3,422 matches
-
scăpat de program. A doua zi începe din nou, dar este o chestie de care te eliberezi, nu este un bagaj sufletesc care să te încarce, nici nu te provoacă. Mi-am dat seama că riscam să intru în acest sertar al regizorilor de emisie. Și așa v-ați gândit să treceți la realizarea de filme sau reportaje? Film doream să fac din totdeauna, dar, oricât de bine vorbeam eu germana, atunci când încerci să fii autor, competiția devine mult mai crâncenă
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
politica antisemită din perioada respectivă. Au apărut niște disensiuni între mine și cei care conduceau studioul, de așa natură încât proiectul mi-a fost luat și dat unui alt coleg, care l-a terminat, făcând un film total inofensiv, de sertar. Sahia și-a încasat banii de la guvern sau de la cine a finanțat proiectul și eu am fost lăsat pe linie moartă. Atunci, în compensație, eu am extras una din poveștile de acolo și am făcut primul meu film important, în
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Documente bucovinene și a aflat în sânul familiei acestuia ore bune de cordială ospitalitate și prilej de dialog captivant și benefic pentru aceeași "dragoste" fără leac, nostalgică și comună, Bucovina de altă dată. De la Teodor Bălan a aflat că, în sertarul și pe masa de lucru a acestuia "se află încă numeroase manuscrise gata pentru tipar, copii și fragmente de documente ale istoriei Bucovinei, încă nepublicate". La rugămintea istoricului român, i-a procurat și expediat la Gura Humorului "mai multe fotocopii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
romanul următor, Varvarienii Editura Porto-Franco, Galați, 1998 -, intitulată De ce am eșuat ca prozator?, referitor la acest prim roman al său, Theodor Codreanu afirmă că este "o carte juvenilă, scrisă nu fără un patos al lucidității, de pe vremea studenției, scoasă din sertar silit de împrejurări". Debutul balzacian al romanului, amintind, în același timp, de scrierile marilor prozatori interbelici, Rebreanu, Călinescu sau Camil Petrescu, mai ales, ca și caracterul anticalofil al scrisului, pe care îl subliniază scriitorul însuși, prin mărturisirea preferinței pentru arta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avut un destin cu totul misterios, precum la fel de misterioase par a fi cele ce se întâmplă pe paginile cărții. Cititorii ei vor afla din mărturisirile autorului ("De ce am eșuat ca prozator?"), publicate în loc de prefață la roman, carte cu adevărat "de sertar", toate avatarurile acestei strălucite opere literare care, după ce a fost plămădită în sufletul său miruit cu har, strecurată prin filtrul ficțiunii artistice și înșiruită cu multă ingeniozitate pe hârtie, a ajuns în librărie abia după un sfert de secol. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
postmodernism. Procesul comunismului, "singurul care se va judeca în ceruri și nu aici", nu putea fi făcut de fiii unor comuniști devotați Moscovei staliniste, adică de un Petre Roman sau de un Vladimir Tismăneanu, ci de scriitorii cu opere de sertar, amintiți fiind Lucian Blaga, N. Steinhardt, Teohar Mihadaș, Marcel Petrișor, Petre Țuțea, Luca Pițu, Radu Gyr, Nichifor Crainic și Mircea Vulcănescu. Cezar Ivănescu are conștiința că și el aparține unei asemenea elite care a revoluționat gândirea și arta europeană și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oameni, contrastantă în raport cu generozitatea altora. Faimosul dicton latin Habent sua fata libelli este confirmat cât se poate de convingător. După decenii de așteptare mărturisește cu resemnare autorul Fragmentele lui Lamparia au devenit, prin forța ineluctabilă a circumstanțelor istorice literatură de sertar. "Dintr-un capriciu, poate, le încredințez, abia astăzi, tiparului" (p. 10). Edgar Papu, a cărui prefață datează din 1984, îl consideră pe Theodor Codreanu "un gânditor aforistic" formulă fericită, în pofida posibilei sugestii pleonastice: "Lui Theodor Codreanu îi repugnă poncifele pasiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu. Evident, felurite pricini i-au împiedicat apariția atunci, în 1970, cum, din cauze asemănătoare, nu va apărea nici zece ani mai târziu, în 1980, când a fost propusă Editurii Eminescu. Se-nțelege că în toată această lungă perioadă de sertar, "fragmentele" s-au tot adunat așa încât conținutul din urmă a ajuns să cuprindă și reflecții despre tangajele lungii noastre tranziții, cu hachițele și surpările ei. Probabil