4,125 matches
-
a scrie. Acum putem generaliza: de unde dorință de a critica, de a denunța dacă realitatea ar fi univocă și plată ca un măgar de lemn? Dacă incipitul Gradului zero e cunoscut, atunci finalul eseului nu poate fi decît celebru: „multiplicarea scriiturilor instituie o Literatură nouă în măsura în care aceasta nu-și inventează limbajul decît pentru a deveni un proiect: Literatura devine Utopia limbajului”.
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
zadarnic să-și depășească deprimarea tot mai accentuată, chinuindu-se fiecare să răspundă la dificila întrebare „cum trebuie să-ți trăiești viața“ - și anume în libertate, condiția abstractă de care se bucură ca membri privilegiați ai unei țări dezvoltate. „Prin scriitura sa viscerală, laconică, Jonathan Franzen schițează destinul unor personaje ce încearcă din răsputeri să navigheze într-o lume marcată de avans tehnologic, de schimbări de la o zi la alta. Destinul lor este acela de a lupta să păstreze echilibrul între
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]
-
intersectează, dar nu și monologurile lor, nu și semnificațiile. Vova și Mariana atribuie, spre exemplu, gesturilor partenerului cu totul alte semnificații decât cele reale, iar monologurile celor doi derapează unul pe lângă celălalt, într-un univers verbal agresiv, dar vid semantic. Scriitura lui Dumitru Crudu pune în scenă însă toată această problematică dureroasă a vieții oamenilor din Chișinău cu o naturalețe și cu un umor detașat care îl vor recomanda mai târziu drept un maestru al genului. (Care gen? Genul prozei basarabene
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
și destinderea narativă (acea relaxare și aparentă ușurință a scrisului) - care l-au transformat pe Lodge în prozator internațional - lipsesc din Terapia. Dimpotrivă, aș spune că pe ele se întemeiază din nou, cu bună știință, rețeta infailibilă de succes a scriiturii. Gravitatea nu se află în ton, ci în intrigă, în derularea neprevăzută a evenimențialului - surprinzător pentru cititor și, în egală măsură, pentru protagonist. Criticul cultural va identifica aici, fără îndoială, drama (morală, psihologică) a societății consumiste în ansamblul ei. Se
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
un prestigiu de scriitor tenace și un talent indiscutabil, chiar dacă autorul nu pregetă să facă loc unor teme de senzație cu succes comercial asigurat. Oricum însă romancierul nu mai are niciun fel de complexe în fața acestei specii dificile, oferind o scriitură limpidă, alertă, adesea captivantă, ne referim de data asta la cel mai recent roman Cei calzi și cei reci (C.R., 2008, 485 p.) conturând personaje memorabile, fie dialogic, fie descriptiv, fie monologic-autoscopic, dinamitându-și curgerea epică aproape clasică prin situații-limită
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
a Algeriei istorice, și apoi această complexitate a sentimentelor de apartenență - pe care le-am făcut să trăiască în Sultana, dar am făcut-o cu libertatea scriitorului. El poate să inventeze. Scriitorul nu este un zeu, dar printr-o anumită scriitură poate inventa un personaj, fiind deci un soi de Dumnezeu, dar un Dumnezeu între ghilimele, și poate să ajungă să atribuie ceea ce simte el unui personaj. În acel moment, cred că pariul este reușit. Vă leagă o prietenie lungă de
Malika Mokeddem „Dacă taci, mori, dacă vorbești, mori. Atunci, spune și mori!“ by Ștefania MIHALACHE () [Corola-journal/Journalistic/6745_a_8070]
-
de până atunci. Și pe lângă un columbian numit Gabriel García Márquez; un cubanez, Alejo Carpentier; un mexican, Carlos Fuentes; un peruan, Mario Vargas Llosa, de departe m-am simțit atrasă - ca o spontană și tulburătoare îndrăgostire - de tot ce însemna scriitură argentiniană. L-am ales pe Ernesto Sábato la lucrarea de licență, Apocalips și catharsis în opera lui Ernesto Sábato, așa se intitula teza mea, au urmat apoi iubiri numite Adolfo Bioy Casares, Manuel Mujica Lainez, Leopoldo Marechal, Jorge Luis Borges
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
Coande (n.1962), situat cronologic între optzeciști și douămiiști. Cîtuși de puțin conjuncturală sau convențională, pagina d-sale e plină de tușe satirice care oglindesc impetuozitatea promoțiilor numite, îndeobște însă ținută în frîu de o conștiință critică fermă. Cultivînd o scriitură alertă, fantezistă, Nicolae Coande nu sare peste cal, ci se exprimă pe cît de corosiv pe atît de rezonabil: "Dacă literatura română ar fi o duduie cu cosițele împletite în genurile literare care îi alcătuiesc peruca am putea avea bafta
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
