2,483 matches
-
atâta așteptare, nici ploaia nu mai cânta, Cad boabe ca de plumb, pe-alei întortocheate. Sub pelerina ruptă de fulgere, o floare se alintă Tribut să dea uitării, petale-nmiresmate. Clipind în noaptea sură, un licurici dansează... Și piruete albe sculptează peste fâșii de luna. Cuprins de nostalgie, Luceafărul oftează Și flori de myosotis răsar pe-a vieții strună.. Referință Bibliografică: Flori de myosotis / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor
FLORI DE MYOSOTIS de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375173_a_376502]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Privirea mi se țese în voal de gând fugar Și-nvăluie făptura-ți sculptată pe altar, Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori Rămân în ceruri îngeri, neputincioșii martori. Fierbinte frământare, fierbinte dăruire, Captiv în raiul vintrei, nebună împlinire. Gonește ceasul clipa, tic-tac-ul lui șoptit M-a răstignit în tine, în magic infinit. Cu
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372625_a_373954]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Iarnă, zborul nins coboară o bucurie caldă Din albul nor, deși,..e înțepat în spini de ger... Ești atât de fermecată prin fulgii de zăpadă Deprinși să râdă tocmai din cer! Iarnă-nflorita-n tăceri, sculptată-n zăpezi, Strecurată prin plase de păianjeni enormi Care din lipsă de hotare poți să te pierzi Într-un spațiu aproape polar, în care poți s-adormi. Iarnă răsfoită de priviri în cădere lină, Templu` larg de abur ce promoroacă
IARNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372748_a_374077]
-
în care cuvântul este stăpân și prin care se naște totul, inclusiv ființa. Cuvântul - „care pe toate le poate și pe toate le împlinește”. Iată, spre exemplificare, câteva dintre versurile pe care Andreea, ca un fin bijutier, încearcă să le sculpteze în filigranul simțurilor, pentru a crea, prin scrierile sale - cititorului său - motive de dependență: „simt cuvintele sub piele/ ca niște viermi hrăniți din/ tot ce e dincolo de trupul meu/ și simt că le e creșterea imparabilă/ le e bine la
COLECŢIA LIRIK, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: FEMEIA DE ZĂPADĂ (POEME) A ANDREEI-MARIA DĂNILĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372791_a_374120]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > O PALMĂ DE OMĂT Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului O palmă de omăt ascunde calea O palmă de omăt ce-a nins grăbit, A-ncremenit sculptată-n gheață valea Și pomul de la geam mi s-a chircit. Aleasă broderie ai, pădure, De franjuri țurțurânde și de nea, Cărări ascunse-n paturile sure Pe care le mai calc cu talpă mea... O veverița neagră și flamanda Cu
O PALMĂ DE OMĂT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373207_a_374536]
-
să-ți fur din har! Dar mă îmbăt cu apă rece, Îmi torn cu stropul în pahar Mă frământ,dar tot nu-mi trece. Poeți suntem de când mișcăm, În pântecul mamei, Româncă, Dar n-am putut să egalăm Geniul tău,...sculptat în stâncă! Am fi nedrepți cu nume mari, Izvoare de latinitate, Poeți din tagma celor rari Din slova lor azi luăm citate. Urmași au fost și încă sunt Îndrăgostiți de poezie, Tu ne-ai lăsat din darul sfânt! Și ne
EMINESCU, HAR DIVIN... de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372119_a_373448]
-
al meu întruna, să nu regreți vreodată c-ai ales ca eu în față ne-ncetat să ies ca să primesc în locul tău cununa. Atât doresc, să nu te îndoiești că pentru mine sensul vieții ești și că în gânduri ți-am sculptat cu-ardoare sufletul drag și-atât de minunat ce pentru a mea viață a vibrat o dragoste cum n-a mai fost sub soare. Atât doresc ca bunul Dumnezeu să-ți dea ce n-am putut să îți dau eu
ATÂT DORESC ÎNCĂ MAI CÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372152_a_373481]
-
PĂSĂRI Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 1691 din 18 august 2015 Toate Articolele Autorului se împrăștiau gândurile pe jos ca o ploaie roșie dintr-o rodie sfărâmată cuvintele plămădeau în neștire hăuri stăteam la o masă cu sfinții sculptați în lacrimi până se întuneca asurzitor plânsul zideam singură o casă din fluturi cum aș fi cumpărat o legătură de stele te știam un zeu întreg erai o nemărginire așternută subțire atârnam inimă ieșită din cercevea până când ne creștea iar
PLECAM PIATRĂ NE ÎNTORCEAM PĂSĂRI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372255_a_373584]
-
