KorAP: Find »[drukola/base=scruta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...59 >

1,460 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

spus: o să crăpăm cu toții... De cine vorbești? - Tu vorbești cu mine ca un polițist, nu ca o soră! azvîrli el cuvintele. Nu vrei să-mi pui și cătușe, să mă bagi la pîrnaie? O sfida cu o căutătură urîtă. Ea scrută privirea aceea pe care n-o recunoștea, care părea să se adreseze altcuiva decît ei. Jeanne se interpuse. - Marie, dacă faci asta, nu mai ești fata mea. Cum putea mama ei să-i spună un asemenea lucru? Tot astfel, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o acoperi pe Marie, care pierdu contactul cu solul. Lucas urlă văzînd-o că dispare. Se cufundă și deschise ochii sub apă, dar nisipul și spuma agitau prea mult marea ca să mai poată desluși ceva. Ieșind la suprafață cu respirația tăiată, scrutînd talazurile fără să vadă vreo urmă a Mariei, avu În mod frapant senzația unei absențe intense. Brusc văzu niște plete ivindu-se nu departe de el, agăță la nimereală ce izbuti să prindă și tînăra femeie ieși la suprafață alături de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
părul turtite de suflul palelor, numeroși localnici veniseră să asiste la decolarea elicopterului care o lua pe Marie, tot inconștientă, ca s-o ducă la Brest. Lucas, din reflex profesional și ca să uite că Își simțea inima profund tulburată, Îi scrută atent din ochi pe fiecare În parte, dar chipurile și privirile rămîneau impenetrabile. Îl remarcă pe Ryan, care părea afectat. Yvonne și Gwenaëlle Le Bihan fură printre primele care făcură stînga-mprejur și se Îndepărtară. Mama și fiica aveau același mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cioburi, dar ajunse fără probleme În spatele uriașului cu profil de elefant bătrîn. După poziția celor patru proiectoare și după un rapid calcul al axelor și unghiurilor de tragere, dacă exista cumva vreun trăgător, Lucas era la adăpost de traiectoria lui. Scrută iarăși penumbra. Nimic. Atunci un foșnet ciudat Îi ajunse la urechi. Ca o țesătură mătăsoasă pe care cineva o șifonează. Cu toate simțurile În alertă, Își ascuți privirea, căută de unde putea veni foșnetul. Făcu ochii mari de stupoare. O formă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-l Întrebăm pe fratele tău dacă și el ar fi preferat să fie... Cum a spus? Păru că se străduiește să-și amintească. - A, da: eliberat, ca ceilalți doi. Gwen se desprinse fără să-i răspundă și aruncă o privire scrutînd Întreg atelierul, dintr-odată tulburată de absența anormală a lui Pierric. Era totuși acolo cu cîteva minute mai devreme, ar fi putut jura. Fratele lui Gwen era pe faleză. Ușor aplecat Înainte, se uita la Marie și la Lucas, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
s-o atragă, și așteptă prudentă urmarea. - CÎnd doi polițiști au scăpat Împreună de la moarte, se tutuiesc. - A... Dacă e o tradiție... Îi zîmbi, fericită că avusese delicatețea să rămînă la tonul de glumă și se uită la el cum scruta Împrejurimile ca un copoi aflat pe urmele unei piste. Reflecta cu voce tare: - Nimeni nu știa că urma să explorăm grota asta? - Nu, nimeni. Dar poate că cineva ne-a văzut ducîndu-ne Într-acolo... - Asta Îmi spuneam și eu... Privirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În inconștiență. * * * Lucas Își asigurase sprijinul logistic al bazei aeronavale de la Lanvéoc-Poulmic. Un elicopter Superfrelon fusese pus la dispoziția lui, pentru a ușura căutările. Îngenuncheat În fața ușii deschise de la carlingă, cu ochii În lentilele binoclului cu rază lungă de vedere, scruta marea, păstrînd totodată legătura cu Morineau, care patrula cu oamenii lui la bordul vedetei jandarmeriei. Polițistul Încerca să-și recapete judecata limpede. PÎnă atunci, Ryan nu-i făcuse nici un rău Mariei, ba chiar Îi salvase viața În două rînduri. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