că de-ar mai fi întârziat, ar fi cumulat și alte cugetări despre încercările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Adrian Marino, critica ideilor literare, iar nu articleria sezonieră și, când nu e strânsă între coperți de istorie literară, una inevitabil pieritoare). Prin urmare, ideologia: în cazul lui Theodor Codreanu (autor, din 1981 încoace, de romane Marele zid și, în sertar o vreme, Varvarienii -, autor apoi de eseuri ample 91 consistente, uneori răzvrătite Modelul ontologic eminescian, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Controverse eminesciene, Eminescu Dialectica stilului, Transmodernismul, aforist, în sfârșit, cu Fragmentele lui Lamparia etc.) aceasta înseamnă desigur: tradiția, protocronismul, transmodernismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și nici de citit. Orizontul cultural trebuia demolat. Aiurea cu Shakespeare, cu Dante, cu Goethe, cu Hölderlin, cu Eminescu. Literatura începea atunci, de la zero, deodată cu "tânăra generație", cu "noul curent", cu "Cenaclul de luni". Cât fals se ascundea în sertarele tinerilor atâta ipocrizie din partea intelectualilor ipochimeni care i-au sprijinit fie din idiotismul slugarnic al modelor peceriste, fie din arivism și duplicitate așa cum nu s-au dezis nici după 1989. Era "nevoie" de un "spectacol" în literatură, de o "înnoire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a sfârșit, totul s-a încheiat, totul e pierdut. Nu mai e nimic de făcut..." Angoasa, tărâmul aproape terifiant al celor două state moldovenești și socialiste, unde scriitorul este nevoit să viețuiască, vor constitui materia primă a romanului său de sertar, Varvarienii, publicat în 1981 sub forma prescurtată și amputată a Marelui zid, ca să fie pe placul cenzurii ceaușiste. De altfel și materia cuprinsă în primele două volum din Labirintul numerelor a reprezentat ceea ce se cheamă literatură de sertar. Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
său de sertar, Varvarienii, publicat în 1981 sub forma prescurtată și amputată a Marelui zid, ca să fie pe placul cenzurii ceaușiste. De altfel și materia cuprinsă în primele două volum din Labirintul numerelor a reprezentat ceea ce se cheamă literatură de sertar. Într-o discuție pe care am avut-o cu autorul la vremea când se pregăteau volumele pentru editare l-am întrebat cum de îndrăznea să trăiască în casă cu manuscrise ce cuprindeau observații tăioase la adresa regimului comunisto-ceaușist, Th. Codreanu mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lucrarea Schimbarea la față a României, apărută în 1936. Theodor Codreanu ne destăinuie faptul că în ultimii ani ai secolului trecut a rezistat, din varii motive, ispitei de a publica această carte, deoarece "părea condamnată să fie o carte de sertar". Personal, citind cartea, nu împărtășesc ideea. Dacă această carte ar fi apărut atunci, pe "valul schimbărilor", ar fi putut avea un rol "de luat în seamă", s-ar fi evitat o serie de erori, și nu mai târziu când apele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mamă, numa’ negru am văzut În fața ochilor. M-am gândit să iau scaunul... și el o văzut și o zis: „Prima mișcare pe care ai făcut te-am și Împușcat”. Mi-o arătat pistolul pur și simplu, că era În sertar. M-am gândit... că m-o pușca și mor, ăla nu-i necaz, că pot să mă Împuște și pe urmă sau să mă rupă În bătaie... Ai de mine, măi, ăștia Îs puși... de aici nu scapi, numa’ mort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a acceptat și așa. Poate o să-l lase. Radu a început să butoneze plictisit telecomandă. Pîn-o șterg toți din preajmă, poate găsește ceva cu sînge și bătăi. După aia, pune ce-i place. I se terminaseră semințele. Cotrobăind printr-un sertar, a găsit o pungă cu alune. Nu aveau același efect, dar mergeau și astea. Cornel a rămas un timp în sufragerie, neștiind cum să-și mai așeze corpul ca să nu-l incomodeze pe Radu, deși răul nici nu-l băga
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
