250,855 matches
-
clișee de sorginte stângiste, este deseori echivalat doctrinelor liberale! Care ar fi, în opinia dumneavoastră, sursa acestei confuzii? Efectele ei în planul vieții social-culturale? România este, vrea nu vrea, o societate "multiculturală". Adică e numeric covârșitoare etnic-românească, dar conține substanțiale secțiuni din alte naționalități. E predominant ortodoxă, dar e totuși pluri-religioasă conținând grupuri religioase (creștine sau nu) în număr semnificativ. Asta este realitatea, greu, chiar imposibil de negat. Cu alte cuvinte, ar fi aici vorba mai ales de soluții practice, de
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
nici nu trebuie. Dar liberalizarea din anii șaizeci ai secolului al XX-lea e o realitate incontestabilă, care a modificat esențial - și în bine - harta literaturii române. De acest suflu înnoitor s-a bucurat și patrimoniul literaturii române clasice, inclusiv secțiunea de folclor și folcloristică. Desigur se mai înregistrau și eșecuri, ca în orice regim dictatorial care își mai slăbise chingile cenzurii. Așa s-a întîmplat, în 1968, cu repede devenită celebră antologie a poeziei românești alcătuită de dl Nicolae Manolescu
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
mai fi tentați să-l "interpretați": În locul unei hermeneutici avem nevoie de o erotică a artei". Cartea este împărțită sugestiv în cinci capitole: eseul prezentat mai sus și o continuare intitulată Despre stil alcătuiesc partea teoretică a volumului; urmează o secțiune dedicată literaturii, una despre dramaturgie, despre cinematograf, și, ultima parte, după mine cea mai importantă, dedicată unei "noi sensibilități". Din secțiunea literară putem deduce tradiția, curentul, în care autoarea se autosituează discret. Autori precum Jean Genet sau Michel Leiris sînt
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
cinci capitole: eseul prezentat mai sus și o continuare intitulată Despre stil alcătuiesc partea teoretică a volumului; urmează o secțiune dedicată literaturii, una despre dramaturgie, despre cinematograf, și, ultima parte, după mine cea mai importantă, dedicată unei "noi sensibilități". Din secțiunea literară putem deduce tradiția, curentul, în care autoarea se autosituează discret. Autori precum Jean Genet sau Michel Leiris sînt văzuți ca eroi ai rezistenței și, în același timp, ca rezultate previzibile ale culturii contemporane: "Bigoții, istericii, cei care distrug sinele
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
și acum, dacă ceea ce ne propune d-na Cornelia Pillat este o ediție critică. E adevărat, ne-am prea obișnuit cu o fizionomie anume a unei astfel de ediții: textul transcris cu impecabilă acuratețe filologică, un cuprinzător aparat critic, cu secțiuni de comentarii la fiecare volum și poezie care să noteze și geneza bucății, apoi variantele descoperite în arhivă, după care să se reconstituie receptarea operei (al fiecărui volum) în epocă și, uneori, după aceea. E un tip de ediție critică
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
revelatoare, o genealogie a familiei Pillat, două tipuri de indici alfabetici al poemelor și al poemelor în proză. Această aglomerare pedantă a aparatului critic vrea să asigure caracterul științific al ediției. Dar de vreme ce aflăm aici de toate, de ce lipsește efectiv secțiunea de receptare critică a operei, care ar fi evidențiat imaginea istoricității impunerii acestei opere în conștiința publică. Este bine că în această perioadă acut carentă la capitolul ediții critice, se reia o ediție deja încheiată. De fapt, nu e inutil
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
spune, chiar ediția critică Eminescu, începută în 1939 și încheiată în 1997 (a durat deci, 58 de ani!) ar trebui acum reluată (dacă am avea editori și mijloace financiare) pentru a corecta toate erorile de lecțiune, descoperite pe parcurs, din secțiunea poezie și lămurirea paternității unor articole la secțiunea publicistică. Salut, bucuros, reeditarea ediției Ion Pillat. Ion Pillat, Opere, I, Poezii (1906-1918). Ediție îngrijită, tabel cronologic, notă asupra ediției, note, tabele sinoptice, referințe critice și prefață de Cornelia Pillat, Editura Du
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
și încheiată în 1997 (a durat deci, 58 de ani!) ar trebui acum reluată (dacă am avea editori și mijloace financiare) pentru a corecta toate erorile de lecțiune, descoperite pe parcurs, din secțiunea poezie și lămurirea paternității unor articole la secțiunea publicistică. Salut, bucuros, reeditarea ediției Ion Pillat. Ion Pillat, Opere, I, Poezii (1906-1918). Ediție îngrijită, tabel cronologic, notă asupra ediției, note, tabele sinoptice, referințe critice și prefață de Cornelia Pillat, Editura Du Style, 2000.