plajei, Lucas scotoci bezna, ținînd receptorul căștii În urchea dreaptă. - SÎnt aici, Gwen. SÎnt pe plajă. Vorbește-mi, mă vezi? Respirația nu mai era acum decît un horcăit aproape de neînțeles, dar care Îți Îngheța la fel de mult sîngele În vine. Tot scrutînd bezna, pînă la urmă o zări. O formă omenească lungită pe plaja pe care primele valuri ale fluxului Începeau acum s-o atingă. Se năpusti În ajutorul ei, străbătu În fugă zona ierboasă care mărginea plaja, trecu fără s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
E plin de recife! Uite, colo... Arătă spre colțurile care ieșeau la suprafață din adîncuri, deturnînd atenția lui Stéphane, căci, Într-o fracțiune de secundă, i se păruse că aude zgomotul unei alte bărci cu motor Îndărătul lor. În timp ce el scruta recifele, ea aruncă o scurtă privire În urmă și aproape că se crezu prada unei halucinații. La vreo sută de metri În urmă, tocmai zărise o altă vedetă și ar fi putut să jure că la cîrmă se vedea silueta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ți-ai dat cuvîntul ai să-ți distrugi viața. - Nu poți Înțelege... - Aici sînt de acord cu tine! - El și cu mine... E o poveste lungă... Nu-i pot refuza o a doua șansă. Lucas coborî din vehicul și o scrută din ochi. - Ai ajuns deja la a treia sau chiar la a patra... Reține că atunci cînd iubești, nu stai să numeri, adăugă el, feroce, trîntind portiera. Drept răspuns, trînti și ea portiera din partea ei și plecă țăcănind din tocuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe care o urmărea fără să mai dea pic de atenție imprecațiilor lui Arthus, care se ridicase, dar nu izbutea să stea În picioare. PM opri motoarele deja Încetinite, aruncă o privire la ceas, făcînd apoi ochii roată În jurul vasului, scrută după aceea marea jur-Împrejur. Bătrînul urla de furie și de neînțelegere. PM abia de-i aruncă o privire. - Ia mai taci, mă Împiedici să mă concentrez. O mînă Înmănușată În neopren negru și lucitor se agăță de scara care ducea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

model, adaugă înțeleaptă în timp ce clema se închide cu un țac. Fiecare dintre ele are propria lui șmecherie. — Categoric ! spun, prinzând din zbor această scuză, ușurată. Evident ! Sunt mult mai obișnuită să lucrez cu o... o... o Nimbus 2000. Trish mă scrutează ușor uimită. — Asta nu e mătura din Harry Potter ? Fuck. Știam eu c-o știu de undeva. — Ba da... așa e, spun într-un final, cu fața în flăcări. Dar este, de asemenea, și o marcă foarte cunoscută de scânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
injectați și obraji îmbujorați. Deci ! spune binevoitoare. Ieși în oraș cu Nathaniel. — Da. Arunc o privire de control în oglindă. Am optat pentru o ținută casual. Jeanși, top simplu, sandale. Păr proaspăt aranjat. Fâl. — E un tânăr foarte arătos. Mă scrutează curioasă pe deasupra paharului de cocktail. Foarte musculos. — Ăă... da. Cred că da. — Așa te duci ? Mă măsoară din priviri. Nu e prea epatant, nu crezi ? Hai să-ți împrumut ceva de la mine. Dar nu mă deranjează să nu fie epatant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
alergând ca o turmă, dar nici unul dintre ei nu se mișcă. Aveți casa greșita ! repet. Rog plecați proprietate ! — Ce fel de accent ar trebui să fie ăsta ? spune un tip cu ochelari negri. — Belgian, spun după o pauză. — Belgian ? Mă scrutează pe sub borurile pălăriei lui Trish. Ea e, spune cu dispreț. Ned, ea e ! Vino-ncoa’ ! — E aici ! A ieșit ! — Ea e ! Aud glasuri de peste drum și, spre groaza mea, mă trezesc că apar alți nu știu câți ziariști care se grăbesc spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Început să mă gîndesc și să aplic la slujbe pentru care chiar te plătesc. Și, pînă la urmă, acum unsprezece luni, m-am angajat ca asistent de marketing la Panther Corporation. Barmanul Îmi pune În față vodca tonică și mă scrutează Întrebător. — Capul sus ! zice. Nu poate fi chiar așa de rău ! — Mersi, spun recunoscătoare și iau o gură de vodcă. Parcă mă simt mai bine. Tocmai iau o a doua Înghițitură, cînd Începe să Îmi sune mobilul. Simt că mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. SÎnt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lîngă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți spun ceva. Își mușcă buza. Știu că noi doi vorbim Întotdeauna foarte deschis despre relația noastră. — Ăă... da, zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
