58,131 matches
-
raioanele R. Moldova. Țin minte prenumele tînerei inspectoare, Valentina, din Grigoriopol (Transnistria) venită în acel octombrie 1989 la Chișinău să o ia, care mi s-a confesionat că voia cu tot dinadinsul ca elevii de peste Nistru să nu rămînă, la scris, de colegii lor din restul R.M. După ce lucrarea a ajuns la elevi și profesori, într-o ședință de la Academia de Științe a Moldovei pe tema grafiei latine academicianul X, țintindu-mă cu privirea, a rostit următoarea frază: „Noi vom elabora
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
Familie a lumii, din Zorii Creației, binecuvântata de Bunul Dumnezeu prin înseși numele care i le-a dat: pelasg, trac, scit, bes, agatârș, get, ilir, dac, român, nume care a odrăslit în întreaga omenire, renume care a cunoscut cel dintâi Scrisul, Cultura, Monoteismul, Monahismul, Mistica isihasta, Înțelepciunea Bătrânilor, Sibilele-profetese, Sihaștrii și Schivnicele nemuritoare nu putea deci, să nu aibă Tezaurul Izvoarelor sale scrise, chiar dacă nemurirea salășluia pururea în faptele mărețe ale Marilor Daci. Bunul Dumnezeu-Ziditorul a toate ne-a hărăzit că
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
în văzul lumii, pentru a ne dărui vocația strămoșeasca de a dăinui că neam, pe dedesubt, în văzul lui Dumnezeu”. În ceea ce mă privește mărturisesc că personal nu l-am cunoscut pe Gabriel Artur Silvestri-Părintele meu spiritual în Taină vocației scrisului. În sihăstria mea din Cetatea lui Bucur, comunicăm în taină cu Dumnezeu, cu Neamul meu și cu poporul drept măritor creștin prin adorarea Mântuitorului, prin supravenerarea Maicii Domnului, prin aleasă venerarea a Sfinților și Martirilor, prin căutarea și cunoașterea Mărturisitorilor
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
și Martirilor, prin căutarea și cunoașterea Mărturisitorilor aflați în viață și prin ei, a celor urcați la ceruri, prin cinstirea Marilor înaintași de pe fiecare treaptă de misiune, vocație, jertfire și slujire a Neamului și a lui Dumnezeu. Referirile mele în scris, în manuscris, despre diversitatea lucrurilor și a esențelor lor, însumau cca. 3000 de pagini, după 30 de ani de informare, de căutare, de selectare a valorii, de găsire, de aflare a tuturor lucrurilor care sunt circumscrise Lui, în și prin
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Întotdeauna am avut un profund respect față de litera Constituției, de articolul 30 din Legea fundamentală a țării, care grăiește: „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”; (2) Cenzura, de orice fel, este interzisă; (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
povara continuării a ceea ce a făcut Gheorghe Buzatu pentru cultura noastră, pentru națiune. Da. Un mare român cu statură de istoric național Dinu Săraru A plecat în lumea drepților un bărbat harnic care o viață întreagă s-a bătut cu scrisul și cu glasul său să facă dreptate istoriei noastre naționale. A fost și rămâne un mare istoric care, pentru verticalitatea lui, pentru vocația lui în numele sincerității și a adevărului istoric, pentru răbdătoarea lui cercetare îl pun alături de acad. Florin Constantiniu
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
odaie Și cu aprigă arzătoare durere a aflat Nu avea vorbe de binecuvântat. Martin Esslin îl citează pe Pinter (în Pinter dramaturgul, Methuen 1970) spunând următoarele despre poezie: îCâteodată în poezie nu-mi dau clar seama ce anume fac, de parcă scrisul are legile și disciplina lui, eu fiind doar intermediarul, ca să zic așa. Însă, la urma urmei, nici o pagubă dacă nu sunt conștient.' Ceea ce nu e tocmai adevărat fiindcă, după cum mărturisește el însuși, Pinter citește multă poezie, iar preferații lui sunt
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
odaie Și cu aprigă arzătoare durere a aflat Nu avea vorbe de binecuvântat. Martin Esslin îl citează pe Pinter (în Pinter dramaturgul, Methuen 1970) spunând următoarele despre poezie: Câteodată în poezie nu-mi dau clar seama ce anume fac, de parcă scrisul are legile și disciplina lui, eu fiind doar intermediarul, ca să zic așa. Însă, la urma urmei, nici o pagubă dacă nu sunt conștient.' Ceea ce nu e tocmai adevărat fiindcă, după cum mărturisește el însuși, Pinter citește multă poezie, iar preferații lui sunt
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
ianuarie 1934, scrie că a reflectat mult, că a șovăit dacă să voteze sau nu pentru premierea cărții Nu a lui Eugen Ionescu, în final a votat, împotriva raționaliștilor Tudor Vianu și Șerban Cioculescu, pentru premiere, explicându-și și în scris, în Vremea, în articolul De ce am votat pentru Nu al d-lui Eugen Ionescu. Să amintim, totodată că, în Germania, Golopenția a citit cu asiduitate și beletristică și a recomandat prietenilor din țară să citească și ei măcar primul volum
