7,863 matches
-
-i umezească buzele arse de febră cu un tifon îmbibat în apă, aștepta telefonul de la iubitul ei ficțiune, telefon care nu mai venea, deși ea își pregătise cel mai bun răspuns formulat de-a lungul vieții, obosită de așteptare, la scuzele lui lamentabile, o să-i spună verde în față: "Trebuia să observi că sunt doar îndrăgostită, nu și idioată". 8 noiembrie 2009, Sydney Sunt în centrul Sydney-ului, între Queen Victoria Building și Town Hall. Lângă mine se află statuia reginei Victoria
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
puțin stăpânul lumii în serviciul căruia, el, funcționarul, agentul public, are onoarea să servească. Numai prin aceea că statul știe să-și aleagă funcționarii și agenții care îl reprezintă și îi plătește pe măsură. Agentul public din Australia își cere scuze atunci când este nevoit să te amendeze fiindcă ai încălcat o anumită regulă, dar te asigură că până la urmă totul va fi în ordine. Sunt impresionată de felul în care se stă la coadă la autobuz, la bancă, la cumpărături. Oamenii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În Australia, acolo unde individul nu face față anumitor standarde intervine statul pentru a suplini lipsa de resurse. Când într-o locuință socială se defectează un robinet, locatarul dă un telefon. Peste maximum două ore i se schimbă robinetul cu scuzele de rigoare din parte celui care reprezintă autoritatea publică. Întreținerea locuinței sociale, în cele mai mici amănunte, inclusiv zugrăvitul, schimbarea mobilierului de bucătărie, baie și a mochetei, este "treaba statului". Australia nu se bucură doar de resurse naturale încă neevaluate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cei din urmă îi ajutam cu dragă inimă. Ajung la omul meu. Frumos cum numai în vis. Mă așez lângă el și rămân cu gălușca în gât. Mă trezesc că nu mai am text. Mi se rupsese banda. Îmi cer scuze cu un gest și fug din restaurant. Alerg în cameră, acolo mă uit în oglindă, mă aprinsesem în obraji, ochii mi se dilataseră de parcă înghițisem o sticlă de atropină, fremătam toată. Intru sub duș. Îmi schimb hainele. Parcă eram turbată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de ea. Va merge până la capăt. Trebuie să se vindece de această sminteală. Urcă în cameră, desface bagajele cu mișcări moi. Îi e teamă să-i dea telefon lui Alex. Îi e teamă de ezitările lui, de amânările lui, de scuzele lui. Și atunci, de ce mai stă aici ca o femeie beată, lipsită de voință? Ridică receptorul. Parcă acesta cântărește zece kilograme. Inima începe să îi bată cu putere. Șuieră printre dinți: "Silly woman". La celălalt capăt, aude vocea lui Alex.
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gânduri nespuse, corpul tău era aprins de dorințe neîmplinite, el a mai căscat o dată îndelung, în mijlocul străzii, ți-a zâmbit cu zâmbetul acela catifelat și s-a scuzat ca întotdeauna, "te rog să mă ierți, dar sunt foarte ocupat", veșnica scuză, și tu nu te mai saturi de aceste umilințe, nu poți renunța la el, imaginea lui ți-a intrat în corp, în creier, în piele, nu este clipă să nu-l vezi, să nu-l auzi, ești bolnavă de dorul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și ascultam la radio „Sonata Kreutzer”), m-am trezit cu Melanie la ușă, Însoțită de o prietenă blondă, platinată, plină de zorzoane, cu un tatuaj pe umăr Întruchipând două turturele albe, care se giugiulesc cioc În cioc. Și-au cerut scuze pentru deranj, au luat niște haine Într-o sacoșă și au ieșit În mare grabă, chicotind pe Înfundate, motivând că le așteaptă un taxi pe alee. Melanie era răpitoare! E ziua În care Îl vor duce la groapă pe domnul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
glazura de ciocolată. Se hotăra să mai încerce, fie ce-o fi, încă o bucățică, n-o fi foc! Și tot așa, până rămânea numai blatul. - Acum, ce mai aștepți, vine mama și ne ia farfurioarele și... - Îi voi cere scuze mamei tale, dar... Citea câte un rând și mai arunca ochii spre farfurioara unde se afla acel mesaj chemător. Olga, adâncită intenționat în lectură, ca să nu-i mai fie gândul la ceea ce mai rămăsese din delicioasa prăjitură, nu observă că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
