți cu ochiul. Se îndreptă spre bucătărie. Bonnie se uită întrebător la Karin. Karin se înmuie, știind ce căuta Mark. Îl auzi cum se lasă în genunchi și cum scotocește în dulăpiorul de sub chiuvetă. O rușine veche, moștenită, o împiedică să-l strige - vechi secrete de familie care-i izolau unul de celălalt. Mark se întoarse triumfător. —V-am spus eu că locul ăsta e un fals. Îmi lipsește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aia nu mai sunt. În mașină, pe șosea și duși au fost. Poate că au coborât undeva. Oricine poate să-ți dispară de sub nas, oricând. Într-o zi ești rudă cu ei, a doua zi nu mai sunt decât buruieni. Scotoci în buzunar și scoase bucățica mototolită de hârtie, singura sa ancoră de salvare. Darul pe care continua să-l accepte. Ochii i se umplură de lacrimi, orbindu-l. Mai întâi sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale. Păzitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
multe despre Mark decât în toate întrevederile de până atunci. Mark îl așeză pe scaunul jos și-i aduse o sticlă de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă și se duse să scotocească în dormitor. Se întoarse cu un teanc de foi și un pix. Îi făcu semn lui Weber să-și pornească reportofonul, ca între vechi colaboratori. —Bine, hai să atacăm problema asta, o dată pentru totdeauna. Mark era remarcabil de vioi, depănând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dispăru pe bulevardul principal din Kearney, proaspăt renovat. În seara aceea, sună doctorul Weber. Cum o mai duci? întrebă el. Părea sincer îngrijorat. Dar ea refuza să se lase analizată. Nu ea, ci fratele ei avea nevoie de ajutorul lui. Scotoci după lista cu noi întrebări despre tratamentul propus și începu să i le recite. El o întrerupse cu blândețe. Mâine-dimineață mă întorc la New York. Cuvintele acestea o reduseră la tăcere. Începu să formuleze două obiecții confuze, după care înțelese. Abandona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doctorul Hayes, de la Bunul Samaritean. O să-i las toate notițele mele. O să-i dau toate materialele pe care le-am găsit și o să-l pun la curent cu stadiul la care ați ajuns. —E... eu nu... mai am încă nelămuriri... Scotocind printr-un teanc de documente pentru Adăpost, îl răsturnă și-l împrăștie pe covor. Înjură brutal, apoi acoperi receptorul. —Te rog, spuse Weber. Întreabă-mă orice. Acum sau oricând vrei, după ce ajung acasă. Dar am crezut că... am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
anhidru care au fost furate de pe o linie ferată secundară din Horedge și care au apărut într-o instalație subterană, mare și veche, din Hartwell, unde se făcea metamfetamină. Sau Yeti din prerie, monstrul ăla care a fost văzut noaptea scotocind prin tomberoanele oamenilor din North Platte și apoi peste tot, din Ogallala în Litchfield, și care s-a dovedit a fi ursul malaez al unui electrician, scăpat de sub supraveghere: un animal foarte dezorientat, alergat până la epuizare de câteva sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
altcineva a fost de vină. Mark stătea țeapăn, un cadavru deja. Ei m-au scos de pe șosea. Găină cap de capră. M-au lăsat să mor. Măcar acum știu, în sfârșit, că am murit. Karin își aruncă haina pe ea, scotocind în poșetă după chei. Îi arăt eu anchetă. Căută ușa pe dibuite. Precipitându-se, și-o deschise în față și se lovi la buză. Mark se ridică de pe canapea. Vin cu tine. Nu! Se răsuci, furioasă, îngrozindu-se până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]