sau Vagai (cum se numea odinioară localitatea botezată de Sfântul Augustin!), în Algeria, se înalță totuși, o statuie din bronz ce o reprezină pe formidabila regină Kahina care pare a saluta, din înalt, deopotrivă popoarele dar și cerurile... A fost sculptată de către artistul Ali Boukhalfa având ca model o monedă străveche cu efigia reginei. Ridicată în anul 2003, de către o asociație culturală locală (“Aurès El Kahina”), statuia nu a beneficiat totuși de o inscripție în limba Amazigh (scriere Tiffnagh) și nu
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > IUBIȚI PĂRINȚI CU CHIP DE SFINȚI! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Frumoși bătrâni cu chip de sfinți, lumini sculptate pe arginți, de vă e pază Dumnezeu, să fiți toți prunci la sânul său! iubire semănați albind, cu chip de stele strălucind, la căpătâi de cer curat, să aveți somnul luminat! îmbrățișări de vânt și ploi, să spele dorul trist
IUBIȚI PĂRINȚI CU CHIP DE SFINȚI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372300_a_373629]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LUMINA DIN TRUP Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Neprihănit îi era trupul întins pe otava de toamnă mirositoare. Umerii se-ngropau foșnitori sculptați în albul zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup. Să
LUMINA DIN TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376291_a_377620]
-
simțirea Și iubirea Picuri mici și mari din ființă Să deviniă o lumină De încrucișări frumoase De minuni și de flori sfinte Ce în suflet dau foloase! Ni s-a pogorât cuvântul Dintr-un plai sfințit de Domnul Care să sculpteze omul Ca o dalta fină, lină Asta-i limba cea română! Citește mai mult CuvântulNi s-a pogorât întâi cuvâtulCa să ne reflecte gândulși simțireași iubireaPicuri mici și mari din ființăSă deviniă o luminăDe încrucișări frumoaseDe minuni și de flori
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
a pogorât întâi cuvâtulCa să ne reflecte gândulși simțireași iubireaPicuri mici și mari din ființăSă deviniă o luminăDe încrucișări frumoaseDe minuni și de flori sfinteCe în suflet dau foloase! Ni s-a pogorât cuvântulDintr-un plai sfințit de DomnulCare să sculpteze omulCa o dalta fină, linăAsta-i limba cea română!... V. IUBITA SCRIPCARULUI, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016. Iubita Scripcarului Scripcarul te învăluie Și te înaltă, Din corzi Te cerne în esență ... Te
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
și artistului, fie el decedat sau încă viu, „pipăibil cu mâna”. Odată ajuns la locul odihnei trupești a scriitorului Istrati am observat cu stupoare, atins în același timp de îngrijorare și dezgust că mormântul a fost vandalizat. Pe placa-monument este sculptat un citat din Panait Istrati: „În negura vieții, arta este singura noastră lumină și poate unica nădejde de îndreptare. Am crezut totdeauna că arta este în stare să schimbe, în curgerea viacurilor, fața urâtă a lumii. Din toate valorile numai
PANAIT ISTRATI ÎNTR-UN MORMÂNT VANDALIZAT de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379766_a_381095]
-
tăi purtat Fericit e-acela ce împrumutul vieții să-l dea înmiit în juru’-i va ști apoteotic în fiecare zi, din roua dimineții, să facă ploaie sfântă, s-alunge râul sfetnic De-aceea niciodată frumosul nu-i în chipu’-ți sculptat de-al daltei fire ci doar răzbate din sufletul prea bine-ngrijit și fără hibe, a omului jertfire când moartea-n ușa vieții tale-ncet va bate, un ultim gând pios mintea-ți va străbate trăit-am cu sfiala și
A IERNII RĂUTATE N-O LĂSA ÎN TINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374661_a_375990]
-
Gorj): TĂRÂMUL DURERII (versuri, A5 clapetat, 100 de pagini) Tărâmul durerii este un tărâm aparte... florile sunt de culoarea sângelui, iarba crește în tăcere, cerurile vânăt-purpurii, norii sunt de plumb, visele sunt presupuncturile nevralgice ale minții, sentimentele contradictorii generează furtuni, sculptând destine în stâlpi de nisip și sare, precum în țara lui Lot. Poate doar credința rămâne intactă, neatinsă, mai puternică și mai vie ca niciodată, ca unic remediu al atâtor coșmaruri, al atâtor înfrângeri asumate. În această lume a plutirilor
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 1 MARTIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374697_a_376026]
-
