2,171 matches
-
ca niște actori de comedie: unul era înalt și palid, celălalt era scund, cu fața rotundă și mai închis la piele. Cel mic purta o barbă lungă, total nepotrivită staturii lui. Cel înalt avea brațele pline de manifeste, iar cel scund s-a adresat profesorului, anunțându-l că ar dori să folosească ultima parte a cursului pentru o dezbatere, sperând în concursul acestuia. De fapt nu a fost vorba de o rugăminte, ci de un anunț, deoarece, în completare, a afirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
M-am lămurit imediat - dușmanul numărul unu al indivizilor nu era puterea de stat, ci lipsa de imaginație. Hai să plecăm! a spus Midori. Am dat din cap, m-am ridicat și ne-am îndreptat amândoi spre ușă. Individul cel scund mi-a spus ceva, dar nu am înțeles ce anume. Midori i-a fluturat mâna și l-a salutat nonșalantă: — Pa! După ce-am ieșit din amfiteatru Midori mi-a zis: — Te pomenești că suntem contrarevoluționari. Oare or să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mie, spuse. Ascultă la mine, toată treaba asta e enervantă ca o ploșniță. De ce ar vrea să atace frontal poziții ca alea? Cui dracu’ i-o fi venit ideea asta? — Unui tîmpit, Largo Caballero pe numele său, spuse un tip scund cu ochelari groși care stătea deja la masă cînd ne așezaserăm. Cum l-au lăsat să se uite prin binoclu, cum l-au făcut general. A lui e capodopera aia. Ne uitarăm amîndoi la el. Al Wagner, tanchistul, mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-o să dai de nici un necaz. Un tovarăș de-aici nu mă-nghite. Cred că-i anarhist. — Ei, păi atunci ai grijă să nu te-mpuște. Eu mă culc. Chiar atunci au apărut doi bărbați În haine de piele, unul scund și Îndesat, celălalt de o statură potrivită, care purtau berete fărĂ Însemne militare și aveau fețe teșite cu pomeți Înalți; prinse de centură, aveau pistoale Mauser cu pat de lemn. Cel mai Înalt mi se adresă În franceză: — A trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai ești cu mine, Îi spuse apoi paznicului. Paznicul ne Întinse Înapoi pachetul de țigări. — Ia una, Îi spuse tata. — Nu, mulțumesc. Prefer să-l mestec. — Mergeți departe? — PÎnă-n Chicago. Și noi la fel. — E un oraș frumos, spuse cel scund de la fereastră. Am fost o dată acolo. — Cred și eu c-ai fost, spuse paznicul, n-am ce zice. Ne-am mutat chiar În fața lor. Paznicul din fața noastră se uită În jur. Cel care era cu el Își fixase privirea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Gata, răspundea cel care trăgea ușile cuștilor. — Trage, spunea vocea răgușită și din oricare cușcă dintre cele cinci ar fi ieșit porumbelul, indiferent de unghiul pe care Îl lua În zborul jos, pe deasupra firelor de iarbă, Înspre gardul alb și scund, cartușul din prima țeavă Îl lovea, iar cel din a doua era parcă tras cu o sfoară de primul. Numai marii pușcași observau cum, În timp ce pasărea se prăbușea cu capul plecat, deja moartă, mai era lovită și de al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care îl decorez după bunul meu plac și el îl profanează, spunându-mi că trebuie să fac schimbări. Spre deliciul meu, Davey vine după mine. Se sprijină cu cotul de peretele despărțitor dintre living și bucătărie; acesta e atât de scund încât îi simt răsuflarea în ceafă în timp ce desfac o sticlă și-mi torn o doză sănătoasă de amnezie. —Bine, hai să încercăm și altfel, spune. Mă gândesc că cei de la AA te-ar putea ajuta. Cred că formele de dependență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
