50,569 matches
-
pornești către infinit cu senzația solidei sprijiniri pe pământ. Astfel, aventura visării e scutită de balansul imponderii, pătrunderea privirii în aerian se asociază cu traiectul ascuțit al săgeții și al zborului rândunicii. La marginea mării însă explorările infinitului îți dau sentimentul plutirii, inconștientul introduce în substanța visării ceva din zborul plan al pescărușului, din rotirile lui netezi. Marea e un poem al ritmului. De la murmurul ei, până la pânzele ei colorate, când mai verzi, când mai nisipii, - infinite panglici de apă cu
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
uterul nopții, târând după ei o corabie, robi la galerele timpului roșu. Strigătele lor înfundate în lopețile negre gonesc peștii-lanternă din abisurile uterului matern. Nu pot să dorm Dlui dr. N. Costovici Uneori nu pot dormi de frig. îmi aștern sentimentele dintr-o viață anterioară și încerc să dorm, mă culc pe ele. Starea asta ar putea dura un timp, de nu s-ar ivi zorile, de care sunt agățate diminețile - cântece scoase de păsările evadate din stranietatea copacilor încă înfrunziți
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
scos după tipic la tablă. Crețu, cunoscându-și mârlanul stâtea pe catedră cu o mâna sub falcă și cu alta mângâind prăjina. Mi-a cerut să descriu inima. La care eu, luând un aer patetic am Început: Înima, lăcașul tuturor sentimentelor omenești, ( În clasă s-a făcut liniște) Inima, de unde izvorăște iubirea, pasiunea, ura, (clasa a Început să pufnească iar Crețu să mă privească lung). Inimă, sentimente, pasiune... ură...treci la loc, nota trii. Știu lecția, domn-profesor. Păi dacă știi, zâ
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
descriu inima. La care eu, luând un aer patetic am Început: Înima, lăcașul tuturor sentimentelor omenești, ( În clasă s-a făcut liniște) Inima, de unde izvorăște iubirea, pasiunea, ura, (clasa a Început să pufnească iar Crețu să mă privească lung). Inimă, sentimente, pasiune... ură...treci la loc, nota trii. Știu lecția, domn-profesor. Păi dacă știi, zâ. Inima este un fel de pompă (Crețu s-a Întors cu fața spre mine dând aprobator din cap, ca și: până acum e bine.) care Împinge
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
cu care urmăream creșterea plantelor. După aproape treizeci de centimetri de antene apăru suportul lor. Un cap chitinos, mărginit de niște mandibule de peste un centimetru lungime se rotea neliniștit În buza galeriei răscolite. Sincer să fiu mă cam Încerca un sentiment de panică, la gândul că aș fi fost atacat de cine știe ce insectă scabroasă. Stăteam pregătit, cu lama strânsă În pumnul mâinii drepte așteptând. Adăstând o clipă, proprietarul antenelor se ridică și mai sus, scoțând la iveală un cap lunguieț, aplatizat
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
ticsit de gînduri care n-au nevoie de sînge marginea ființei tale plină de-un sînge care n-are nevoie de gînduri. Suprarealism Dulce ca alvița mintea ta albastră barometru al steiului surîzător ca o tabacheră creierul-telefon o briză ruginită sentimente pieptănate ca apa în sus în jos în jos în sus analfabete ca un cinematograf. Moartea Moartea e o carte necitită cum umbra înaintează pe-aleile sale inspectînd peluzele zdrențuite de flori e cu neputință ideea unei dezertări cum se
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
mesaje al realului nepoetic, determinat de raționalism pragmatic, și disponibilitatea de comunicare a realului poetic. Acesta din urmă e imagine a subiectului liric-poetic, produs al altor tipuri de raporturi ale spiritului cu lumea. În realul poetic se pot citi "un sentiment, o stare de suflet (s.a.) în fața lucrurilor, a universului". Realul poetic reprezintă trezirea din automatismele standard. Odată generat, el are valențe de regenerare ontologică. Aceste valențe se transmit și conștiinței receptoare. În ultimă instanță, mesajul liric, odată receptat regenerează umanul
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
democrației pe care o reprezintă... — Pentru ce e nevoie? Încă mă codesc eu... Pentru alegeri zic ei pentru alegerile viitoare... Și m-au convins. Mi-am luat limbajul sindicalist la purtare și-am tras un discurs de-au zbârnâit toate sentimentele democratice de la stânga la dreapta. Pe urmă m-au instalat și mi-au spus: — Fă treabă!... Cu ce să fac treabă? am Întrebat eu... Cu telelfonu, cu secretara, cu faxu au zis ei, crezând că scapă ușor. Dar eu, dacă
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