beau cu prieteni. Dar nimic nu e sigur în această lume joasă. Ți-am scris atâtea scrisori de o săptămână - mereu în gând, și câteodată nu mai știu dacă ți-am trimis acea scrisoare sau ea a rămas în nesfârșitele sertare ale spiritului meu. Nu pot distinge mereu între vis și realitate. Asta poate spune că sunt gata copt pentru nebunie! În orice caz, nu mi-e frică de nebunie; nu-mi mai e frică de ea! E ceea ce în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de masa muzicanților, care cereau și multă băutură, precum și de închirierea sălii Căminului Cultural de la primărie contra unei sume destul de modeste. Contabila primăriei m-a încurajat să organizez balurile și mi-a promis că va fi alături de mine. Dintr-un sertar pe care îl ținea mereu încuiat, a scos bilete speciale pentru astfel de activități. A fost o idee foarte bună organizarea balurilor, deoarece am reușit să strângem bani suficienți pentru a repara căminul, făcându-l propice pentru spectacole, film și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
luat sacoșa în care era un pachet de cafea, o ciocolată, două săpunuri, o pungă cu alune și două pachete de țigări Kent. Învelite într-o folie de staniol erau două icoane cu Maica Domnului. Am pus prețioasa comoară în sertarul de la 93 vitrină, acolo unde îmi țineam geanta. În clipa următoare a intrat pe ușă instructorul de partid. Miroase a cafea bună aici la tine, a spus și, fără să aștepte să-i răspund, s-a dus direct la dulap
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
țineam geanta. În clipa următoare a intrat pe ușă instructorul de partid. Miroase a cafea bună aici la tine, a spus și, fără să aștepte să-i răspund, s-a dus direct la dulap și a controlat în cele două sertare. A răsturnat conținutul sacoșei pe masă: Aha! Ai primit plocoane azi. Știu și de la cine. S-ar putea să ai probleme cu cei de la Securitate. Femeia asta care ți le-a dat are fiica în Germania. Așadar, s e c
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
repercussa. Ceea ce marele Frederic nu izbutise să afle, oprit de moarte. Acum, poarta acelei cunoștințe era acolo, În fața lui, gata să se deschidă. Privirea Îi zbură către scrinul Încă Închis, acoperit de teancurile de cărți prețioase. Cu vârful dăgii, forță sertarul. Lampa lui Elia. Acum pricepu ce sens aveau toate. Iată de ce fusese construită copia după Castel del Monte și de ce fusese chemat Fabio dal Pozzo, matematicianul, să calculeze... Asta voise să Îi spună Arrigo lângă zidurile Baptisteriului, prețios numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de colegele mele și de aceea nu-l puteam suferi. O colegă din Kansai, care plătea taxe uriașe la școală, l-a lăudat din toată inima. Mie însă mi-a fost rușine să-l port. L-am băgat într-un sertar și acolo a zăcut ani de zile. Am dat peste el în primăvară și l-am deșirat. M-am hotărât să-mi fac un pulover cu intenția de a reînnoi un obiect vechi ce-mi aparținea. Deoarece nu-mi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
exista multă sărăcie pe lume. Uehara a intrat în cameră, fredonând: Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. S-a așezat, greoi, lângă mine și i-a înmânat patroanei un plic mare fără să rostească nici un cuvânt. Patroana a băgat plicul în sertar fără să-i verifice conținutul. — Să nu crezi că scapi doar cu atât, spuse ea. Nu mă las trasă pe sfoară! — Mai aduc. Plătesc restul anul viitor. — Să te cred? Zece mii de yeni. Câte becuri nu se pot cumpăra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și el propria lui motivație și își stabilise dreptul de a avea o cale a lui cu hotărârea omului care poate fi foarte periculos când se ia la ceartă. Și Anna cedase. Prin urmare cămășile lui erau întotdeauna culcate în sertar cu fâșii de os de balenă la guler, iar al doilea dejun pe care-l primea când venea de la livrările de dimineață trebuia să conțină fulgi de porumb și ouă fierte tari. Mesele aveau un caracter întru totul uimitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
târziu când am ieșit să golesc fărașul de cenușă, am zărit-o ridicată într-un genunchi pe aleea înzăpezită. Căzuse. M-a durut s-o văd astfel. Nu mai ieșise niciodată înainte fără cineva care s-o ajute. Am aruncat sertarul de tinichea cât colo și am alergat la ea, iar ea s-a apucat cu mănușile ude de zăpadă de brațul meu îmbrăcat doar într-o cămașă subțire. Odată ridicată, n-a mai vrut să se sprijine de mine, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu o armă și mă vede la birou? Și dacă spune, „Mâinile sus!“, crezi tu că ar aștepta să-i explic eu că am brațele paralizate? Mi-ar trage un glonț imediat. Ar crede că încerc să bag mâna în sertar sau să apăs un buton de alarmă și „la revedere, Einhorn“. Uită-te și tu la statisticile de jafuri și spune dacă greșesc. Ce-ar trebui eu să fac e să-mi pun deasupra capului o tăbliță cu „Olog“. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]