puțin, te rog! Apucă pe cineva de mână și îl conduce prin mulțime până la masa noastră. Îl recunosc pe Liam O’Connell, faimosul star media, și sunt de-a dreptul impresionată. Arată mai bine pe ecran - în realitate e mai scund, iar trăsăturile nu sunt chiar așa de simetrice, dar e într-adevăr carismatic și mai sexy decât în fața camerelor. Fără să las să se observe, sunt încântată să cunosc pe unul dintre cei mai faimoși oameni de televiziune. Am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Doamne, Lewis, unde găsești tu asemenea păsări rare! Practic, își bate joc de Daisy. Ea trebuie să se aplece pentru a-l săruta - pe tocuri are cam 1, 80- însă el nu pare jenat de faptul că e așa de scund. — Ea e prietena mea, Rebecca, mă prezintă Daisy, vizibil impresionată de complimentele vedetei. —Rebecca, mă bucur să te cunosc! Fir-ar să fie, altă tipă bună! Liam mă îmbrățișează. E un pic transpirat, însă asta face parte din farmecul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
decât de obicei, probabil ca să-și ascundă nervozitatea la vederea acestei zgripțuroaice. Nu mai spune! Atunci cum de nu te cunosc? Fața ei se apropie amenințător de cea a lui Ben. În ciuda faptului că e cu jumătate de metru mai scundă decât el, este înspăimântătoare. Energia ei e teribilă. Stând în fața lui Ben, pare o bombă pe cale să explodeze. Păi - începe Ben, dar femeia îl întrerupe. Și asta este ea! urlă femeia, uitându-se, pe după Ben, la Jennifer. Parașuto! Știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la trântă - ca să le pot alunga - cu imaginile care-mi răsar în minte, cu imaginile luminoase cu Daisy și Davey strălucind de fericire în fața altarului și cu toți invitații dând generos apă la șoareci. Davey e cu o idee mai scund decât Daisy, dar, din fericire, este genul de bărbat pe care nu-l deranjează să aibă o mireasă mai înaltă decât el. Mai ales că e vorba de o blondă superbă, slabă, care ar arăta splendid într-o rochie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe care nu-l deranjează să aibă o mireasă mai înaltă decât el. Mai ales că e vorba de o blondă superbă, slabă, care ar arăta splendid într-o rochie de satin alb care pe mine mă face să arăt scundă și lată ca un dop. —Ai bârfit bine? mă întreabă Finn, venind la biroul meu. — Nu știu ce vrei să spui, mă fac eu mică. Niciodată n-aș pierde vremea cu bârfe în timpul serviciului. Șefu’! — Sigur că nu, zice Finn, așezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
declin, deoarece tinerii se mutaseră la oraș. Ne arătă unele coline, acum devenite pășuni, care odată fuseseră galbene de grâne. Satul apărea dintr-odată, după o cotitură, la poalele unui deal, pe care se afla casa lui Belbo. Colina era scundă și lăsa să se Întrezărească În spatele ei podișul Monferrato, acoperit de o ușoară ceață albicioasă. În timp ce urcam, Belbo ne arătă În față o colină mică, aproape pleșuvă, iar pe vârful ei o capelă având În laturi doi pini. „E Bricco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
naratorie din ajun. Pe la jumătatea după-amiezii am plecat la drum să ne Întâlnim cu Agliè și cu Garamond. Belbo conducea spre sud-vest, În timp ce peisajul se schimba puțin câte puțin din kilometru În kilometru. Colinele din ***, deși era toamnă târzie, erau scunde și domoale; acum Însă, pe măsură ce Înaintam, orizontul se făcea tot mai larg, cu toate că la fiece curbă apăreau piscurile, pe care se cățăra câte-un sat. Dar Între un vârf și altul se deschideau zări nesfârșite, peste hățișuri, peste văi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
revelații noi, uneori cu sens opus, și fiecare treaptă din scara aceea vorbea În felul ăsta două limbi În același moment. Observarăm, pe măsură ce urcam, niște mici construcții. O fântână cu structură falică, descizându-se sub un fel de arc sau portic scund, cu un Neptun care stătea cu tălpile pe un delfin, o poartă cu coloane vag asiriene și un arc de formă imprecisă, ca și cum cineva ar fi suprapus triunghiuri și poligoane peste poligoane, iar fiecare dintre vârfurile lor era dominat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ASP deja exploatat de Garamond, dar poate Încă nepus În fața groaznicei posibilități de a vedea toate exemplarele capodoperei