10,141 matches
-
să le evapore. Dacă totuși n-ar fi fost de ajuns, a doua opțiune era să pescuiască oricare dintre milioanele de pești care abundau între recife, să-i strivească între două pietre și să strângă lichidul care s-ar fi scurs și care, chiar dacă era amar și avea un aspect dezgustător, reușea totuși să potolească setea, în lipsă de altceva mai bun. Apoi restul acelui peste se îmbiba cu apă de mare și se frigea la foc mic, fără ca prin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unui dușman fără să li se întețească bătăile inimii. Nu simți invidie nici atunci când Chimé din Farepíti fu ales printre cei care urmau să vâslească în mica piroga care avea să conducă iscoadele până la recif, deși în orele care se scurseră până la întoarcerea ei statu într-o asemenea tensiune, încât în momentul când Vetéa Pitó se așeza lângă el sări în sus, de parcă l-ar fi ars cu un tăciune aprins. Liniștește-te!... îi șopti prietenul lui. Totul o să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atacată. Ochii lui Tapú Tetuanúi se opriră, fascinați, asupra Navigatorului-Căpitan, care privea nerăbdător spre velele prinse de vergi. Era chipul cel mai senin și mai încrezător pe care il văzuse vreodată și, instinctiv, slabi strânsoarea pumnului pe mânerul sabiei. Se scurseră, interminabile, minutele. Se auzeau foarte clar vocile oamenilor de pe navele dușmane. Soarele dispăruse complet în spatele norului roșiatic, si o scurtă rafala de vânt făcu palmierii să tremure. Întindeți velele! ordona Miti Matái. Oamenii se supuseră, iar Tapú Tetuanúi asista la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
considerare și viteza curentului, vasul asta o să alerge că un nebun, si, când au să-l ajungă, dacă vor reuși să-l ajungă, o să fie morți de oboseală. Și la ce servește uleiul de cocos? întreba iarăși Tapú Tetuanúi. Uleiul, scurgându-se încet de-a lungul acului, va forma picături, care pe marea asta nemișcata vor fi foarte ușor de observat. Zâmbi. Te-Onó au să creadă că suntem atât de proști încât nu ne-am dat seama că bucătăria noastră are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dreapta într-un loc unde nu părea să aștepte nimeni. Acolo, bărbatul căruia i-am spus „Veriga Lipsă” a ieșit din tufișurile de lângă trotuar. În brațe, ca pe o minge uriașă, purta un sac menajer negru, prin găurile căruia se scurg cămăși de flanelă în carouri. Uitându-se la Veriga Lipsă, dar vorbind lateral. spre Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spuse: — Barba lui parcă-i un animal din ălea pe care le vâna Hemingway... Lumea asta cufundată în vise, toți ăștia ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mineralele din urina puștiului. Se face tot mai mare și mai dur, acoperit cu cristale de calciu, se lovește de colo-colo, sfâșiind căptușeala moale a vezicii, împiedicând urina să se evacueze. Rinichii îi sunt înfundați. Puținul care i se mai scurge din puță e roșu de sânge. Puștiul ăsta, cu părinții lui acolo, cu toată familia, ăia uitându-se la radiografia neagră de față cu doctorul și asistentele, și cu V-ul ăla mare de ceară strălucind alb să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mă întorc și mă uit în jos... și nu mai înțeleg nimic. O funie groasă, un fel de șarpe alb-albăstrui și brăzdat de vene a ieșit din gaura de scurgere și m-a prins de cur. Din unele vene se scurge sânge, sânge roșu care pare negru sub apă, și se împrăștie din micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se răsfiră și dispare în apă, și sub pielea subțire, alb-albăstrie, a șarpelui se zăresc cocoloașe de hrană pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dintr-o pungă argintie Mylar. Mărul lui Adam îi zvâcnește la fiecare înghițitură, limba îi împinge amestecul călduț în spatele dinților. Mestecându-și tutunul, Pețitorul scuipă pe covorul pătat și spuse că imobilul ăsta igrasios, încăperile întunecoase în care apa se scurge pe pereți nu au nimic în comun cu felul în care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști verzi, unduitoare; scriitori luându-și prânzul la pachet în cutii de carton, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Vă rog”. Țipând după ajutor. Atât de aproape încât zărești unu, două, trei inele de aur care-i străpung urechea. Cealaltă ureche n-o mai