niște prăjituri cu frișcă? - Nu, nu, te rog, orice numai prăjituri cu frișcă nu, și nemaigăsind cuvinte pentru detalierea situației, se uită ostentativ la ceas și părăsi discuția. Prin gestică voia să dea de Înțeles că se grăbește și că scuza vine din dorința de a fi la ora potrivită în secție. Mărind pasul, aproape fugind, se depărtă de prietena ei făcându-i cu mâna, fără a se întoarce cu fața, semn că cele câteva lacrimi se înmulțiseră și nu voia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
își aducea vag aminte, nefiind înscrisă în jurnalul ei de impresii, pentru că o considera ca pe un fapt lipsit de importanță. - Stimate domn, vă închipuiți ce ar însemna dacă toți pacienții, după externare, m-ar aborda pe stradă? - Vă cer scuze, dar nu puteam să vă întâlnesc fără să vă salut... - Bine, am înțeles, turnă Ina gheață cât cuprindea în cele câteva cuvinte, și pentru a curma discuția spuse răspicat : La revedere! Pentru a se debarasa de insul care o agasase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ceda, mai ales că intervenise ceva neprevăzut. Poate era necesar să-l scoată la margine de rând pe acel nelipsit nu din vocabularul ei curent. Poate!? Dacă nu sunt la opt fără cinci, înseamnă că nu pot veni. Vă cer scuze de pe acum. În acest caz e bine să nu mă mai așteptați! - Accept să fie și cinci minute, chiar zece peste ora opt, numai să veniți. - Bine, domnule inginer, la revedere. * Ina mergea spre casă, cumpănindu-și cu greu sacoșa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
luni începe chiar de duminică seara. - Motănelul meu, îl dezmierd așa pentru a-l mai întineri, lucrează toată săptămâna și sâmbătă pe la 4 sau 5 după-amiază mă invită la o cafea, la un film. - Săptămânal? - Da’ de unde, își cere mereu scuze că e foarte ocupat și-mi oferă această favoare cam la două săptămâni, uneori chiar la trei... - Bizară coincidență! Și al meu cam tot așa procedează... În mintea Olgăi, unde ideile dobândeau ad-hoc Îndoieli, își făcu loc un ascuțiș de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Fii fără grijă, abia a intrat în rezervele de la beci. Și ar mai trebui să știi ceva, Alex, prietenia nu urmează la cursuri la fără frecvență. Era un mod elegant de a-i reproșa îndelungata absență. - Valentina, încercă Alex o scuză, simțind săgeata care venise direct, prietenia adevărată e o piatră rară pe care nici măcar intemperiile naturii n-o pot deteriora. - Eram sigur că vei ieși la suprafață ca untdelemnul. Nu puteai tu să rămâi dator. Să înțeleg că ne mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dreptate! - Jane dragă, te rog să-ți faci un costum nou, vei fi primul cavaler de onoare din suită... Fără să continue convorbirea și fără să-și bea paharul de Busuioacă de Bohotin din care gustase doar, Alex își ceru scuze că trebuie să plece; spuse un sărut-mâna Valentinei, neștiind dacă spusele lui vor ajunge până la bucătărie, îi strânse mâna lui Jan și ieși glonț pe ușă ca dintr-o pușcă de calibru mare. Din clipa aceea imaginea toamnei dobândi pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
veni maistrul șef, pufăind cu sete dintr-o țigara abia aprinsă. Inginerul Georgescu se uită la el, îl măsură Întrebător, până acesta își dădu seama de ce inginerul îl privește cu atâta insistență. Ieși afară, stinse țigara și revenind, își ceru scuze: - Am uitat, domnule inginer! Când ai un dar cu care te-a înzestrat duhul cel rău, uiți repede că alții nu pot suporta această iarbă a dracului. Cred că am să mă las de beleaua asta. Am mai încercat de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
răscoli întreaga făptură. Apariția întârziată a Olgăi produse o oarecare rumoare. Mirii făcură abstracție de cele știute și îi ieșiră totuși în cale, onorând prezența ei ca pe a unei prietene. Ea își mască abil mâhnirile ce o doborau, cerând scuze pentru întârziere. Fu condusă la masă, oferindu-i-se un loc în apropierea mirilor. * Nunta decurgea pe făgașul normalului. Invitații erau exuberanți, vinul bun și bucatele apetisante ajutându-i pe cei aflați sub zodia petrecerii să se distreze fără rezerve
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
celei de-a doua zi. Câțiva petrecăreți, având mâna bine lipită de pahare, prelungiseră discuțiile, glumele și buna dispoziție în așteptarea borșului de potroace. * O nouă săptămână își deschidea porțile. Aflată în secție, Olga veni lângă Ina să-i ceară scuze pentru modul deplorabil în care se manifestase. Dar nu uită să adauge: - Și cu luna de miere cum rămâne!? - Alex e foarte ocupat acum. Am proiectat un voiaj de o lună, nu știm deocamdată unde vom merge, probabil vom colinda