modalitatea critică, fără ca ea să sune strident în urechile contemporanilor. "O capodoperă de humor" Senzaționalul este însă o trăsătură cu "două fețe": una trimite la senzația pură, percepută simțual, direct la sursă; cealaltă, se referă la efectul șocant, contrariant al scriiturii cu exces de concret. Intervin aici alte două însușiri ale talentului lui Creangă: întâi, imunitatea la influențe străine, la tendințe din afară (urmare a puținătății lecturilor cosmopolite), care să-i facă rău, să-i abată atenția "naturală" de la firea profundă
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
în diverse eseuri și comentarii, dar puțini sunt cei care știu că bogata carieră a acestei înrudiri se datorează lui N. Iorga. Mai mult, acesta ține să-l recomande pe Creangă celor ce vor să se "înfrupte", la propriu, din scriitura densă în delicii și picanterii a "stilului rustic". În vitrina pentru străinătate, el poate figura ca reprezentant tipic al țăranului român, dotat atât cu înțelepciune hâtră (narquoise), dar și cu vigoare expresivă. În medalionul (fișa de autor) asupra lui Creangă
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
pe valea ghețarilor (...) o fărădelege mai mare nu îmi vine în minte / ideea că am de ales - / o dată / de două ori / de trei ori - / între demoni și ea" (odihnă și tăcere). Prezumata puritate inițială răzbate prin dificultățile sieși impuse ale scriiturii încărcate, compozite: "în arderea sîngelui se mai simte miros / de pămînt țipînd de bucurie sub vălul / unei vele duse de curent spre fără de fundul / unei ape de la marginea cimitirului de apă" (poem). Ori: "e atîta ploaie și somn sub copitele
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
conceptuale contrastative sau doar paralele, înglobante sau limitative, modelatoare sau rigidizante, în orice caz de natură a dilua intensitatea inciziei în realitatea textului datorită proliferării aproape necontrolate a obiectului. Enumerarea lor devine ea însăși fastidioasă: sinceritate/eu, realism/viață, transparență/scriitură, ficțiune/autoficțiune, ficțiune/mistificare, adevăr/fals, autobiografie/ficțiune, oglindire/realitate, mimesis/veridicitate, personaj/mască ș.a.m.d. Cum categoriile și conceptele "tari" s--au dizolvat curînd în codul "slab" al gîndirii (ne-a spus-o Vattimo), inflația metodologică din veacul trecut
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
unui anumit tip de lectură care, în cele din urmă, induce confuzia în receptarea operei, în orice caz o îndepărtează de nivelul său "natural". Dacă există un pact, și acesta există într-adevăr, el este unul preponderent între scriitor și scriitură, între autor și constructul său, aparținând astfel normei generale care guvernează orice act de creație literară. Căzut în ficțiune, stratul autobiografic își pierde semnificația primară sau, mai bine zis, devine element al unui construct deschis esențial către un alt orizont
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
2009, la editură newyorkeză Alfred A. Knopf, este intitulat Cheever - a life (Cheever - o viață) și are 77o de pagini. Stupefianta carte! Seniorul intimidant de reținut și de deferent, rafinat om de lume, pater familias și, înainte de toate, maestru al scriiturii aluzive, al sugestiei, al aptitudinii de a stimula năzuințe nobile, olimpianul care-și putea permite luxul de a proclama, fără teama de ridicol, aspirații spre „Cutezanța! Iubire! Virtute! Splendoare! Bunătate! ~ntelepciune!” (toate cu majuscule urmate de emfatice semne de exclamare
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
care au interes profund față de om și față de arta actorului: Alexandru Dabija și Vlad Massaci. Aș putea să spun, deci, că nu m-am mirat grozav cînd am aflat că Vlad Massaci a pus în scenă „Elling". Acest gen de scriitură face parte din registrul lui, care i-a creat un stil. Îi vine mănușă. Formulei Neil LaBute, Massaci i-a găsit cheia, i-a descifrat perfect codul. Spectacolele de la Teatrul Act sînt dovada însăși a afirmațiilor mele. Poate m-a
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
tip secolul al XVIII-lea. Ineditul textului constă tocmai în faptul că pornind de la verosimilitudine, adică de la faimoasa urmă biologică masculină care a făcut istorie, se ajunge la o urmă citită deconstructivist, pe urmele lui Derrida, cel din Gramatologie și Scriitura și diferența. Derrida consideră urma drept metafizica prezenței pure, un semnificat transcendental care este întodeauna ascuns în limbaj. Iar limbajul este un joc, un bricolage între identitate și diferență. Problema este cu atât mai actuală pentru romanul lui Roth cu
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