și gânditorii din toate timpurile: “Libertatea este înarmată cu fulgerele dreptății care, la timpul potrivit, vor trăsni și pe cel din urmă titan”. Uneori, aforismele devin adevărate motivații și îndemnuri la un trai decent și pacific. „Când mă apuc să sculptez, am impresia că aș putea crea lumea din nou, dar când sunt în toiul lucrului am certitudinea că acumulez toate imperfecțiunile lumii. Din lupta cu aceste imperfecțiuni iese arta mea”. Oamenii de artă și operele lor sunt un bun prilej
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
o clipă a vieții ce-a trecut,... XI. CHIP, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016. CHIP Prietene, Mă-ntrebi de ce îmi este Sfinx azi chipul Și cum de-a reușit așa să mi-l sculpteze Timpul? De ce-s pe dinafară o antică ruină, Iar în adâncuri sunt un templu de lumină? Păi, m-au izbit atâția stropi nebuni de ploi, Pe lutul meu au curs amare ape în șuvoi, Străpuns apoi de fulgere și trăsnete
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
umblet Și din noroaiele duhnind a nedreptate, M-am ridicat curat, privind stelele toate... Cu gheara lor, tristețile adânci și ... Citește mai mult CHIPPrietene,Mă-ntrebi de ce îmi este Sfinx azi chipulși cum de-a reușit așa să mi-l sculpteze Timpul?De ce-s pe dinafară o antică ruină,Iar în adâncuri sunt un templu de lumină? Păi, m-au izbit atâția stropi nebuni de ploi,Pe lutul meu au curs amare ape în șuvoi,Străpuns apoi de fulgere și trăsnete
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Articolele Autorului Poem Hieratic XLIV de David Sofianis 4.06.2017(A.D.) Poartă Cuvintelor Vii Prin Poartă Cuvintelor sfanțul sine trecând în taine se scalda ca pri.menirea să-i fie intrare de Nous pribeag printre slove meșteșugire de litere sculptate în lacrimi de smirna scrijelind cu focul minții catapeteasma cea din urmă din a viețuirii lut clădita ce se deschide cu brațe de mama răstignita pe semn înlemnit în durerea neruptă ... † ... Așa.dar În ultima clipă strigarea de-a dreapta a
POEM HIERATIC XLIV-POARTA CUVINTELOR VII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371757_a_373086]
-
flămând, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat cu daltă fină pe cioburi de smarald. Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere, Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de teamă, să regăsești cuvântul Care, prin anotimpuri, îl risipește cu nostalgie
AI VREA... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375747_a_377076]
-
-i crivăț, peste rânduri trece... M-am hotărât s-adun zefir, din univers! Și geruri și iubiri de-odinioară Închise sunt într-un castel de gheață. Acorduri line picură din strune de vioară! Și mângâierile durute se ascund în ceață... Sculptate într-o stânca de așteptare mută Tăcerile-s atinse de o făclie aprinsă. Tu, trecătorule, când treci pe-aici, ascultă... Ce-ngâna șoapta unui foc cu flacăra nestinsă! Cuvinte răsturnate peste deșert arid Luate sunt de vânt și duse-n
ZEFIR, VIORI ŞI FOC de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375767_a_377096]
-
de geto-dacii, ce veniseră să primească bucățica de inimă din aur, dăruită de Getic, pentru a fi salvați și curățiți sufletește, de toate relele, aduse de Vrăjmașul Întunecat. Suindu-se pe piatra de marmură albă, cu irizații auri și roșu-violet, sculptată după modelul stelei nordului, în raze în zece colțuri, Getic, și-a început o cuvântare, ce împreună cu bucățica de inimă din aur din piept, ce o dăruită fraților săi geto-daci, avea să le fie salvarea veșnică, împotriva celor născuți din
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
dar și din dorința împăratului de a-i înlătura pur și simplu. A oripilat clasa politică romană acordând calului său titlul de consul. A adus la Roma statui de marmură din Athena cărora le-a retezat capetele atașând acestora capete sculptate după chipul său. Ororile nu s-au oprit însă aici. Execuțiilor sumare au urmat orgii inimaginabile dublate de un lux orbitor al petrecerilor. Mai multe comploturi au avut loc împotriva împăratului însă toate au eșuat și au fost reprimate cu
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
în noapte te caut te ascunzi în falduri de vis un sân obraznic în lumină țâșnește te caut în gând și în suspin de umeri te prind suplă și senină te strâng în brațe tu dulcea mea femeie un trup sculptat de zei mângâiat de adieri de lumină născută din murmur de iubire ești zâmbet ce împrăștie bezna din mine fulg de vis pe aripi de dor Între vorbe ,si tăceri spre tine pornesc norii îi cuprind o cale așez din
POEM DE IUBIRE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374169_a_375498]