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
Nazaria Buga ruah vino și dă la o parte această lespede grea, sub care au crescut rădăcini, de când sora mea a lăsat pe masa de scris sistemul periodic al elementelor îmbracă-mă tu în țărâna curată a dealului; pentru cuvântul de la cină, îmbracă-mă-n eonul de rouă acum fratele de dincolo, din vechiul legământ, scrie din urmă la shir hashirim transparența himerei înot prin formula
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
nu voi mai fi. Rămîn mut, cu ochii pierduți pe geam,cu sufletul chircit. N-am glas, pare inutil să vorbesc, să argumentez cu ceva. Să fie asta condiția mea, chiar asta? Scrisoare dezlînată, scrisă la unu noaptea, fără bucuria scrisului, ci doar pentru a căuta un antidot. Nu văd, deși judec limpede, nici o scăpare. Am patruzeci și unu de ani. Sînt ușor, sau poate mai mult, bolnav. A fi înțeles de cineva, ce lucru minunat! M-am aruncat disperat în
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
scriu și iar să scriu, am devenit un literat incorigibil, tocmai eu care disprețuiesc pe literați și literatura. Și tocmai acum, "literat", cînd nici nu mai e momentul (n-a fost niciodată). Odinioară, aveam un fel de vervă febrilă, la scris. Acum, doar o ciudată predispoziție la vorbă, la a spune "tot ce am pe inimă", o facilitate, deplorabilă în a însemna tot ce-mi trece prin gînd. Și "elocvența" mea se epuizează pe o pagină. * Am oroare de tot ce
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
după fiecare poznă pe care o face sau care i se întâmplă, zice: Nichts berenen - besser machen (Nu regreta - fă mai bine). în adevăr. Altfel nici n-ai încotro. Cu cele mai calde salutări, P. Zarifopol [P.S.] Ce faci cu scrisul? Nu-l lăsa. Era în Italia un prinț care îmbălsăma pe toți dușmanii care-i cădeau în labă și în fiecare zi îi vizita cu mare plăcere. Scrisul unei întâmplări dureroase e ca îmbălsămarea dușmanilor. Scăparea e definitivă și pipăită
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
încotro. Cu cele mai calde salutări, P. Zarifopol [P.S.] Ce faci cu scrisul? Nu-l lăsa. Era în Italia un prinț care îmbălsăma pe toți dușmanii care-i cădeau în labă și în fiecare zi îi vizita cu mare plăcere. Scrisul unei întâmplări dureroase e ca îmbălsămarea dușmanilor. Scăparea e definitivă și pipăită. Mai întâi se impun unele precizări de istorie literară. Articolul lui Paul Zarifopol - Obsesiile lui Stendhal publicat în revista Adevărul literar și artistic, 6, nr. 233, 24 mai
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
în birouri, în autobuze încărcate, în bucătăria unei familii mari și chiar pline, mergînd pe stradă" (Postfață la Dimineață pierdută, ediția a III-a, Prefață de Monica Lovinescu, București, Editura 100+1 Gramar, 1997, p. 356). Dacă nu trăiește din scris, Gabriela Adameșteanu trăiește, în schimb, pentru scris, înțeles ca experiență existențială fundamentală. în Limitele rescrierii, autoarea mărturisește că "am îmbrățișat cu pasiune deontologia artistică de tip religios a momentului" (p. 299). Asemănînd scrisul unei credințe, prin devoțiune existențială, prin sacrificiul
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
unei familii mari și chiar pline, mergînd pe stradă" (Postfață la Dimineață pierdută, ediția a III-a, Prefață de Monica Lovinescu, București, Editura 100+1 Gramar, 1997, p. 356). Dacă nu trăiește din scris, Gabriela Adameșteanu trăiește, în schimb, pentru scris, înțeles ca experiență existențială fundamentală. în Limitele rescrierii, autoarea mărturisește că "am îmbrățișat cu pasiune deontologia artistică de tip religios a momentului" (p. 299). Asemănînd scrisul unei credințe, prin devoțiune existențială, prin sacrificiul pe care îl cere, ca și prin
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
1997, p. 356). Dacă nu trăiește din scris, Gabriela Adameșteanu trăiește, în schimb, pentru scris, înțeles ca experiență existențială fundamentală. în Limitele rescrierii, autoarea mărturisește că "am îmbrățișat cu pasiune deontologia artistică de tip religios a momentului" (p. 299). Asemănînd scrisul unei credințe, prin devoțiune existențială, prin sacrificiul pe care îl cere, ca și prin responsabilitatea misionară pe care o implică, autoarea nu aderă, însă, la concepția creației ca inspirație. Deși nu ignoră partea ei întunecată și vătămătoare (într-un interviu