filosofia deconstructivsmului, dar ne oferă și o amplă panoramă a societății americane în buna tradiție a romanului de calitate dintotdeauna. Roth, Philip. Pata umană. Traducere: Cornelia Bucur, București, Polirom, 2003. Derrida, Jacques. Despre gramatologie. Traducere: Bogdan Ghiu. Cluj-Napoca, Tact, 2008. - Scriitura și diferența. Traducere: Bogdan Ghiu. Prefață: Dumitru Țepeneag, București: Univers, 1998. Este binecunoscută afirmația lui Malamud: „Toți oamenii sunt evrei, dar puțini o știu" („All men are Jews, though few men know it"). 2 Vezi Barthes, Roland. The Rustle of
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
Marina Constantinescu Acum patru ani, la Sibiu, am văzut un spectacol care m-a impresionat profund prin simplitatea limbajului scenic, prin tipul de scriitură emoționant, nesofisticat, încărcat, totodată, de un strat moralizator, de ceva foarte, foarte uman. „Recviem" este spectacolul despre care fac acum aducere aminte. Scris și regizat de Hanoch Levin la Teatrul Cameri din Israel. Am vorbit o vreme, în tot felul
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
linear la unul polivalent, de la o situație clară, obișnuită, des întîlnită, la o stare onirică, excepțională, ambiguă și misterioasă. Așa cum se poate petrece, uneori, în viață. Așa cum un detaliu devine semnificativ pentru un întreg pe care îl redefinește. Cred că scriiturii lui Hanoch Levin, tipului său de fantastic pe muchie de cuțit, felului de a observa oamenii se potrivește cu adevărat un artist ca Radu Afrim. Există un soi de complementaritate între simplitatea unuia și extravaganța celuilalt atunci cînd se pune
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
le septuof ', devin „onix, lampadofore, și fix, devore, un ptyx, sonore, la Styx, sonor e, un nor, decor, nixe, magma lor, prolixe, în cor. Vreau să sper că această splendidă izbândă a zburdălniciei verbale bine temperată de savantlâc asupra unei scriituri care seduce, învăluie, transportă, dar își apără cu îndărătnicie încifrările și secretul fabricației, va avea parte de atenția meritată din partea oamenilor de meserie și va fi analizată cu acribia meritată. Eu m-am mulțumit s-o salut.
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
rânduri) care compun volumele acestea, nici unul, absolut nici unul, nu pune în pagină o reflecție măcar susceptibilă de optimism. Nu e, acesta, mai degrabă decât un semn de depresie, un indiciu legat de (cu un termen aflat cândva la mare preț) scriitură? Focul mărunt dă căldură, creează combustii, dar nu luminează: „Nu sunt potrivit să-l comentez pe Pascal și fiindcă a fost adversarul neînduplecat al distracției, iar mie îmi place să mă distrez. La mine în cameră, repet. Cinema la mine
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
suferă fie din cauza deciziilor altora, fie din cauza deciziilor lor, fie pur și simplu pentru că uneori și suferința poate da un sens vieții, sau cel puțin un sens acelei vieți care urmează după necesara perioadă de suferință. În pagini marcate de scriitura alertă și fin-ironică a lui Eugenides, ni se prezintă viața celor trei personaje din timpul facultății (toți sunt studenți la Brown University) dar mai ales de după graduation, când îi vedem cum încearcă să-și facă un rost în viață și
Dragostea și fericirea by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5007_a_6332]
-
scriitorii lor: de Flaubert, de Perec, chiar și de Kundera - cel din perioada franceză, evident. M-a surprins modul lor de a mă „adopta”, de a argumenta că sînt unul de-al lor. Recenziile engleze au semnalat în trecere că scriitura are stil, trecînd la a spune că ilustrează un fel de postmodernism, care pentru ei e ceva foarte cunoscut; ei au urmărit mai degrabă povestea, care li s-a părut tulburătoare. Cronicile germane sînt atît de precise încît îți pot
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
și nici băgate în seamă de critică de la sfârșitul anilor 1970 înainte, când apărea cel din urmă dintre ele. Condotierul se tipărește abia acum, cu o prefață foarte savantă, care încearcă să deslușească o intrigă la fel de voit dificilă ca și scriitura. „Narațiunea se învârtește în cerc”, scrie Martin Winckler, un specialist în Perec, care și-a împrumutat numele de scriitor de la personajul Condotierului, citându-l totodată pe prefațator, care compară scriitura cu „un ghem încâlcit”. Nu e deloc sigur că Perec
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4774_a_6099]
-
încearcă să deslușească o intrigă la fel de voit dificilă ca și scriitura. „Narațiunea se învârtește în cerc”, scrie Martin Winckler, un specialist în Perec, care și-a împrumutat numele de scriitor de la personajul Condotierului, citându-l totodată pe prefațator, care compară scriitura cu „un ghem încâlcit”. Nu e deloc sigur că Perec va găsi astăzi mai mulți cititori decât ieri. Winckler însuși își încheie pledoaria pentru „magnifica operă” a scriitorului mort la 46 de ani nerecomandând lectura Condotierului („mai poate aștepta”) înaintea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4774_a_6099]