furtuna de patimi a eului intramundan al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe linia lui Platon, ci pe o alta, identificată mai târziu de Constantin Noica În Sentimentul românesc al ființei (1978) ca esență, sublimat al sinelui cel mai adânc, aflați mereu În stare de veghe Însă dovedindu-și prezența când ne Îndepărtăm de propria noastră unicitate (depistabilă la nivel individual sau chiar național). Așa Încât George Popa poate
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
contingentul. „Spațiile” descoperite de George Popa În cel mai de seamă poem eminescian sunt În număr de patru, Însă numai trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise. Lui Cătălin Îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălina se simte atrasă de „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărul are orizont de mișcare „spațiul sideral” cu intenții descendente o vreme (cât a durat dragostea pentru o ființă terestră) și un spațiu care transcende timpul și locul, și care este dedicat „ființei supreme”. Este interesant de observat că „ființa
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
terestre și ideale, văzând În aspirația Cătălinei de a-și depăși condiția, ”elanul structural ființei umane către dezmărginire”. Participarea umană la cosmic este posibilă numai prin eliberarea „din condiția sa de contur”, dar ea nu se produce decât la nivelul sentimentelor. Mai mult decât În alte studii consacrate acestei probleme, George Popa recurge la idealitatea Cătălinei, reinterpretând de fapt dichotomia formă/fond propusă de Eminescu În cazul acesteia. Din sublimările lui George Popa rezultă că fata de Împărat este promisă prin
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
ontologică, iar interpretarea lui George Popa merge În direcția recunoașterii faptului că fata de Împărat și Luceafărul sunt meniți să rămână două entități străine una de alta. Pentru Hyperion notează autorul - „pătimirea umană Îmbracă forma iubirii pentru o muritoare”. Dar sentimentele sale vizează substanța „unui prototip, a unui absolut În ordine umană”. În contrast cu aceste trăiri care se petrec În spații adecvate, lumea lui Cătălin relevă „un spațiu geometric Închis, fix”, lipsit de tensiuni existențiale. Pe de altă parte, spațiul său psihic
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
marele poem. Autorul este de acord că la baza Luceafărului, stă o antiteză care poate Îmbrăca diferite denumiri pentru a o exprima, În final, opoziția dintre efemer și etern. Lumea finitudinii se desfășoară Într-un „cerc strâmt” populat Însă de sentimente, În care iubirea, durerea, norocul și fericirea diversifică trăirile pământenilor, făcându-le zilele mereu altele. La polul opus, entitățile astrale din infinitul ceresc nu cunosc deosebiri Între ele, fiindcă În cazul lor nu se reduce fragmentarea Timpului În subdiviziunile cunoscute
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
-le zilele mereu altele. La polul opus, entitățile astrale din infinitul ceresc nu cunosc deosebiri Între ele, fiindcă În cazul lor nu se reduce fragmentarea Timpului În subdiviziunile cunoscute de pământeni. Acest lucru este posibil Întrucât În această lume imuabilă sentimentele de nici un fel nu sunt prezente, deoarece lipsește solul care să le hrănească. Întrebarea lui George Popa, transcendentă Într-un fel realității poemului, se referă la „opțiunea noastră ca ființe umane” și la eventuala opțiune a lui Eminescu Însuși. Înainte de
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
a spațiilor, ținând cont adesea de natura lor „muzicală sau luminoasă”. Eul liric eminescian - la definirea căruia contribuie pe lângă unele poezii și prozele Sărmanul Dionis și Cezara - a trăit cu intensitate viața, dar a luat ca martor și absolutul că sentimentele sale nu sfârșesc aici. Dorul eminescian este Înțeles de George Popa ca „aspirație nemărginită” și ”deschidere nelimitată a eului către cosmos cu lumea dinafară”. Iar În privința definirii temporalității din Luceafărul, autorul studiului descoperă pe lângă timpul „imanent, heraclitian” de sorginte umană
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Andra Rotaru Melatonin bărbatul meu e copil umezește la nesfârșit greața sentimentelor noastre el e copilul din care fluturii își ridică stăvilar e lăcusta care își pierde corpul în agitație bărbat cu creneluri care mărunțește viața fără membrane bărbatul meu e copil. în uterul soare înflorim în menghină ** îi aud pe locatarii
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
matcă stau împreună cu refugiații. mucegai la încheietura brațelor în semi obscure îmbrățișări ale trupurilor/ conversație/ câteva ore pe zi psihotrope florile de pe mine mă ajută să te trezesc Cursuri line am fost chemat să împart lucrurile bune și lucrurile rele sentimentele sub aripile îngroșate de păsări sub oamenii mari m-am așezat pe canapele fără amprente imposibile am vorbit celor din jur la nesfârșit rugându-i să mă prindă de brațe să rupă încheieturile moi să mă lase să fiu copil