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dinainte și asta îl determina să fie extrem de amabil cu procurorul, judecătoarea și avocatul. Se știa nevinovat și era încredințat că lucrurile se vor lămuri în cele din urmă, că fusese o confuzie și urma să fie trimis acasă cu scuzele din partea instituției și a celor doi agenți. În momentul în care se pronunță verdictul, Vladimir înlemni. Nu se așteptase la nici un fel de condamnare și cu atât mai puțin la o condamnare la moarte. Amabilitatea lui se pierdu în urletul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lucrători care vin de dimineață aburiți, iar pe șantier sunt atâtea pericole și cine răspunde? Inginerul șef! În ultimul timp, au apărut pe șantier câteva probleme pe care nici Alex nu știe cum să le rezolve. - Tu îi găsești imediat scuze. Dacă nu le ai la îndemână, le confecționezi! - Mamă, ar trebui să te străduiești să-l iubești și tu un pic pe Alex. - Asta era acum!? Nu e de-ajuns că i-am dat o fată ce a uitat de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a nu știu câta oară în paharul ce-și plângea mereu goliciunea, Victor își aduse aminte că soția lui este în spital, poate și născuse. S-ar cuveni, își zise în sine, să se ducă să o vadă. Își ceru scuze grăbite prietenilor de pahar și părăsi restaurantul, cum era de așteptat, bine aburit. Efectul alcoolului îi spori curajul și îndrăzneala de a deschide larg ușile spitalului și să întrebe în dreapta și în stânga, cu un glas care depășea cadrul și decența
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cei de față, o rup de fugă, care încotro, strigând, scuipându-și în sân; care, scuipau și ei, pe unde puteau, continuând să fugă, speriați. Câțiva, doar, nu părăsiseră cortegiul. Cei care cunoșteau farsa jucată, de către Hilarie Cârmuz. Cerându-și scuze, sculatul din morți se îndreptă din șale, și, cu glas răsunător, cuvântă: de data asta v-am făcut-o. Mă veți recunoaște, de aici încolo, ca pe un autentic om de litere, din zonă. Nu mă veți mai deposeda de ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sa, atât de onești oameni, au greșit. Iată. Dânsa, și-a dat demisia, din toate funcțiile avute în guvern, și de la fundație. Gata! Cu ea, s-a terminat. La fel și cu el. A demesionat. și-și mai și cere scuze, public și oficial, pentru tot ce s-a întâmplat. Iar șeful statului urmează să precizeze ce va face cu ministrul muncii. Stați, că, iată, sună telefonul. Da, da, ascult, a răspuns primul ministru, la telefon. Da. Eu sunt. Aud bine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
miaune, să urle, să facă cu ochiul la public pentru ca, la galerie, cîțiva spectatori să-i acorde hohotul de rîssmuls cu cleștele. În loc de aplauze, merită fluierături, precum fotbalistul care ratează golul și apoi se uită mirat, la bocanc. Cabotinul nici scuza bocancului n-o are!” ( În revista Teatrul, nr.8/75). S-ar mai pune o problemă, pornind de-aici : este ca botinul una și aceeași persoană cu manieristul? PÎnă la un punct, poate! Dar acesta din urmă ar putea avea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
an de libertate al artei scenice, susține atît de inteligent autoarea capitolului, era suspendat Între „magia libertății și frenezia lipsei de proiect”. Într-un fel, se amintește În text, libertatea e mai grea decît constrîngerea, deoarece omul nu mai are scuza impunerii, ci e forțat să Își analizeze coeficientul real al talentului & verticalității. Mult-hulita cenzură, declarat, ori nu, a stîrnit, din cîte Înțeleg, prin dispariția ei, nu puține regrete... Alt autor antologat, Eugen Wohl se ocupă de dramaturgia națională scrisă după
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Fiindcă, pe termen scurt, maladia poate căpăta sclipirea geniului. Ce frumos spune Ioana Pârvulescu Într-o revistă :”... Vedem mai des decît s-ar crede zîmbete fără omul aferent”. Cunosc și eu din ăștia - și nu puțini. Unii se ascund În spatele scuzei zîmbet profesional. Să ne-nțelegem : dacă-i profesional, pentru mine nu mai e zîmbet. ZÎmbetul musai să comunice o stare, o atitudine, o particularitate. Cei mai mulți Însă se prefac că zîmbesc, crezînd că nu se observă că, de fapt, e vorba
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]