are. Ceea ce pare o șuviță de păr negru e de fapt sângele care i se scurge pe obraz. În locul urechii e doar margine neregulată de carne. Fata ajunge până la soții Keyes, cărora li se zăresc doar ochii din maldărul de pături. Când bărbatul o apucă de plete, ea se agață de zdrențele lor. În timp ce bărbatul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în care e livrată Betty Suflătoarea n-are încuietoare. Grupul o rostogolește pe Betty pe o parte, și din colțul gurii, mai întâi picură, pic, pic, apoi curge un firicel subțire, un terci cremos. Parte din materia apoasă i se scurge pe obrazul roz de cauciuc. Parte îi rămâne prinsă între buze, între dinții de plastic. Cea mai mare parte se adună pe jos într-o băltuță. Fata asta, acum o franțuzoaică. O fată care s-a înecat. O victimă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de la atâtea pete. Cu un singur braț, detectivul apucă păpușile grele cât doi copii, și le strânge la piept. Cu inelele lor din sfârcuri și tatuajele și păduchii lor lați. Mirosind a fum de iarbă și a lichidul care se scurge din Betty Suflătoarea. Fluturând pistolul, Cora îl îndrumă spre ușa biroului. Cu toți bărbații ăia dându-i târcoale, pândind-o, Cora îl forțează pe detectiv să meargă cu spatele pe coridor, târând fetița și băiatul prin fața biroului directoarei, prin fața cabinetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
voma avea cu toții aceeași experiență. Vom spune cu toții aceeași poveste tragică ziariștilor și poliției. E greu de spus dacă domnul Whittier a început să miroasă. Domnișoara Hapciu și Reverendul Fără Dumnezeu duc pungile argintii cu mâncare stricată, din care se scurg sucuri puturoase. Lăsând în urmă picuri și pete de duhoare, cară amândoi pungile prin hol înspre cabinele noastre și le aruncă la WC. — Mă ajută, spune domnișoara Hapciu, trăgându-și nasul, că n-am simțul mirosului. Câte o pungă merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acțiunea luminii. 6.1. Developarea negativelor alb-negrutc "6.1. Developarea negativelor alb‑negru" Negativele sunt developate într-un recipient special, numit tanc sau doză de developare. Acesta protejează filmul de acțiunea luminii și are un orificiu prin care se pot scurge sau turna soluțiile. Filmul este introdus în întuneric pe o spirală specială, care îi permite să ocupe un volum mic în tanc și nici o parte a filmului să nu se atingă de cealaltă. După această operațiune, filmul pe spirală este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
să izbucnească în plâns. Pe Luana o impresiona și în același timp o amuza îndărătnicia acestui bărbat, om în toată firea, de a realiza imposibilul. La fel se chinuise într-o duminică s-o învețe să joace volei. Mingea se scurgea printre degetele Emei și în ciuda efortului statornic sfera de cauciuc nu se supunea, nicicum, voinței ei. Dali o certa, ridicând mingea de jos. De ce Luana poate face asta și tu nu? Are mai multe mâini decât tine? Mereu mă compari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o așa fericire se întâmpla foarte rar. De cele mai multe ori mașinile plecau lăsând-o în urmă. O parte din inima fetiței se frângea iremediabil. Ziua se scurgea într-o mohorâre morbidă. Nu-și putea înfrâna puzderia de întrebări: Mamă, de ce surorile tale nu ne invită în plimbările lor? Ce le-am făcut? Ce nu le place? Noi, atunci când mergem în parc sau la ștrand, nu ne simțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
până la piele, "cântând în ploaie", i se părea total deplasată. N-avea umbrelă și afară turna cu găleata. Elevii treceau pe lângă ea și se năpusteau zbierând în stropii repezi. Ridicau capetele în sus, deschideau gura și lăsau să li se scurgă în gât picăturile reci ce cădeau din cer. Agitată, cuibărită sub streașină, căuta soluția salvatoare. Când Marc se îndreptă spre ea zâmbind sub umbrela imensă, i se păru că-l vede pe Dumnezeu. Se repezi spre el și se cuibări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am să-ți arăt ceva. Ridică ochii spre cel care-i vorbise crezând că visează. Bărbatul rânji, cu privirea galbenă și duhoarea de rachiu împrăștiate peste ea. Luana îngheță. Simți că i se face rău. O sudoare rece i se scurse pe spate, ca un șarpe veninos. Groaza o înveli ca un giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu hainele lui soioase. Își întoarse fața spre fereastră și încercă să-și adune gândurile. Mai avea cinci stații de mers după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trandafiri galbeni în mână. La mulți ani, minunea mea! Uitase că e ziua ei de naștere. Altă dată, cu o săptămână înainte își făcea planuri cum s-o petreacă și ce să-și cumpere, număra orele și minutele ce se scurgeau până la ceasul fericit al împlinirii unui nou an. Deși se așteptase să-i sară în brațe, plină de încântare, el o văzu ascunzându-și capul în pernă, plângând. Ce-i cu tine, copile, ce-ai pățit? Ea suspina, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Vă vom căuta noi. Se întoarse acasă cu un gust amar și-a doua zi o luă de la capăt. Invariabil, același clișeu. Fete multe, frumoase, absolvente de liceu sau facultate. O lume ciudată în care nu-și găsea locul. Se scurgea timpul pe lângă ea și viața cu toate trăirile ei, se simțea închisă într-o colivie, ca o pasăre exotică, fără putință de scăpare. Văzu, apoi, un anunț în ziar, care înștiința că a doua zi se organiza concurs pentru ocuparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întregi într-o încăpere cu titlul de birou, ce sta să se prăbușească, uitându-se cu nostalgie la dosarul muncii ei de zile și nopți, pe care doamnei patroane nici prin cap nu-i trecu să-și arunce ochii. Se scurseră zile într-o inactivitate bolnăvicioasă. Nu se negociase nici un salariu, nu existau planuri de viitor. Fata începu să se întrebe la ce i-o fi trebuind doamnei Alexe un designer atâta timp cât nu făcea altceva decât să vândă, în magazinul instituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Lipiți de poartă, Anda și Dan refuzau, cu încăpățânare, să se dea la o parte. Luând gestul drept o rătăcire de moment, ea se așeză sfârșită pe trotuar și așteptă ieșirea gărgăunilor din mintea celor doi. Cu cât timpul se scurgea mai greu, cu atât simțea că se înfurie mai tare. Insistau să blocheze drumul și ea nu mai avea puterea să treacă și prin asta. Așa absurditate nu mai întâlnise vreodată. Era casa ei, copilărise în curtea aceea. Dacă nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unei scări. S-a trezit lac de sudoare. Era condamnată, pentru vecie, să trăiască în umbră, să nu se mai spovedească și împărtășească niciodată. Călcase un jurământ sfânt, făcut în fața altarului și de acum înainte viața ei avea să se scurgă în întuneric și păcat. Se rugă neîncetat pentru iertarea ei, îl imploră pe Domnul să n-o năpăstuiască și să nu-și reverse mânia asupra celor dragi. Cu responsabilitățile mărite prin apariția acestui copil, trebuia să se îngrijească de universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
angajaților acea tehnologie care să-i ajute să-și transforme ideile în produsul final. Am văzut luminile din ochii oamenilor pierind instantaneu, ca o speranță lipsită de încredere, incapabilă să mai aducă împlinirea. Pentru a nu pierde ori minimaliza timpul scurs între o idee și aplicarea ei, e nevoie de automatizare. Dacă-mi permiteți, pentru că acum îmi trece prin minte acest lucru -, la următoarea ședință, în locul dumneavoastră, aș arunca pe masă un produs, oricare, unul din acelea pe care le promovăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui Adam a Început să prindă contur În ziua când Karl l-a adus de la orfelinat. Imaginile s-au conturat mai bine, mirosurile au devenit mai pătrunzătoare, emoțiile s-au limpezit, iar bezna mocirloasă a trecutului a Început să se scurgă treptat În depărtare. Asemenea unui mic animal Într-o casă nouă, Adam nu Îndrăznea În primele zile să se Îndepărteze de camera lui (Într-adevăr, mult mai târziu, Karl avea să compare Înfățișarea lui Adam de atunci cu a unui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se afla departe de aceste locuri. Adevărul este că pentru Adam, ca și pentru Karl, viața În acel timp fusese simplă, fericită și netulburată de nimic, așa cum nu e decât pentru cei care Își caută fericirea cu deznădejde. Zilele se scurgeau liniștit și fără griji, pline de tot ce pot visa tații și fiii să facă Împreună. Construiau zmeie cu forme de păsări, care uneori Își luau avânt spre cer cu mare ușurință, alteori, cel mai adesea, se prăbușeau după o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]