7,237 matches
-
furtună. Însemnele monahale se desprindeau precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai vagă intenție de așteptare. Starea de om liber i s-a sfârșit într-o primăvară de mai. Era duminică, înfloreau castani pe dealul Copoului. La mijlocul parcului, o poartă din fier forjat, șotronul s-a ridicat în picioare, s-a scuturat de sânge, de praf, și posibil, prin acea poartă, s-a înălțat la cer. Atunci, în decembrie, durerea și-a depășit limitele. Durerea nu poate fi pusă în paranteze pătrate. Durerea începe acolo unde lumina face ciur pielea proaspăt ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
anul acesta au rodit inimile, anul ce o să vină va umple maternitățile. Trei, doi, unu: dragoste, mugure, cenușă. Doi, trei, unu: verde, roșu, negru... Timpul, o succesiune de consemnări, Dumnezeu rupe pagini din calendar, răsucește țigări, trage în piept secunde, scutură scrum peste cimitire, scuipă cenușă. Anul trecut am sădit un pom, anul acesta am înverzit în jurul sufletului, la anul, Doamne, la anul, cum voi sparge în ambele sensuri cerul?! Amăgire. Nimic mai incert decât o consemnare a prezenței într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o cochile goală de melc și o cumpănă de fântână: El a cerut apă și a primit furtună, eu rouă visez, Stăpâne, plouă cu cenușă peste Bârgău, de parcă un înger s-a jucat cu chibrituri prin livezile cerului. Raiul își scutură nimicul peste creștetul munților, Doamne. Nu am știut că și în grădinile tale e toamnă. I-a fost sete. Întunericul este mai mult decât asfințit de soare. Întunericul se lasă decupat de locuire precum pământul cimitirului, nici o unghie mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
certuri și supărări, cu vorbe urîte și fără de sfîrșit; iară de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi vărs amarul pentru soarta rea pe care o am, mulțumit fiind că mă lovește în chipul acesta și că poate cîndva se va rușina de ceea ce face. Cînd se lasă seara mă înapoiez acasă și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a oferit și mijloacele pentru a face mai puțin periculoase ușurătatea și inconsecvența oamenilor: o mulțime de ocupații frivole, bagatelele și plăcerea i-au cuprins într-atît pe francezi, încît aceiași oameni care-l combătuseră atîta timp pe Cezar, care au scuturat atît de des jugul sub toți împărații, care-i chemaseră în ajutor pe străini în timpul dinastiei de Valois, care s-au ridicat împotriva lui Henric IV și care au complotat împotriva tuturor minorităților nu sînt ocupați astăzi decît să urmeze
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mică, ce nu măsoară mai mult de 48 de leghe în lungime și 40 în lățime. Dar acest mic stat e plin de nerv: un popor imens îl locuiește și acest popor meșteșugar este foarte puternic și foarte bogat. A scuturat jugul dominației spaniole, care era pe atunci monarhia cea mai solidă din Europa. Comerțul olandezilor se desfășoară în lumea întreagă, în timp de război, țara poate întreține o armată de 50.000 de oameni, fără a pune la socoteală flota
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
caz nu survine aproape niciodată. Spiritul republican, gelos pînă la exces cu libertatea lui, este bănuitor față de orice ar putea constitui o piedică în acest sens și se revoltă numai la ideea de stăpîn. Știm state din Europa care au scuturat jugul tiranilor pentru a se bucura de libertate; dar nu cunoaștem popoare care, din libere cum erau, să se fi supus unei sclavii voluntare. Mai multe republici au recăzut, ulterior, sub despotism; s-ar părea chiar că e o nenorocire
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