aud. Da, Katie, se folosește de tine cu nesimțire, reușesc să articulez Într-un final. Avea nevoie de cineva care să-i zugrăvească gratis ! Trebuie să-i dai papucii. Imediat. Acum ! Katie rămîne făcută preț de cîteva clipe și o scrutez nervoasă. Pe chipul ei nu se citește nici o expresie, dar văd limpede că În sufletul ei e o adevărată furtună. E ca atunci cînd Fălci dispare sub apa Înspumată și știi sigur că În orice clipă... — O, Doamne, ai dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
A fost o... cursă ! Știți, dacă asta ar fi o sală de judecată, judecătorul v-ar da pur și simplu afară. Nici măcar nu v-ar... — CV-ul ? Cutele de pe fruntea lui Jack Harper dispar. A ! Nota zece de pe CV. Mă scrutează cu privirea. Nota zece falsificată, ca să fiu mai exact. În momentul În care Îl aud rostind cu voce tare aceste cuvinte, mă blochez. Simt că sînt roșie la față ca racul. Știi, o groază de oameni ar numi treaba asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
a cam dat un pic peste cap să-l văd pe Connor prin ochii lui Jack Harper. Îl iubesc pe Connor, Îmi repet a mia oară. N-am vrut să spun ce-am spus atunci, În avion. Îl iubesc. Îi scrutez chipul, În Încercarea de mă asigura că așa e. Nu Încape nici un dubiu. După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci cînd zîmbește, are o gropiță de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pahare. — Da, ăla ! Ai reușit să-l eviți ? — Nu, recunosc. Și nu vrea deloc să mă lase În pace. Mă opresc În clipa În care un chelner ne pune două daiquiri proaspete de căpșune pe masă. După ce pleacă, Lissy mă scrutează atentă. — Emma, ție Îți place tipul ăsta, așa-i ? — Nu, evident că nu-mi place, ripostez vehementă. Doar că... nu știu deloc ce-i cu el, atîta tot. E o reacție perfect normală. Și tu te-ai simți la fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
prinsă pe picior greșit. Cine zice asta ? — Îl cunosc destul de bine. Am stat la destul de multe ședințe cu el. Am văzut cum gîndește. E un tip de treabă - dar ție Îți trebuie mai mult decît un tip de treabă. Mă scrutează adînc. Părerea mea sinceră e că, de fapt, nu Îți dorești deloc să te muți cu el. Dar ți-e frică să ieși din relația asta. Mă străbate un val de indignare. Cum Îndrăznește să-mi citească gîndurile și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
moment. — Ieși În oraș ? Îi cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cît de curînd. Cel puțin la birou... — De ce ești atît de fîstîcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sînt deloc fîstîcită ! spun și mă rezem cît pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întîmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întîmplă ? — Connor. Pun o mînă liniștitoare pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pe care am exersat-o toată săptămîna. Întîmplarea face că... nu vor reuși să vină, din păcate. Lucru care se poate datora și amănuntului minor că nu le-am pomenit nimic despre asta. — Le-ai spus despre eveniment, nu ? Mă scrutează bănuitor. Le-ai trimis broșura, sper. — Da ! Îmi Încrucișez degetele la spate. Firește că le-am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
sigură că, fără tine, toată petrecerea asta ar fi un dezastru. Jack se oprește. Se Întoarce lent spre ea. — Lasă-mă să ghicesc, spune amabil. Tu trebuie să fii Kerry. Da ! zice uimită. Așa e. — Mama ta... tatăl tău... Le scrutează fețele, pe rînd. Iar tu trebuie să fii... Nev, am zis bine ? — Ca din carte ! spune Nev rîzÎnd. — Foarte frumos ! spune mama rîzÎnd și ea. Văd că Emma ți-a spus cîte ceva despre noi. — A... da, mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fugit fără o explicație de la Întîlnire ? face Jemima avid. Și unde s-a dus ? A zis ceva ? N-ai auzit nimic ? — Nu ! zic, Îmbujorîndu-mă ușor. Firește că nu. Eu nu... n-aș trage niciodată cu urechea la alții ! Jemima mă scrutează atent. — Lasă-mă cu chestia asta. Cum să nu tragi cu urechea ? Trebuie să fi auzit ceva. Haide, Emma. Ce anume ? Mintea Îmi face un flash rapid spre seara respectivă. Cum stăteam pe bancă și savuram cocteilul roz. Adierea Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]