22,588 matches
-
bine și ce anume te incomodează? Curiozitatea, lenea, egoismul? Cel mai tare mă lupt cu lenea, cu imobilismul. Funcționează în mine o tentație budistă de non-acțiune. Pe urmă, am momente, clipe doar, în care faptul că există credința îmi creează senzația de liniște și fericire absolută. Asta însă nu se poate explica. Porți cu tine ideea unui spectacol pe care ai vrea să-l faci cu cineva anume? Nu. Dar duc cu mine un personaj aproape real, o formă pe care
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
spună nu cred să se fi înșelat...". Tonul grav lasă locul unei seninătăți genuine: "o bufnitură (calul fugit spre altă împărăție)/ se-aude soarele căzînd într-un ocean de cretă// așadar tu ești (el face o reverență)...". De aici și senzația de diferență valorică între părțile care alcătuiesc volumul Dorei Pavel, risc pe care îl presupune alcătuirea oricărei antologii de autor. Autoarea și-l asumă și nu cîștigă decît pe jumătate. muncile lui don quijote oferă imaginea unei autoare surprinzătoare atunci
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
să bucure mulțimea. La o receptare poate mai subtilă, acest neobișnuit succes de casă datorează însă mult unei curtoazii și unui stil prevenitor cu care un popor divers de cititori nu fusese, în genere, obișnuit. Acest public a avut probabil senzația terapeutică a unui câștig real, concret - ca și cum printr-un simplu abonament ai încheia suplimentar o asigurare de sănătate. E adevărat totodată că editorialistul Toma Roman se arată șocant de civilizat în limbaj și în aprecierile sale. Nu știu ce marcă de condei
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
la tineretul din preajmă am adesea impresia că am revenit în anii '70! De vină-i - în primul rînd - moda vestimentară în bună parte retro, dar și reeditarea unui anume climat de efuziune nebună, care permite glisarea ce-mi dă senzația stranie că plonjez în pro- pria-mi adolescență... Aproape celebri/ Almost Famous (SUA, 2000) descrie și motivează tocmai acest tip de întoarcere în timp, fiind deopotrivă lamento și celebrare a tinereții pierdute. Pînă și numele protagonistului imberb - extraordinarul Patrick Fugit
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
ingrați ai începutului de activitate publicistică, urmați de alți ani, numeroși, de "provincializare" forțată, id est de proiectare într-un mediu izolat, lipsit de biblioteci bune, n-am fost pus în fața unei asemenea opțiuni. Dar n-am cîtuși de puțin senzația de-a mă afla într-o fundătură. Deoarece literatura română posedă o valoare intrinsecă, de nivel european, de care se cuvine a ține seama neapărat, chiar dacă ea nu se bucură peste hotare decît de o circulație încă restrînsă și aleatorie
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Fifi. Iată însemnarea riguroasă, pe un ton diferit: " Ancheta se transformă într-o declarație de amor. - Ce ochi adînci aveți și ce limpezi - culoarea puștilor de vînătoare (textual, excelent!). O țeavă gri ca oțelul, am tras și eu odată, ce senzație!... Era la moșie, scuzați, așa era pe vremea aceea: o pușcă de vînătoare englezească... Anchetatorul zîmbi flatat și își puse o palmă peste alta pe birou. Ea, mai departe: Dacă aș avea cu 20 de ani mai puțin, ori măcar
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
a obișnuit mucalitul poet nu lipsesc nici ele, dar efectul este spulberat de finalul întotdeauna crud: "Marmura și hexametru'/ într-un confuz perimetru/ înfumegat de salpetru/ și sângerări, - domnul Petru/ Creția a fost molestat." (Troiță). Ultima poezie a volumului articulează senzația de tragic prezentă tot timpul de-a lungul acestei lungi incursiuni printre aspectele diverse ale existenței noastre într-o realitate tot mai artificială ca un "ambalaj ambalat/ într-un alt ambalaj" (Emballage en bal(l)ade), tehnologizată și comercializată dincolo de
Foarță și ziarele by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16330_a_17655]
-
3/4, expoziția de pictură a Ioanei Bătrânu, intitulată Interior melancolic, poate fi privită acum mult mai temeinic decît ar fi îngăduit-o un timp de expunere obișnuit. Faptul că au fost posibile reveniri la intervale suficient de mari pentru ca senzațiile să nu se suprapună, dar și suficient de mici pentru ca urma imaginilor să nu se voaleze cu totul, a creat între lucrările Ioanei Bătrânu și vizitatorul atent o relație stabilă și profundă. Asemenea lui Horia Bernea cel din ultimii ani
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
