119,853 matches
-
poet, un echilibrist pe un fir de lumină, suspendat între cer și pămînt: deasupra, Abisul dedesubt Valea cale de întoarcere, nu există. nici început, nici capăt nu se mai poate zări, el însă înaintează și-naintează cu mare băgare de seamă călăuzit de o anume smerenie: îl ține în cumpănă un glas tare adînc într-adevăr, adevăratul poet e un hristos ratat, să ne iertăm între noi așadar totul * și-am umblat pe unde șuiera vîntul unde sclipeau cuțitele și se
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
dintre cei prezenți nu știa nimic de Iguazu, "Dar de Niagara ați auzit...", a întrebat Romero răstit, și toți au răspuns afirmativ. "Ei bine, scumpilor, Poor Niagara..., ar fi spus soția lui Roosevelt după ce a văzut cascada Iguazu, vă dați seama, este de zece ori mai mare și tare decît Niagara voastră, o cascadă extraordinară pe fluviul Iguazu, între Brazilia și Argentina, desigur, de care habar nu aveți în Parisul ăsta al vostru plin de deștepți care nu știu decît de
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
din frică nici din confortabilă iubire sau adorare cu gândurile bine legate de îndatoririle zilei te visam în adâncurile mele ci din sperândă disperare nu din deplângere ci din plâns de mic copil de când a murit tata mi-am dat seama cum eu nici în ruptul capului nu pot fi graniță sigur am încercat și noi să imităm granița dar ea nu tăcea nu se lăsa măgulită ci își spunea ale ei sârme ghimpate dar cine era dispus să fie zgâriat
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
-i ochii și botul. Cuți se culcase la pământ și cu labele din față își acoperise capul. îl atacau din toate părțile cu aripile larg desfăcute. Hâș! Hâș! Strig și-mi ridic brațele amenințător. Nici nu m-au băgat în seamă, atât erau de prinși în atac. Prind o mătură din apropiere. O învârt prin aer de câteva ori ca să-i sperii. Fără rezultat. Mă cuprinde frica la gândul că nici nu mă bagă în seamă și că își văd mai
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
nu m-au băgat în seamă, atât erau de prinși în atac. Prind o mătură din apropiere. O învârt prin aer de câteva ori ca să-i sperii. Fără rezultat. Mă cuprinde frica la gândul că nici nu mă bagă în seamă și că își văd mai departe, cu înverșunare, de războiul lor. Caut ceva să-i lovesc și din iarba abia crescută apuc o piatră pe care o arunc în ușa de metal a garajului. Un huruit se revărsă asupra grădinii
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii cum ciuguleau dintr-o mortăciune. Nu ne-am apropiat. I-am lăsat să se ospăteze în voie. Cârâiau, se loveau cu aripile și nici nu ne-au băgat în seamă. Pe malul apei, unul s-a așezat pe o creangă de arin din apropierea mea. Avea penele lucioase, iar pe cap - un smoc alb. Nu-mi era frică de păsări, așa că l-am lăsat să mă privească în voie. Era mare
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
întinsă, spre mîinile noastre drepte, stai să-nțeleg mai întîi ce așteptăm. - Ei, rahat. Așteptăm asta... îndrăgostirea, mi-a zis prietenul meu. Că ne cam lipsește, șamane, nu? Așteptăm, asta facem. Iar eu, nu știu de ce, chiar nu-mi dau seama de ce, am dat din cap că da, în cazul ăsta da, fără discuție, accept pactul. Și i-am făcut semn barmanului că poate să taie strîngerea noastră de mînă. Dar pe cînd ăla și-a întins mîna lui dreaptă spre
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
eu am observat, nu știu cum mi-a venit observația aia, că acea cîrciumă din care ieșisem era singurul loc luminat de pe stradă și mi-am spus că e tîrziu, foarte tîrziu. Și după ce am făcut observația asta, mi-am mai dat seama, brusc, că Leonard Cohen, care ne însoțise, tot mai îndepărtat, cu vocea lui, cîntînd pentru a o sută una oară aceeași piesă, a încetat să se mai audă, fie și foarte îndepărtat. A încetat pur și simplu, pe neașteptate, să
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
amîndoi, eu și prietenul meu scenarist, sub un stîlp chior, la o intersecție. Ne-am oprit pentru că prietenul meu mi-a zis: - Aici. Să fiu al dracu' dacă n-așteptăm aici! Și asta a fost de-ajuns ca să-mi dau seama că așteptarea a început, că totul se va schimba de-acum în viața mea. Numai că, deși mi-am dat seama de asta și în mintea mea chiar mi-am repetat cuvintele, n-am mai simțit așa de clar ca