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
unei defensive psihologice față de nefericirile ce ni le-a hărăzit istoria. Nu cumva am ripostat nu doar prin resemnare mioritică, retractilitate de complexați, boicot elegiac, ci și prin "vorba de duh", când - Breton dixit - "se ridică bariera râsului contra unui sentiment de oroare"?Să fi surprins subtilitatea suprarealistului un zaț negru al hiperrealismului indigen? - Sintagma bacoviană, la care faci aluzie, e "plină de humor": "Mai bine singuratic și uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător,/ În țara asta plină de humor,/ Mai
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
bacoviană, la care faci aluzie, e "plină de humor": "Mai bine singuratic și uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător,/ În țara asta plină de humor,/ Mai bine singuratic și uitat.// O, genii întristate care mor/ În cerc barbar și fără sentiment, -/ Prin asta ești celebră-n Orient,/ O, țară tristă, plină de humor." Am reprodus poemul integral pentru a scoate și mai bine în evidență antifraza din titlul (care e expresia cutărei solidarități), Cu voi, al celor două strofe liminare și
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
poc,/ o să facă fâs;/ vom muri de râs,/ nemurind deloc!" Adevărat: noi n-am murit, - însă atâția alții, da. - Putem constata că ironia, șarja, caricatura, moduri ale respingerii și atacului, beneficiază pe plan literar de o mai mare longevitate decât sentimentele, dezarmatele sentimente. Caragiale are, indiscutabil, o prezență mai apăsată în mentalul nostru de azi decât Eminescu, nu întâmplător țintă a unei relativ recente campanii sonore în Dilema, care, în pofida accentului său excesiv, ne dă de înțeles că Luceafărul datează. E
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
facă fâs;/ vom muri de râs,/ nemurind deloc!" Adevărat: noi n-am murit, - însă atâția alții, da. - Putem constata că ironia, șarja, caricatura, moduri ale respingerii și atacului, beneficiază pe plan literar de o mai mare longevitate decât sentimentele, dezarmatele sentimente. Caragiale are, indiscutabil, o prezență mai apăsată în mentalul nostru de azi decât Eminescu, nu întâmplător țintă a unei relativ recente campanii sonore în Dilema, care, în pofida accentului său excesiv, ne dă de înțeles că Luceafărul datează. E vorba cumva
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
datează. E vorba cumva de o demonie națională sau de o atracție generic-omenească spre spectacolul "răului", precum spre un fel de sado-masochism? O celebră replică a lui Gogol, din Revizorul, sună așa: "De cine râdeți? De voi înșivă râdeți..." - Nu sentimentele în sine sunt caduce, cât maniera/stilul sentimentalității. Aceasta e pretabilă, cu vremea, la un soi de parodie tandră, din care au ieșit Les Fętes galantes, ca și, în genere, diverse mode retro. Sentimentele, apoi, sunt luate-n zeflemea de
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
râdeți? De voi înșivă râdeți..." - Nu sentimentele în sine sunt caduce, cât maniera/stilul sentimentalității. Aceasta e pretabilă, cu vremea, la un soi de parodie tandră, din care au ieșit Les Fętes galantes, ca și, în genere, diverse mode retro. Sentimentele, apoi, sunt luate-n zeflemea de cinismul adolescentin, - un poet ca Geo Dumitrescu rămânând cam licean o viață. Buna-credință, pe de altă parte, e confundată cu naivitatea, iar de naivi, de obicei, se râde. E anevoie ca eminescianul "O o
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Raționamentul lui se dovedea corect până aici, continuarea sa devenea însă odată cu trecerea timpului dureroasă, dramatică, închipuind dimensiuni tragice când Ivan Mihailovici avusese curajul să-și spună adevărul: Iar după ce aș lua-o, aș bea-o!" El nu are însă sentimentul și nici apetența tragicului, așa că propune un armistițiu: Dacă mi-o dai, îți jur că nu o beau toată astă-seară." (...) Marfa Stanilova apăru, ca de obicei, după cel de-al doilea păhăruț. "Car'va'zică e unșpe. Că greu mai
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
lume!" Aș putea adăuga, în semn de respectuoasă mărturie: Et testis esto! Sâmbătă, 4 decembrie Mi se schimbă întrucâtva caracterul? Nu cred că am devenit dificil cu semenii mei, ci doar mai puțin "acomodant". Exprim, mai mult ca în trecut, sentimente negative - refuz, nerăbdare, apărare a statutului meu literar; fără ostilitate la adresa celorlalți. Voi fi fost, poate, prea înțelegător cu unii și alții, vreme de decenii. Doi prieteni par a încuraja, în ultima vreme, această orientare, fără a mă împinge să
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]