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
statului țărănesc a aparținut lui Ion Mihalache (Maniu neavînd, aici, nici un rol), care a lansat-o în timp ce a fost (1934-1937) președinte al PNȚ. Ediția (cartea) d-lui Ioan Adam e bine alcătuită (cu excepția omisiunilor amintite și a adaosurilor inutile). Fiecare secțiune conține un capitol portret, de cele mai multe ori lămuritor, un discurs sau, rar, două, note și repere bibliografice. E o ediție utilă, care umple un gol bibliografic în literatura politică a chestiunii. Ioan Adam, Panteon regăsit. O galerie ilustrată a oamenilor
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
formal și muzeografic este perfect acoperită întreaga plajă a gîndirii artistice a lui George Apostu. Imaginată ca un document al creației pe diversele ei paliere, expoziția este în primul rînd o monografie a operei, în ansamblul său, și nu o secțiune printr-o direcție sau alta, cum nu este nici o încercare de a construi un potret propriu-zis al artistului. Evitînd atît lectura voluntaristă a unui anumit Apostu, care poate ar fi flatat imaginea artistului, dar ar fi și estropiat, în egală
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
grupat în mod inteligent. Lectura numărului dublu al revistei se dovedește instructivă și atrăgătoare. Nu ne vom opri (deși am fi dorit să nu-l omitem pe Vladimir Tismăneanu, nici pe Livius Ciocârlie, nici pe alții) decît la o singură secțiune și anume la aceea intitulată Complexul polonez. Dialoguri, ispitiți de numele celor care stau de vorbă: Czeslaw Milosz cu Alexander Watt, Wojciech Karpinski și Leszek Kolakowski, Jürgen Habermas și Adam Michnik. Am spus: ispitiți. Poate era mai firesc să spunem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
altfel, la categoria "Cel mai bun actor") și micuța Francesca Pipoli, un adevărat copil minune. Realizatorul - Denis Rabaglia, 35 de ani, născut la Martigny, cu dublă naționalitate elvețian și italian - a fost prezent cu acest film anul trecut la Cannes (secțiunea "Quinzaine de réalisateurs", "Azzurro", fiind considerat atunci drept film italian. Situația este într-un fel similară, cu cea a filmului "Pane e tulipani" - principalul contracandidat la titlu de "Cel mai bun film elvețian de ficțiune", regizat de Silvio Soldini, cineast
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
ar trebui să modifice criteriile de selecție pentru a nu ajunge să atribuie premii unor filme din ce în ce mai puțin reprezentative pentru producția cinematografică elvețiană. De altfel, conform mentalității "orice contribuție oricât de mică - face ca filmul să fie elvețian" este alcătuită secțiunea "coproducții internaționale, cu finanțare minoritar elvețiană". Anul acesta, ea a fost dominată de filme și regizori francezi, dar și de problematica foarte franțuzească (participarea elvețiană fiind la nivel de peisaje și, evident, de bani): "Les destinées sentimentales", regia Olivier Assayas
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
proiecție - preț de 9 zile - cele 8 săli ale Festivalului. Oferta a fost, mai ales, europeană și, de fapt, aceasta a și fost principala noutate a actualei ediții: producțiile provenind din Bătrânul continent au dominat fără drept de apel toate secțiunile nu doar cea a competiției oficiale, cum s-a întâmplat în anii precedenți. Mai mult, ele au furnizat chiar și "coperțile" Festivalului: în gala de deschidere, joi 18 ianuarie - Billy Elliot (debutul în filmul de lung metraj al regizorului englez
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
creațiile lor, au făcut ca cinematograful german să redevină la ora actuală unul dintre cele mai creative și mai dinamice din Europa. 18 filme de lung metraj, 4 scurt metraje și 13 regizori - un adevărat tur de forță realizat de secțiunea "Focus Deutschland", ocazie unică de a explora una dintre cele mai fecunde și mai importante cinematografii europene și, totodată, de a aborda - în dezbateri și conferințe de presă - diversele aspecte legate de evoluția politică și sociologică a celei mai mari
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
dea de gândit. Sau ar trebui să ne provoace o lehamite definitivă de tot ce înseamnă clasă politică în această țară. Deși-mi lipsesc probele palpabile, sunt convins că "hărmălaia FNI" a fost o mașinațiune atent amorsată și controlată de secțiuni ale serviciilor secrete, mână în mână cu diverse forțe politice. E armata eternilor mineri - a minerilor în civil, de data aceasta. Partea proastă e că folosirea în scopuri politice a nemulțumirilor reale riscă să amâne la kalendele grecești rezolvarea lor
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
permite să o facă: " Aspirația către o societate deschisă este o flacără pe care nici măcar teroarea stalinistă nu a reușit s-o stingă. Și sunt sigur că ea nu se va stinge, indiferent care va fi viitorul Rusiei." * Din aceeași secțiune, teribil e colajul scriitorului Venedikt Erofeev (1938-1990) intitulat Mica mea leniniadă, în care sînt alăturate pasaje din corespondența privată și de afaceri a lui Vladimir Ilici dintre 1895-1922. Portretul astfel realizat e mai convingător decît o mulțime de studii în ce privește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