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
zis: - Aici. Să fiu al dracu' dacă n-așteptăm aici! Și asta a fost de-ajuns ca să-mi dau seama că așteptarea a început, că totul se va schimba de-acum în viața mea. Numai că, deși mi-am dat seama de asta și în mintea mea chiar mi-am repetat cuvintele, n-am mai simțit așa de clar ca înainte că acele cuvinte sînt acoperite întru totul de adevăr. N-am mai simțit nimic, aș putea spune, decît frigul acela
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
gentilețea ci și înlesnirea lingvistică și stilistică de a aprecia, în paginile ce urmează o imagine asupra Francezului (homo gallicus), despre care minți pripite spun o grămadă de nerozii! Eu am avut foarte bune contacte cu acești oameni, mai cu seamă în ultimul din cele aproape trei decenii petrecute printre ei. Mai eram încă paznic în parkingul subteran parizian, când o împrejurare favorabilă mi-a schimbat viața. În 1979, mon excellente-ex-seconde-épouse a ratat oralul agregației, dar a ieșit prima în concursul
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
acasă, poate că era doar o sfârșeală trecătoare. Băuse și un pahar de răchie, ca să se întărească. Toropeală îi stăruia însă în picioare și, încet-încet, începuse să-i urce înspre șale. Încercase să doarmă puțin, nu mult, își dăduse el seama după poziția umbrei cireșului din mijlocul curții, doar atât cât să-i ajungă toropeala până la coaste. Se trezise respirând cu greutate, de parcă plămânii începuseră să i se umple și ei cu smântână. Încă ușor amețit după somnul de plumb care
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
șanțului, după brânză. Se oprise, însă, cu boțul de brânză în mână, neștiind ce să facă. Primul impuls fusese să i-l arunce băiatului pe jos, în drum spre căruță. Se oprise, totuși, în dreptul lui și, până să-și dea seama ce făcea, i-l întinsese cu o mână, în timp ce cu cealaltă îl mângâiase pe părul încălcit, așa cum îl mângâia pe Colț, câinele ținut în lanț în dosul curții. Și, așa cum făcea Colț, copilul își ridicase privirea umedă spre el, în timp ce
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
fior de neliniște îi înflorește în suflet. Descarcă imediat filmul, până când să ajungă Maimuțu acasă, îl și bagă pe You Tube. Gil căuta apatic crimă, 20 octombrie, când a găsit filmulețul lui Alex. Poate nu l-ar fi luat în seamă, dacă nu scria Crimă în bulevardul Ferdinand, cu data completă, la minut, care nu era decât în urmă cu o oră. Caldă. Și de la primele secvențe își dădu seama că se întâmplase sub ferestrele lui. Fata era moartă, căzută pe
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
găsit filmulețul lui Alex. Poate nu l-ar fi luat în seamă, dacă nu scria Crimă în bulevardul Ferdinand, cu data completă, la minut, care nu era decât în urmă cu o oră. Caldă. Și de la primele secvențe își dădu seama că se întâmplase sub ferestrele lui. Fata era moartă, căzută pe cimentul trotuarului, cu capul băgat într-o tufă de crizanteme. Hanoracul verde se ridicase până sub sâni, iar pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
noi întemnițări de nevinovați? Abstracțiile și codurile din acele caiete ale mele erau fără îndoială un reflex al fricii. Dar adevărul e că nu știam să scriu, pentru că, deși citeam mult, nu știam să citesc cum trebuie. Nu-mi dădeam seama cum scrierile care mă fascinau mă "ficționalizau" tacit și pe mine ca cititor, cum îmi manipulau așteptările, cum mă făceau curios etc. La rîndu-mi, nu-mi puteam ficționaliza cititorul decît ca pe un alter ego: ceea ce făcea comunicarea propriu-zisă de
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
vice versa) s-au îndreptat, mai ales în ultimele două decenii, după prăbușirea comunismului în România, "țara pierdută", spre memorialistică. Iar amintirile mele se articulează - s-au articulat totdeauna - în limba română. Experiența exilului m-a făcut să-mi dau seama că Itaca e, pentru mine, o limbă - o mică insulă stîncoasă, obscură între multe altele, în vasta geografie lingvistică a lumii. Deși citesc mai ales cărți în limba engleză sau, adeseori, în franceză, am regăsit limba pierdută, limba română - limbă