recuza pedanteria, "sistemul" excesiv, secătuitor de viață. Mustrat ușor pentru că plătește un tribut unui "material măcar în parte fenomenologic, psihanalist, semiotic", același Toma Pavel e lăudat pentru că "izbutește a da - între J.L.Borges și Hermann Hesse - o răcoroasă și senină senzație de a fi degajat de prejudecăți, încăpățînări, sistematizări virulente, simplisme trufașe ori alte calamități ale gîndirii și ale scrisului". Pentru că: Surîde adesea, se ferește a spune chiar totul, își află plăcerea în relativizări, recunoașteri ale unor ineluctabile zone de mister
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
fiecare dată cînd se așeza la masă, cu gînd să compună o nouă pagină, Mircea suferea atacuri febrile. De prin 1988. Mai tîrziu, cînd era deja bolnav, starea i se înrăutățea brusc de cîte ori lucra la Zodia scafandrului: avea senzații de vomă sau de leșin, făcea complicații subite. Într-un interviu a spus: "Nu o să termin niciodată cartea, pentru că simt că o să mi se termine viața împreună cu ea". Romanul începe cu aceste cuvinte: "Încuie ușa. Traversează holul. Pătrunde în liftul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
moartea, două realități și ele însă fără indiciul clar al unei raportări inteligibile. Cel mai turburător, în vis, este că el poate să producă segmente de existență aievea. Ca și cum ele s-ar întîmpla în realitate. Și cînd ne trezim cu senzația că am fost întrerupți tocmai în momentul în care cele visate păreau să anunțe un deznodămînt. Exact ca atunci cînd cineva ne deranjează brusc să vedem finalul unui film palpitant. Iluzia că totul a fost de-adevărat este încă o
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
treaba. Perturbările minore îi incomodează pe cei valoroși și îi animă teribil pe cei mediocri. Cui prodest? De aceea, în aceste condiții, cînd ai ocazia să vezi un spectacol în care arta și pasiunea profesiei sînt prezente cu adevărat, ai senzația că se tinde, totuși, către normalitate. Într-un interval scurt am trăit două momente de acest fel. Despre primul vă voi vorbi de îndată. Într-o zi de miercuri am văzut la Teatrul Act spectacolul , după romanul cu același titlu
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
te apuca de braț cînd voia să-ți comunice ceva important, sau să-ți explice, înfigîndu-și degetele în carne, în timp ce te ținea strîns de braț, aplecîndu-și spre tine capul și repetînd... dacă-ți spun... ori cînd îți spun eu... O senzație neplăcută, ceva de torționar... violentarea... deși era invers, fiind un urmărit din p.v. politic... Celălalt aștepta să termine, prins de brațul lui, ferm strîns, pînă ce B. îl elibera, ascultînd tot timpul crispat cu degetele înfipte... Ofițerul care, noaptea, înainte de
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
citat mai sus, remarcîndu-se ca un vajnic "avocat al diavolului". Miturile generale ale tuturor popoarelor din lume, având ca eroi justițiarii de toate categoriile ce "iau de la bogați și dau la săraci" -, despre care s-au făcut atâtea filme de senzație sau de aventuri gen Robin Hood - este clar că nu merg deloc cu democrația și cu legile de drept. Această contradicție flagrantă nu a scăpat distinșilor luptători. Este cu putință ca articolul de ziar să nu fi consemnat decât esențialul
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
n -aveam dovada, că trăim într-un loc violent. Mai tîrziu, cînd propaganda ne sufoca și nu ne lăsa să uităm nici o clipă în ce lume trăim, l-am simțit violent și în același timp artificial. Aveam același tip de senzație neliniștitoare din filmele lui Hitchcock, că se petrece ceva atroce, că nu știu cum să împiedic lucrul acela și că noi sîntem martori la toate acestea. Alte imagini violente? N-am văzut decît o dată un grup de deținuți trecînd pe lîngă mine
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
ființă spiritul unor vremi iremediabil apuse. Efectul proustian al madlenei pentru mine azi l-au jucat... umbreluțele Nopții furtunoase. Inestimabile comori dăruite Arhivei Naționale de Filme de către doamna Ioana Stericiu Georgescu, împreună cu alte prețioase relicve ce au aparținut cineastului. Dînd senzația că la atingere se vor descompune precum aripile unor efemeride, dantelele zdrențuite au totuși virtuți nebănuite. Căci nu degeaba umbrela de soare, acest banal accesoriu, este de fapt un simbol solar. Asemeni nimbului ce veghează personalitatea pe care, metaforic, o
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