iar cînd era obligat, din diferite motive, să le publice, îi oferea consolator Cititorului, pentru contrapondere, cîteva specii publicistice vii - interviu, memorialistică, polemici, anchete...) * În volumul triplu, de 240 de pagini, două contribuții ni s-au părut remarcabile. Ambele în secțiunea Arte vizuale, ambele neconvențional-memorialistice. Prima aparține lui J. Waldmann, critic muzical arădean stabilit în Germania, după ce a fost deținut politic în România comunistă, și se intitulează Bach, custodele muzeului meu imaginar. La 250 de ani de la moartea lui Johann Sebastian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
și-n Dumnezeu,/ devenind umili slujitori/ a două religii", scrie poetul în Convertiri, descriind calea: prin iubire spre divin, așa cum ne învață Noul Testament și textele Sfinților Părinți. Foarte interesantă în economia perceperii limbajului poetic și a succesivelor sale transformări este secțiunea a doua a cărții, Respirații între paranteze; se vorbește aici despre "viciile metaforei" și ale ornamentului stilistic, despre poezia ca o "dichisită ichebană", poetul e un "profesionist al melancoliei", pendulînd între elixirul din pahar și "fustele muzei", totul învăluit în
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
o ediție ilustrată. Dar în 1930 apare ediția poeziilor eminesciene datorată lui G. Ibrăileanu (reeditată ca atare în 1936). A fost o ediție polemic antimaioresciană (fără variante, adnotări și comentarii), ordonată cronologic, poeziile din adolescență fiind selectate integral într-o secțiune separată, finală. Cercetarea manuscriselor a fost lăsată pe seama lui Topârceanu iar criticul ieșean, se știe, a fost principial potrivnic postumelor, cum reiese din studiul său din 1908 Postumele lui Eminescu. Lucrînd efectiv după manuscrise, Octav Botez publică, în 1933, ediția
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
ni s-au părut cele datorate scriitorilor din redacție, Ștefan Agopian, Tudor Octavian și, parțial, Cornel Ivanciuc (acesta din urmă indecis între reportajul senzațional și proză și de aceea prolix). Despre ei, știam din bibliografie ce pot. Surpriza a fost secțiunea ultimă din cuprins - o selecție din textele trimise de cititori pentru concursul literar cu tema România viitoare. Academicienii cațavenci ne îndeamnă să votăm pentru unul din cei cinci premiați - Șerban Damian, Mihai-Alexandru Găinușă, Radu Pavel Gheo, Maria Sârbu și Mihai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
fiindcă se poate abandona cît mai multor poteci, avînd siguranța că va fi în cîștig profesional, descoperind la final că a izbutit chiar un itinerar coerent. În consens cu intențiile lui Michel Demopoulos și Dimitri Eipides (directorii festivalului și respectiv secțiunii paralele "Noi orizonturi"), urmînd sugestiile experților Alexis Grivas și Irene Stathi, am ales întîi de toate Retrospectiva Theo Angelopoulos, ce a inclus și un simpozion internațional, o expoziție de schițe și fotografii, lansarea a șase cărți care i-au fost
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
arta actorului mînuitor de păpuși și marionete), o prezență specială, fragilă, dar și plină de forță, pe care am întîlnit - în vara aceasta în concursul de preselecție pentru Gala Tînărului Actor (la Mangalia a obținut și Premiul de interpretare la Secțiunea individual). Rolul Suzy este debutul ei pe o scenă profesionistă. Cred că a pășit cu dreptul și, în ciuda unei inhibiții, există resurse pentru a o depăși. Și pe Clara Flores (Mercedes) o cunosc tot dintr-o selecție (1999) pentru aceeași
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
listă completă de reprezentanți în limbile romanice: termeni ca indago, indebitus, indecorosus au mai puține reflexe decît indecetia, indestructibilis, index. Un sistem simplu și flexibil semnalează inevitabilele dificultăți: informații contradictorii sau interpretări diferite existente în dicționarele celor șase limbi. În secțiunea română a articolelor de dicționar au fost incluse, pe drept cuvînt, rezultatele "reromanizării" și ale etimologiei multiple: termeni intrați adesea în română prin franceză, dar cărora conștiința originii latine le-a modelat forma și le-a facilitat adaptarea. Cartea despre
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
expresioniste, distonând puternic cu optimismul oficial, ele au fost translate în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, dincolo de sârma ghimpată și cuptoarele lui Hitler. Iată motivul pentru care mai multe poeme (peste douăzeci) apar, cu mici modificări, în două secțiuni ale antologiei: în Aripa secretă, ca și în Atelierele (editate în 1991). Comparându-le, nu descoperim îmblânziri ale tonului, diminuări ale potențialului exploziv. Doar fitilul e lăsat, așa-zicând, mai lung, pentru ca deflagrația anticeaușistă să fie "acoperită" de zgomotul celeilalte
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]