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
a fost foarte multă vreme, pentru românii din România, Lumea Cealaltă?), mi se pare în același timp extraordinar și perfect normal. Între timp, am încercat să mă întorc de-a binelea în România, dar, după cîteva luni, mi-am dat seama că acolo sunt mai străin decît aici. Itaca mea rămîne o insulă într-o vastă geografie lingvistică și simbolică, în care mă întorc deseori și pe care o părăsesc mereu. Ulise, spun unele legende, după neuitatul nostos din Odiseea, n-
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
cântau la ureche ăi mai tari maneliști și el îi înfunda cu euroi, nimeni nu era ca vinetu dinamo. Nevasta-sa îl boscorodea: bă, mai potoale-te, că nu mai ai doăj de ani. Dar el n-o băga în seamă, îi răspundea cu niște vorbe învățate de la taică-său: Taci, fă, din gură, ce știi tu!... Nevastă-sa a avut gură aurită, aurită vorba vine: într-o zi, pe nepusă masă, s-a terminat fericita viață a lui vinetu dinamo
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
citesc numai scrisori, uneori le păstrează, le colecționează, alteori, dacă nu sunt interesante, le lipesc la loc și le expediază la adresa de pe plic. Nu pot să iau riscul ăsta... Dragă Marianne, Mi-e dor de tine. Nici nu-ti dai seama cât îmi lipsești. îmi lipsesc și discuțiile cu tine. Mai ales acum, când am reînceput să scriu la romanul pe care îl târăsc de atâta vreme după mine. Ditamai camionul!... între timp s-a rablagit de tot, nici nu știu
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
film palpitant. Dar eu n-am nevoie de doi șoferi, unul mi-ajunge. Un șofer bulgar care transportă lăzi cu dinamită. Dinamită? Și are vreo justificare pentru transportul dinamitei pe autorutele Europei? Are vreo patalama la mână? Acum îmi dau seama că Marianne avea dreptate: e important de știut ce conțin lăzile îngrămădite acolo, în spate, sub pânza coviltirului. Vameșii oricum or să vrea să știe. Dar mai sunt vameși acum, după deschiderea granițelor conform acordului Schengen sau cum i-o
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
n-avusesem încă nicio amantă, indicația mi se părea sugestivă, dar vagă. Mă întorceam întotdeauna de la trageri cu umărul drept dureros și învinețit. Așadar, domnule Odobescu, interesul meu pentru sfera cinegetică are, ca și al domniei tale, rădăcini mai cu seamă livrești. Intervin însă și rațiuni de altă natură. Dacă lumea în care trăim a fost, încă din vechime, asemuită cu teatrul, o inițiativă la fel de legitimă ar fi, zic eu, s-o comparăm cu vînătoarea. Căci puține sînt relațiile între oameni
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
grumaz și cladin-du-si nemsinata lor bunăstare prin vânzarea și abandonarea noastră. Între timp, înfierbântat de vorbele pe care le spuneam, mă mai ridicasem de pe scaun, măi umblasem prin cameră, măi scosesem câte-o carte din bibliotecă și nu băgasem de seamă că Daniel începuse să plângă mocnit. Numai când s-a smuls din fotoliu și s-a agafat de gâtul meu, hohotind de plâns, cu ochii șiroind de lacrimi, mi-am dat seama că mersesem prea departe. Dar nu mai era
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
-o carte din bibliotecă și nu băgasem de seamă că Daniel începuse să plângă mocnit. Numai când s-a smuls din fotoliu și s-a agafat de gâtul meu, hohotind de plâns, cu ochii șiroind de lacrimi, mi-am dat seama că mersesem prea departe. Dar nu mai era nimic de făcut. Cu câtlncercam să-1 liniștesc, cu atat mai mult se-nteteau și hohotele sale de plâns, într-o cascadă de neoprit. §i, printre sughifurile și icnetele care-1 înecau, 11 auzeam
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
sârmă ghimpată, în jurul inimii sârmă ghimpată, se oprea la zece pași, aștepta să se închidă ușile, să-l ducă spre bunicul care nu mai poate să respire și din care viața ieșea fără să-i pese. kirilă și-a dat seama că nu poate singur, că nu poate deloc singur și-l sună pe artistul plastic, îi zice să ia mașina, să meargă, să nu-l lase, credea că are tensiunea 20, se sufoca, își zicea că o să moară înaintea bunicului
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]