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
care te pot deregla dacă le atingi"), Gabriela Adameșteanu preferă să vorbească despre partea pozitivă a profesiei de scriitor ceea ce înseamnă foarte multe ore de muncă, adică, pentru workalcoholic-ul care este (după cum se definește într-un rînd), de împlinire: "în privința scrisului, n-aș putea să folosesc un cuvînt dintr-o sferă negativă. Bucuriile scrisului sînt sănătoase, stabilizante - ai un proiect, privești înainte, îți Ťrezolviť într-un fel rănile trecutului (Ťtrecutul, ca o rană purulentăť, spune Ezra Pound), chiar și ale prezentului
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
partea pozitivă a profesiei de scriitor ceea ce înseamnă foarte multe ore de muncă, adică, pentru workalcoholic-ul care este (după cum se definește într-un rînd), de împlinire: "în privința scrisului, n-aș putea să folosesc un cuvînt dintr-o sferă negativă. Bucuriile scrisului sînt sănătoase, stabilizante - ai un proiect, privești înainte, îți Ťrezolviť într-un fel rănile trecutului (Ťtrecutul, ca o rană purulentăť, spune Ezra Pound), chiar și ale prezentului. Este cu atît mai reconfortant să scrii un roman, pe măsură ce el se ramifică
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
o stare specială, pe care nu pot să o traduc (exaltare, încîntare, speranță). Sigur că ai momente de îndoială, de cădere, dar una peste alta, e bine" ("Opțiunea mea pentru roman este totală"). Prin exigențele pe care le are în privința scrisului, prozatoarea este - în expresie proprie - o perfecționistă. La fel ca și pentru Marin Preda (cu care are destule similitudini: în modul de a-și asuma etosul scrisului, în creditul acordat rațiunii și, desigur, în nivelul valoric al operei), pentru prozatoare
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
Opțiunea mea pentru roman este totală"). Prin exigențele pe care le are în privința scrisului, prozatoarea este - în expresie proprie - o perfecționistă. La fel ca și pentru Marin Preda (cu care are destule similitudini: în modul de a-și asuma etosul scrisului, în creditul acordat rațiunii și, desigur, în nivelul valoric al operei), pentru prozatoare nici o carte nu este definitiv încheiată, fiecare reeditare însemnînd o nouă șansă de intervenție și de perfecționare, exercitată "sub un impuls interior, de ameliorare artistică" (Limitele rescrierii
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
fragmente din fluxul interior care contrazic sau completează cuvintele rostite" (p. 21). Prozatorul ar trebui, astfel, să beneficieze de un ochi ciclopic ("privirea inumană din interiorul său" - Limitele rescrierii, p. 300) și de o ureche hiperacustică. în chip fericit, practica scrisului dovedește că scriitoarea este înzestrată cu amîndouă, că are o foarte bună acuitate vizuală (mergînd pînă la a reține detaliul microscopic) și un simț auditiv neobișnuit, capacitatea sa de a surprinde și de a reproduce limbaje dintre cele mai diferite
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
știi dacă trebuie să răspunzi invitației la t.v. - care ține să te sărbătorească... îmi promisesem să nu mă mai dau în spectacol. De la o anumită vârstă, femeile nu trebue să mai apară sub reflectoare..." "Acum, după 40 ani de scris, îmi spun că poate chiar însemn ceva, atât cât s-a putut pentru un om fără funcții, relații, lauri, privilegii... Cred că am fost consecventă cu mine, măcar cu singurătatea..." nov. 1990 "Jurnal de duminici" le spusesem cândva acestor însemnări
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
lui 2004 s-au comemorat 115 ani de la moartea poetului, iar acum, în ianuarie, i se rotunjesc alți 155 de la naștere. Despre Eminescu se cuvine dar a vorbi, oricît de temerar pare demersul (T. Vianu observă o "timiditate" în abordarea scrisului eminescian, o "încordare înspăimîntată de sine"). Ideea ar fi să determinăm măcar un semn de "eminescianism" la ceilalți nouă, mai ales că și cronologia o permite. S-ar dovedi astfel valabilă intuiția lui Maiorescu din Critice: "Pe cît se poate
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
tot ce-aș fi vrut să-ți mai spun. Oricum am fi atârnat în pom, dorințele noastre vitrificate. Am fi râs că nu s-au împlinit și-am fi băut, unul pentru celălalt, pe săturate. Ne-am fi povestit în scris, în ce mai credem sau nu, fiecare și câteodată, ne-am fi întâlnit în vis, sub îndoita somnului ninsoare. Dar n-ai vrut să mai aștepți. Crăciunurile ți-au fost anulate: Moartea ți-a dăruit un diamant de-o veșnicie
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]