1,566 matches
-
lui Eugen Ionescu, de la Scrisoarea (deschisă) către Constantin Noica, amendând puncte de vedere discutabile în manifestările publicistice din anii ’70 ale filosofului, până la poezia lui Marin Sorescu, acreditat drept singurul poet metafizic afirmat în literatura din țară, în ultimele generații scriitoricești, A. se dovedește nu o dată preocupat de surprinderea unei condiții existențiale românești, oglindită în opera literară. Ca gânditor și critic, ca eseist, romancier și poet, A. caută, cu febrilitate s-ar spune, să scoată în evidență modul specific de existență
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
revista „Viața românească”. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1975, în 1990 este ales șef al Secției de proză a Asociației Scriitorilor din București, iar între 1995 și 1999 este membru al Consiliului Uniunii. Participă la numeroase schimburi și manifestări internaționale scriitoricești, la Budapesta, Berlin, Roma. În 1989 este beneficiarul unei burse de documentare la Biblioteca Vaticanului și căderea comunismului îl surprinde în Italia. Din 1975, paralel cu activitatea literară, își începe inițierea în practicile sapiențiale, devenind membru al grupului de practicanți
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
scrierilor lui I. L. Caragiale din periodice (1997). Sub un titlu destinat să înșele vigilența cenzurii, Aspecte de istorie literară (1983), îi apare teza de doctorat, care reconstituie cu minuțiozitate și spirit de sinteză, intuind cu finețe nucleele ideologice, rolul grupării scriitoricești din jurul „Revistei Fundațiilor Regale” în evoluția literaturii române interbelice. Imobilizată din 1986, în urma unei intervenții chirurgicale, va continua să publice sporadic, colaborând mai susținut la suplimentul cultural al ziarului „Cotidianul” și la emisiunile postului de radio Europa Liberă (1994-1995). În
APOLZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
el își trăiește cu nesaț experiențele amoroase, situate invariabil la limita dintre sublim și grotesc, dintre realitatea cenușie și fantasmele ultracolorate, dintre excentricitatea aiuritoare, ironia autopersiflantă și conștiința acută a propriei inutilități. Ins boem, figură notorie a chefurilor din breasla scriitoricească a anilor ’70, D. scrie la început cu euforie. Dacă prozele volumului de debut mai păcătuiesc prin subțirimea și lipsa de miză a narațiunii, prin cultivarea ludicului absolut, a gratuității nu o dată stupefiante, odată cu Linda Belinda (1979; Premiul Asociației Scriitorilor
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
necontenit fizionomiile feminității dulci, uneori situațiile „erotice” sunt de un comic paralizant, într-un derizoriu înduioșător (precum cuplul de la ping-pong din proza ce deschide volumul Eu și Robert Calul, 1982), după cum există proze de două rânduri, devenite celebre în lumea scriitoricească bucureșteană, așa cum este Boul și Luminița. În schimb, sleit de fantezie, în ciuda abuzului de fantezii, romanul Îngerul contabil (1985) este practic de necitit. Performanță stilistică, adevărat, dar exersată în gol, Îngerul contabil a fost corect calificat ca „roman fantasmagoric”: aventuri
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
învățământul primar, a participat activ la făurirea noilor destine ale ținutului natal, Basarabia, în perioada interbelică. A colaborat la „Viața Basarabiei”, „Ardealul”, „România nouă”, „Școala basarabeană”, „Itinerar” ș.a. În 1940 a fost aleasă în componența comitetului de conducere al Societății scriitoricești. Urmele ei dispar după 1940. Se presupune că ar fi căzut victimă atrocităților staliniste. D.-M. a scris o poezie descriptivă, pastorală, sub influența liricii populare, adunată în volumele Picături de rouă (1920) și Melodia mâhnirii (1930). SCRIERI: Picături de
DOBROSINSCHI-MALAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286805_a_288134]
-
Casa Scriitorilor din București. Prietenia cu Marin Preda, frecventarea elitei conducătoare a breslei, permanenta atitudine de frondă juvenilă a „noului Rimbaud român”, farmecul irepresibil al omului, jovialitatea ghidușă, corozivă și cinică în același timp l-au propulsat în centrul atenției scriitoricești, al criticii literare, dar și al vigilenței conducerii superioare de partid. Omul „plesnea” de talent și tinerețe, iar anii exploziei în poezie a lui Nichita Stănescu trecuseră. Lumea literară care avusese nevoie de un Nicolae Labiș, apoi de un Nichita
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
permanentă stare de revoluție”. „Împotriva sa se coalizează fricoșii, lașii, lichelele, profitorii”, un păgubos, conchide dramaturgul. Refuzat ulterior sistematic de teatre, D. avea să intre în atenția publicului ca demnitar, după 1990, într-un context - iarăși - destul de puțin favorabil împlinirii scriitoricești. Poetul „pierdut”, gazetarul obosit și dramaturgul copleșit de realitate aveau să moară în condiții cumplite, lăsând în urmă câteva volume. SCRIERI: Ora 24, București, 1978; Privire liberă, București, 1980; Insomnie. Îndrăgostiții de la ora nouă seara, București, 1985; Anchetă asupra unui
DOHOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
Orchestra Simfonică Națională și totodată agent la o societate de asigurări. Ștefan Baciu, care l-a vizitat în 1956, a remarcat „tipica mentalitate de refugiat” a scriitorului, izolat în atmosfera românească a familiei, neinteresat de viața peruviană și fără contacte scriitoricești. Întâlnirea a determinat primele colaborări la revistele românești „Exil”, a lui Ștefan Baciu, și „Înșir’te mărgărite”, editată de I. G. Dumitriu - ambele în Brazilia -, „Ethos” și „Limite” (Paris), „Revista scriitorilor români” și „Apoziția” (München), „Destin” (Madrid), „Mele” (Honolulu) ș.a.