înțelepți, așezați, cărora le este bine în țara lor, care iubesc ordinea și cărora orice schimbare le face rău; totuși, nu trebuie să te încrezi cu ușurință în nimeni. Dar să presupunem o clipă că poporul, asuprit și forțat să scuture jugul tiranului, cheamă un alt principe să guverneze; cred că principele trebuie să răspundă întru totul încrederii care i se manifestă și că, dacă el n-ar face-o, în această ocazie, față de cei care i-au încredințat ce aveau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să se stabilească la Opfenbach, cu lucrul la un azil de bătrîni ca, nici ea nu Înțelegea ce, infirmieră sau soră de caritate. În nici un caz asistentă medicală ca la Baia Mare. Era mulțumită Însă. Se găsea printre nemții ei, se scuturase de zgura trecutului. Dădea din cînd În cînd cîte un telefon: — Dacă spui că fața mea de copil o Împrumută și alte femei pe care le cunoști, corpurile ălora cum arată? — Știu eu, dacă nu le ating... — Vrei să spui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Învățat singur engleza. La școală nu o studiam. Refăceam astfel punțile cu instructajele mamei Floare și am putut să mă prezint la examene la franceză și engleză. Moșu’ Ioan n-a apucat să mă vadă. La cîteva zile după ce mă scuturase, a căzut ca secerat pe coridor, sub o fereastră a spitalului. N-aș putea să spun că m-am bucurat. Dar am resimțit Întîmplarea ca pe o pedeapsă cuvenită pentru felul În care mă pusese pe jăratic. În mai puțin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
universitate din cauza seismului, m-a luat deoparte și mi-a spus: — L-ai văzut pe cînele de Ceaușescu?... O știut de cutremur dinainte, de-asta s-o dus În Africa... S-o dus să nu steie aci cînd s-a scutura pămîntu’ ca să nu-l scuture jos și pă el oamenii ca-n 1907!... Da, da, ascultă-mă! O știut cînele și n-o spus la nime și ia, o murit atîția oameni nevinovați. N-avea cum să știe, am dat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
luat deoparte și mi-a spus: — L-ai văzut pe cînele de Ceaușescu?... O știut de cutremur dinainte, de-asta s-o dus În Africa... S-o dus să nu steie aci cînd s-a scutura pămîntu’ ca să nu-l scuture jos și pă el oamenii ca-n 1907!... Da, da, ascultă-mă! O știut cînele și n-o spus la nime și ia, o murit atîția oameni nevinovați. N-avea cum să știe, am dat eu s-o lămuresc, numai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar sinucigașul găsește „alinarea în moarte”. A doua zi, soldații lui Pilat intră în grădină ca să taie un lemn pentru crucea lui Isus. Dar topoarele nu reușesc să se înfigă în nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase în ajun Iuda. Când ceilalți arbori încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: Tăceți și domoliți-vă, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Câinele rămăsese toată ziua la marginea stâncilor, acolo unde începea poteca spre mare... sau unde se sfârșea, pentru cei care urcau de pe mal... Urlase lung și sfâșietor de vreo două ori... Acum intrase în casă și se cuibărise lângă foc, scuturându-se din când în când, cu blana udă, mirosind a frig și ceață și alge ca orice câine care-și făcea veacul mai mult prin fiord decât pe lângă casă. Ea se așezase la fereastră, cu lumina stinsă, încercând să zărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a spus taică-su: întâi el și pe urmă el și la urmă tot numai el... iar ceilalți sunt făcuți să-i servească pe cei vrednici, cu stare... că numai proștii și nevrednicii sunt săraci. Plecam mai departe, și ne scuturam sandalele până și de praful celor nevrednici, dar te-am văzut afară și ne-am abătut din drum... Ne-am spus: cine știe, poate măcar aici stă un om al Lui Dumnezeu, adică un om vrednic cu adevărat... Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i răspund. Am lăsat-o cu uimirea ei, am spus să-i mulțumească mamei pentru ajutor sărind într-un picior, fetița râdea și spunea mereu : "Eu, eu, eu...", un cântecel de copii, probabil. Pe urmă, s-a dus spre casă, scuturând în drum florile grele de apă, după ploaia de azi noapte. Dinăuntru a ieșit un bătrân cu plete lungi și barba albă (dacă-și punea cămașă roșie, aș fi zis că-i Moș Crăciun): "Sărut mâna, mamă ! Hai, lasă florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne asta ? Parcă nu erau stăpânii mei. Da, chiar așa ! Erau doi străini. Unul îmi puse mâna pe grumaz și mă bătu ușurel. Ce mână moale avea ! Îmi scuturai coama , ca să-i spun că-mi place. I-aș fi răspuns, dar mi-am zis că nu se face să vorbesc cu străinii oricum ei nu-mi cunoșteau glasul și nu cumva să-i sperii. Nu de alta, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se păru că se stârnește vântul. Mai întâi, așa, ca o adiere ușoară și înmiresmată, apoi ceva mai puternică, s-a jucat o clipă-n pragul casei, în frunzele copacilor, ne-a dat ocol și ne-a ciufulit părul, a scuturat câteva flori albe-amărui din zarzărul nostru și s-a înălțat, așa, spre cerul senin, care-și purta alene podoaba de nori albi și mici, știți voi, norii aceia cărora bunicul le spunea "îngerași" nu c-ar fi fost îngerași de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ochii lui erau ca mine : albaștri-verzui..." * "Nu știu ce ai tu cu oamenii aș spune că nu prea-i cunoști sau, oricum, ce știi tu despre ei e cam puțin" răspunse cicoarea. Își întinsese petalele albastre spre soarele care tocmai răsărise, își scuturase ușor mugurii albăstrui-roșiatici de pe tulpină (doar oricine știe că apa nu face bine când stă mult pe muguri) și, cum tocmai se trezise, auzise ce spunea spinul acela albastru și mărunțel. "Păi, dacă oamenii știu cum să facă să strălucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pentru ea Crăciunul. Lumânarea păstorilor ...Trezește-te, hai, scoală-te, scoală-te repede! N-auzi?! Haide-odată, când îți spun ! Văru-meu mai făcea așa, ca să stau și eu de rând la foc, să nu se stingă. Mă trezisem eu de când mă scuturase ușurel prima dată, dar m-am cuibărit mai bine și mi-am zis că el e mai mare și să mai stea el. Tare greu adormisem aseară: frig, frig tare și focul de-abia reușea să mă încălzească și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fi, să scoatem animalele dinăuntru ! Înnebunit de frică, de somn, de frig, nu mă gândisem că nu mirosea a foc, că nu se auzea nimic dinăuntru... Mițosul, deșteptul de el, mă apucase de cojoc și mă trăgea înapoi mârâind și scuturându-și capul ușor: mai târziu am înțeles părea că zice: stai aici, că nu se cade. Dar când ne-am repezit înăuntru, am intrat cu tot cu el ! Și ce să vezi ! Doi tineri : femeia nu știu cum arăta, unchiu-mio îmi spusese să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și abia după aceea să se înțeleagă toți, cu toții, mai întâi să fim în lanț ca să fim pe urmă liberi, mai întâi să ne fie foame ca să ne putem bucura de mâncare, mai întâi... Știi ce ?! Mai întâi o să-ți scuture ție stăpâna cojoaca și după aceea o să poți dormi !!!.... Aoleu ! mi-am zis, se aud până și gândurile ! Sigur că se aud gândurile, mai ales când te apuci să urli așa, la lună, ca apucatu', în miezu' nopții ! Bine ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lumina soarelui de amiază, care juca în ochii ei... cum de-i vedeam ochii, că doar eram departe, n-aș putea să vă spun... Dar mi-a trecut deodată jalea după bătrân parcă privirea ei ștersese tot... Bărbatul și-a scuturat capul (i-o fi spus ceva, mi-am zis), iar ea s-a întors și a pornit după el. Mergea cu pași mici în urma bărbatului care ducea copilul... Sigur, mi-am zis : așa se cade. Și pe bună dreptate... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aur, or, eu de unde să iau ?! Se uita la mine. Deschisese gura ca și când ar fi vrut să spună ceva. I se mișcau buzele, dar nici un sunet nu ieșea. Ei, asta-i ! îngăimă într-un târziu. Trase aer adânc în piept, scutură capul, își trecu mâinile prin părul lung și des, îl răsuci, se uită un timp la mine... și iar tăcu. Într-un târziu, zise : Cred că ți-am spus că Fratele nostru ne-a pregătit deja locul acolo, în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]