sale date la topit, pentru că ieși În Întâmpinarea șefului meu exprimându-și omagiile și recunoștința. Lui Agliè Îi prezentă omagii un tip scund, cu ochii exaltați. După accentul francez inconfundabil, Îl recunoscurăm pe Pierre, cel pe care-l auziserăm acuzându-l pe Bramanti de sortilegiu, atunci când trăseserăm cu urechea la ușa cabinetului lui Agliè. M-am apropiat de bufet. Erau acolo carafe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poiata găinilor și cotețul celor doi porci: Safta și Fănel. Din spatele casei începea un deal abrupt, ținut în loc de pruni și zarzări. Bunica Sabinei avea o sută patruzeci de ani și arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La opt jumătate pedalează încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a părea că au de gând să-și composteze biletul ipotetic de călătorie; precum și intrigată (ea, fosila) de zgomotele suspecte, înfundate, precum răsucirile caraghioase ale unui animăluț zgâtiu de companie, ce răzbăteau dintr-un coș aflat pe genunchii tipului mai scund din grup, coș din care se înălța, revoltător, și gâtul unei sticle! Limpede! Indivizii aceia nu erau deloc exemple de cetățeni cinstiți și civilizați! Paharul se umplu și se revărsă la stația de la Muzeul Republican al Petrolului, unde Avocatul zări
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care-i ședea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi, cu nasul mic și obraznic, cu obrajii bucălați și fragezi de copil, o răsfățau și părinții ei, și toți câți o cunoșteau. Puțin mai scundă ca Tecla, avea o suplețe felină, pe care o evidenția mai ales când dansa. Îi plăcea să danseze mai mult ca orice. Idealul ei ar fi fost să se facă dansatoare. ― Dar n-ai observat, Tecla, insistă Olga cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zburătăceau pe alee și prin fața castelului, mai cu sfială însă ca în curtea de dincolo, unde se simțeau în largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se afla vechiul conac, vast, scund, bătrân. Înfipt parcă pe jumătate în pământ, cu un cerdac sprijinit pe stâlpi, care împodobea fațada ca un portic primitiv. Bătrânul Iuga continua a-și păstra locuința în care s-a născut și, cum el ședea aproape permanent la țară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
publicul", le-a strigat, printre gratiile ușii, un glas cu barba neagră. Mai veniră și alți oameni, de prin alte părți, tot cu necazuri, înfrigurați și înfricoșați ca și dânșii. Când s-a deschis poarta, s-au îmbulzit înăuntru. Portarul, scund, urâcios și cu barba până-n brâu, i-a oprit: ― Încet, hăi, c-aici nu e teatru!... Ce poftiți și pe cine căutați? Începură respectuos să-i povestească durerea lor. Satisfăcut, portarul se înmuie și nu-i ascultă până la capăt: ― Domnul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toate cele patru clase care învățau simultan. După moartea lui, am avut-o ca învățătoare pe soția lui, dar care nu avea pregătire pedagogică, timp de vreo două luni. Apoi a venit domnișoara Maria Chitic, învățătoare de profesie, o femeie scundă cu o cocoașă în spate. Era foarte dură cu noi, elevii. Ne sancționa cred și pentru că respiram în bancă. Varga era arma ei predilectă, însă ne punea să stăm în genunchi pe boabe de porumb sau pe coji de nucă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
auzit nimic despre ea, dar spune-mi, ce ai auzit despre Agartha? Eu am trăit vremurile neverosimile ale ruletei, am văzut prăbușirea averilor și acumularea averilor în lumina de fiară a prafului de pușcă. Am urlat si eu în sălile scunde, subpământene și am plâns de fericire când era scos afară un om cu creierii împrăștiați. Am cunoscut marii magnați ai ruletei, industriașii, proprietarii de pământuri, bancherii care pariau sumele acelea de multe ori exorbitante. Timp de mai bine de zece
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]