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
trebuia să depășească pragul inconștientului, trăind apoi ca figură de artă, parte dintr-o compoziție de originalitate și stil. Pamfletul era văzut și ca remediu împotriva tocirii limbajului prin clișee și uz. De aceea, numeroase pamflete au ca țintă lumea scriitoricească, „azurul de mușama” al unei literaturi artificiale și sărace, inefabilul măsurat după „sistemul metric”, pentru marionetele succesului (Asasinarea unui mort, Păunul genial, Pentru glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ia în discuție concluziile comisiei și a doua zi dă publicității un comunicat prin care dezavuează „procedeul plagiatului folosit de Eugen Barbu în volumul III al romanului Incognito, procedeu contrar normelor profesionale și morale, incompatibil cu principiile eticii și echității scriitoricești”. Și pasiunea pentru poezie a lui B. răzbate temperamental, cu erupții de subiectivism nedomolit, în zgomotos anunțata O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, proiectată în mai multe volume, din care, în 1975, ieșea primul
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
și subiectul receptor sau oferind comentarii inedite pe marginea câtorva capodopere ale picturii naționale și universale. Preocupări similare manifestă și pentru muzică și literatură, de o importanță specială fiind un studiu de sinteză din 1941, Note despre nuvela fantastică. Debutul scriitoricesc al lui B. se produce în anul 1935, când publică în „Pagini literare” două tablete, intitulate Însemnări. Nuvele - cele mai multe incluse apoi în volumele Hanul roșu (1938), Semn rău (1943) și Îngerul alb (1944) - și tablete literare va publica (semnând și
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
configurarea devenirii operei, de la intuiții poetice spontane la obsedanta aspirație spre „excelsior”. Rețelele de imagini, adică disperarea și sarcasmul, postura egolatră, mirajul, lumina, cu modificările de raporturi dintre ele, „scriu” destinul unui poet ce a debutat grăbit, fără o conștiință scriitoricească sigură, dar s-a restructurat profund după drama autoexilului, detașându-se de contingent în creație și transfigurând poetic evaziunea. SCRIERI: Realismul literaturii fantastice, Craiova, 1975; Imaginația scriitorilor romantici, Craiova, 1978; Alexandru Macedonski și complexul modernității, Craiova, 1984; Tudor Arghezi, poet
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
profesor universitar de psihologie la Facultatea de Filosofie din București (1965-1974). A fost membru al Academiei RPR (din 1955). A primit Premiul de Stat pentru poezie (1954) și Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor (1981). A dominat ideologic și administrativ viața scriitoricească (și culturală în general) în perioada 1948-1965, a trăit o lentă îndepărtare din câmpul cultural până prin 1978, după care și-a văzut declinul literar și prăbușirea gloriei în fața altor principii decât cele pe care le promovase o viață. B. debutează
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
frondă. C. este în egală măsură o sursă de informații asupra procesului de formare a lui Caragiale, asupra efortului de a-și selecta teme, tipuri și psihologii ce vor fi întâlnite frecvent în întreaga sa operă, precum și asupra făuririi uneltelor scriitoricești. Din paginile revistei se desprinde un Caragiale cu nimic deosebit de cel a cărui imagine există în conștiința tuturor - sceptic, înarmat cu o ironie mușcătoare și cu un excepțional spirit de observație. „Gogoșile” și schițele din C. îl anunță pe marele
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
se conjugă „omul interior” cu „omul cosmic”. Concepută după o schemă riguros tradițională și academică, Literatura română între 1900-1918 (1970) realizează o panoramă a mișcării literare naționale din primele două decenii ale secolului al XX-lea, oprindu-se asupra individualităților scriitoricești (poeți, prozatori, dramaturgi) și critice, asupra curentelor și revistelor reprezentative, punând în relief valori în genere ignorate. Continuând o preocupare mai veche (Portrete și reflecții literare, 1967), C. perseverează în a medita pe marginea literaturii, a dimensiunii ei lăuntrice, a
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
mai că îi transformă în personaje de proză scurtă. Sunt prinse în ramă și personalități cum ar fi Georges Clemenceau, Aristide Briand, André Antoine, Jules Romains, Jean Moréas, Jules Renard, Max Jacob, schițate cu un condei nu lipsit de agerimi scriitoricești. Și, în orice caz, apt de subțirimi de moralist, cum lasă să se întrevadă pseudojurnalul Mărturisiri de fecioară în ritm de charleston (1935). O suită de afectuoase evocări se înșiruie în Mitif, poetul florilor (1929), toate privindu-l pe Dimitre
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