Un caracter adevărat. Aplicație. * Erau mulți morți, multe înmormîntări, mizerie, lipsuri, stare de asediu. Asta dădea orașului în mod ciudat o atmosferă agitată de carnaval, un carnaval funebru, o sărbătoare funebra. Marile cataclisme, se știe, excită lumea, oamenii, le dau senzația că există cu adevarat, că trăiesc, desi precar, sau poate tocmai de aceea. Lipsurile vitalizează lumea dîndu-i un aer de panică deșucheata. Incendiul Expoziției din centru. Cînd luminile s-au stins brusc și lumea circulă prin beznă, instinctele trezindu-se
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
se extindă conflictul dincolo de granițele cunoscute, acesta îi omoară pe cei doi artiști bălgrădeni ce visau la metamorfoze de tip De Niro sau Jodie Foster. Am insistat asupra piesei pentru că mi se pare lucrul cel mai interesant din spectacol. Am senzația, s-ar putea să mă înșel, că textul să fie chiar mai tare decît pare citit scenic de regizorul Theodor-Cristian Popescu. Cînd am văzut la Tîrgu-Mureș spectacolul Eu cînd vreau să fluier, fluier mi s-a părut că piesa scrisă
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
revista multilingva de cultură și literatura PARADIGMĂ" nr. 3-4 (director Marin Mincu, redactor-șef George Popescu) o bună parte din texte e despre Bacovia. Scrie redactorul-șef: "Oricat s-a scris și s-a vorbit despre Bacovia și despre bacovianism, senzația că esențialul a rămas nu doar neatins, ci chiar intangibil instiga încă pe lectorul model, ca și pe cel comun. După ce eforturile, adesea supradimensionate în raport cu propriile mize, ale exegezei au sfarsit prin a aproape toate aperturile înserate, de la simplificatoarea schemă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
vorbească numai la perfectul simplu, după traducerile caraghioase: Avui impresia că nu mai fu lumină, și de aceea strigai... Sau Crezui la un moment dat că mă aflai în infern... Sau Auzii niște glasuri, erau niște oameni care ne salvară... Senzația pe care o aveam că era la mijloc o comedie... o comicărie... Spectacolul, la spital, după ce le trataseră, era aproape teatral... Pe fața ei replantată după jupuire, își dăduse ușor cu fard, fiind vorba de vizita unor cunoscuți de-ai
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
Gheorghe Grigurcu * Spontaneitatea ideilor provine dintr-o senzație de gol, de absență a formei în care se ivesc. Din care pricină ni se năzare că germenele lor e chiar Neantul: "Există zile cu idei. În acele zile, ideile se nasc brusc din cele mai mici ocazii, adică din
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
fiecare zi Când totul pare spus în poezie, când îți vine să crezi că s-au făcut toate experiențele posibile, inclusiv experiența renunțării la orice experiență, apare o poetă ca Zamfira Zamfirescu care te cucerește cu textele ei, creându-ți senzația că citești pentru prima dată versuri. Ea nu este o poetă naivă, dar te transformă într-un cititor naiv. Din cauza ei, te surprinzi entuziasmându-te chiar și în fața unor scamatorii poetice cărora le cunoșteai de multă vreme secretul. De unde a
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
părut grea și a renunțat. "E greu, zice el, să deosebești răul de bine, fiindcă totdeauna răul poate să ia înfățișarea binelui și invers. A zis asta, scurt s-a întors și s-a așezat pe locul lui în bancă. Senzație neplăcută după ce quakerii și-au încheiat ședința. Că ei vor să fie altfel decît ceilalți, decît toată lumea; la mijloc, mi se pare o ipocrizie... Romanul și negresa, Des Moines. 28 decembrie 1978. Clima dulce și iresponsabilă chemînd la nepăsare, lene
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
modul de a simți al muncitorului manual. Canonul estetic istoric constituit este considerat caduc nu doar sub raportul temelor ideologice care, o dată cu revoluția, trebuie să focalizeze ca singura realitate viabilă conflictul dintre exploatați și exploatatori, ci și sub raportul sentimentelor/senzațiilor încorporate. Principiul accesibilității operelor literare privește mai mult decît accesibilitatea cognitivă: sensibilitatea. Cu cît sentimentele sînt mai nuanțate, mai "sofisticate", corespunzînd unui grad de complexitate socială ridicat, cu atît se apropie mai puțin de condițiile socializării primare și cu atît
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
Irina Coroiu Cînd îi cunoaște și are încredere în calitatea de călăuză a fiecărui membru din staff-ul unui festival, senzația ingrată a criticului copleșit de tentații se estompează fiindcă se poate abandona cît mai multor poteci, avînd siguranța că va fi în cîștig profesional, descoperind la final că a izbutit chiar un itinerar coerent. În consens cu intențiile lui Michel
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]