de ansamblu. În două scrieri de factură memorialistică, intitulate Cutia cu maimuțe (1942) și Măscărici și mâzgălici (1958), C. rememorează etapele formării sale ca om de scenă și de litere. Volumul din 1942 cuprinde amintiri legate de familie, de viața scriitoricească, teatrală și cazonă. Evocările sunt susținute de un patos reținut, de vervă și umor, portretele beneficiază de tușe rapide și decise. Pentru istoria literară, deosebit de importante sunt amintirile privitoare la Urmuz. Portretistul dispune de un simț ager al observației și
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
Corriere della Sera, 22 septembrie 1974), Osservatore romano 2 scrie printre altele, într-un articol violent de reacție: „Nu știm de unde are sus-numitul atâta autoritate, dacă nu din câteva filme de un enigmatic și reprobabil decadentism, din abilitatea unui stil scriitoricesc coroziv și din anumite atitudini suficient de excentrice”. Să ne limităm la analiza acestei fraze retrograde, care conține întreg „spiritul” (în sens de „cultură”) articolului sub semnătură bisericească. Ceea ce se observă de la început este o idee care unei persoane normale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
utopică era dominată de negație și mizantropie, autorul reînnoadă firul tradiției clasice, care îi era familiară, după cum o dovedesc numeroasele similitudini cu scrierile lui Thomas Morus, Tommasso Campanella și Francis Bacon. Interesul volumului Memorii este, în primul rând, documentar. Experiența scriitoricească și participarea directă la evenimente se fac simțite în dialoguri, în selecția faptelor și în coloratura afectivă a mărturiilor. Scriitor popular, cum singur se considera, A. a servit, prin toate manifestările sale, un crez. SCRIERI: Craiul munților, Oradea, 1934; Leul
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
primei generații, „exilul a Însemnat pentru scriitor, fără excepție, o modificare de paradigmă În cel mai sensibil domeniu al vieții sale: procesul de creație. În acest punct, reorientarea nu a Însemnat neapărat asimilarea unui alt canon estetic, cîtă vreme modalitățile scriitoricești vest-europene curente fuseseră și În România prelucrate temeinic și original”. În argumentația sa, autoarea precizează că, pentru grupul de la Madrid, respingerea teoriilor modernității era motivată prin „propria viziune asupra lumii, și anume printr-o mentalitate creștin-ortodoxă profund Înrădăcinată În apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Mălăncioiu), deși pentru mulți comentatori proza semnată de ea a constituit o adevărată revelație, totuși faima părinților a frânat, în loc să faciliteze, valorizarea creației sale la adevărații parametri. În plus, o modestie ieșită din comun, o discreție rar întâlnită în breasla scriitoricească au făcut să se vorbească puțin (uneori chiar deloc) despre unele dintre cărțile sale. De altfel, poeta însăși își recunoaște „vina”: „De multe ori, când totul sună bine/când jocu-i câștigat, mă-ntorc și fug;/ văzându-mă-n oglinzi, mă
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
între anii 1946 și 1950 (avându-i între profesori pe Mircea Florian, Athanase Joja, H. H. Stahl). Încă student, este angajat în 1947 redactor la secția de literatură pentru copii a Editurii de Stat. În această perioadă își începe activitatea scriitoricească și de traducător. În 1948 se transferă la Radiodifuziunea Română, unde lucrează mai întâi ca redactor, apoi ca șef de secție la emisiunile pentru copii și tineret. A debutat în revista „Licurici” (1947) și editorial, cu placheta Pentru voi, copii
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
în intenția de a da o dimensiune epopeică monografiei satului tradițional, precum și în propensiunea pentru tipul eroului naționalist, de o fervoare aproape mistică în tendința sa revoluționară. Cel căruia, în virtutea acestui fapt, i se va spune mai târziu în mediul scriitoricesc Bădia, frecventează până în 1951, când va fi selecționat pentru Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, două școli cu profil tehnic: între 1942 și 1946 o școală de ucenici aparținând Uzinelor Astra din Brașov, și între 1948 și 1951, la Câmpina, Școala
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
aici de timpuriu. „Comerțul” cultural pe care instituția creștină l-a desfășurat și l-a protejat a făcut ca pe acest teritoriu să circule texte redactate în alte zone, texte purtătoare de informație și incitatoare, în același timp, la muncă scriitoricească între oamenii locului. Existența între daco-romanii ce populau Dacia și Scythia Minor a unor mânuitori ai condeiului (oameni ai Bisericii) poate reprezenta o dovadă a procesului neîntrerupt ce a dus la conservarea în limba română a cuvintelor fundamentale pentru exercițiul
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]