7,518 matches
-
sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că simt galopul vântului, și toate gândurile bune îmi inundau sufletul. Atunci mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vede un colț din trena nopții, dar soarele își arată fața îmbujorată. Frunzele copacilor foșnesc, scuturându-și veșmintele de boabele limpezi de rouă și de ploaie. Aseară a plouat. Pământul însetat și ars de soarele de mai și-a potolit setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată de ecoul mai multor glasuri. Natura se trezește mângâiată de adierea unui vântuleț răzleț. Zarva casei crește. Pe coridor și în curte răsună
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o sticlă cu vin, ceva de mâncare și se așeză din nou pe scara ce ducea la mansardă, de data asta Într-o poziție mult mai confortabilă. Ea a rămas pe loc descumpănită. Nu băuse nimic până atunci. Îi era sete. Nu mâncase nimic. Îi era foame. În loc să se apropie de masă și să urmeze exemplul lunganului, Își puse din nou căștile. 22 . Ora două. Gheretă se clătina de somn și odată cu el lumea și odată cu lumea Zorela. Noroc că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alte Împrejurări sau un strigăt Înăbușit, o arcuire neașteptată a corpului ei urmată de o Înceată destindere, ca o tentativă de zbor mereu amânată, erau tot atâtea semne că drumul ales era cel bun. Ea a zis că Îi este sete. El i-a Întins sticla de Volvic, apa ei preferată, dar ea a zis că vrea apă din fântână. Atunci el a apucat ruda de câțiva metri de care spânzura o găleată de lemn și a trimis-o, cu metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din fântână. Atunci el a apucat ruda de câțiva metri de care spânzura o găleată de lemn și a trimis-o, cu metodă, În adânc spre un ochi de apă aproape orb. Apa avea un gust sălciu. Când ți-e sete, nici nu contează, zise domnul Tobă, Încă mirat că cineva putea refuza o apă așa de celebră ca Volvicul. Bea și tu, i-a zis ea, ținându-i În palmele străvezii făcute căuș câteva picături de apă. Apa avea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ai negresei lui, spunând: șefu', mai Încolo, știm și noi... A fost ca un viol În grup. Păcat de așa sfârșit! Și pentru că totul se Întâmplă lângă fântână, domnul Tobă, care până atunci nu scosese prea multe vorbe, a continuat: Setea nu e bună nici În somn, darmite În realitate. El rămăsese În somn fără pic de apă. Sudoarea care curgea pe el era greu de adunat În pumn și oricum prea sărată, iar benzina, singurul lichid la bord, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe el era greu de adunat În pumn și oricum prea sărată, iar benzina, singurul lichid la bord, nu era potabilă deloc, și, pe deasupra, ușor inflamabilă. Niciodată până atunci nu-i trecuse prin gând să bea benzină ca să-i treacă setea dar, după cum zicea el, În vis orice e posibil. Tot vorbindu-se de sete, am băgat de seamă că și sticla noastră de vin, a doua, era goală, așa că am mai cerut una. În deșert, a zis domnul Tobă, Înadins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
singurul lichid la bord, nu era potabilă deloc, și, pe deasupra, ușor inflamabilă. Niciodată până atunci nu-i trecuse prin gând să bea benzină ca să-i treacă setea dar, după cum zicea el, În vis orice e posibil. Tot vorbindu-se de sete, am băgat de seamă că și sticla noastră de vin, a doua, era goală, așa că am mai cerut una. În deșert, a zis domnul Tobă, Înadins ca să nu-mi pară rău după bani, apa e de o sută de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Lésați că oamenii din lumea Întreagé sé tréiascé În pace! - Nimeni nu-i uitat, nimic nu se uité! - 20 de milioane de morti În Marele Rézboi Pentru Apérarea Patriei! - Nimeni nu-i uitat, nimic nu se uité! - Victime ale fascismului, setea de sînge a capitalismului! - Sé moaré corbul negru al capitalismului! - Si vacile! - Iepurii și potaiele! - Sé se usuce că Leningradul În blocadé! - Sé le moaré de foame copilul pe un scaun, iar ei de pe altul sé nu se poaté ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ce rost mai avea ca Vasilii Gavrilovici sé se facé paznic la tabéré? Pentru cé Alexandr Timofeevici, cum e ușor de ghicit, vă lésa totul și, noapte de noapte, Îl va urméri. De dimineațé, pe Alexandr Timofeevici Îl trezi o sete népraznicé și el o strigé pe Marusea Ivanovna sé-i aducé o cané cu apé. Dupé ce béu apă, Alexandr Timofeevici deschise ochii și soarele Îl izbi prin perdeaua trasé ca si cum aceeași apé i-ar fi fost aruncaté În fațé de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe cel care se numeste Vasilii Gavrilovici? Desigur, la Început faptă acestuia, murdaré de altfel, În urma céreia Alexandr Timofeevici rémînea féré post, doué posturi, ca sé nu uitém și féré reputație. La Început ciuda l-a Împins pe Alexandr Timofeevici, setea de rézbunare. Dar ce-l mai determina pe Alexandr Timofeevici, cel de acum, sé nu renunțe la urméririle sale? Aceste gînduri se Încurcau În capul fostului șef de gospodérie, din ce In ce mai moi din cauza céldurii soarelui. Poate cé tot din cauza acestei célduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
să cred că sentimentele lua-le-ar dragostea de sentimente! modifică funcțiile creierului, afectează percepția. Mă feresc de ele și de somnifere. Vreau control pe judecata mea. Aici e mai bună indiferența decît... Fără sentimente, fără medicamente. Îți lasă o sete cumplită, un gol în stomac. Veselie fără motiv și ochii în lacrimi, cu motiv. Prin redacția "Orei" călcam somnabulic, indisponibilă (am mai spus-o, dar vreau să mă repet) pentru oricare altul decît Iordan. Fascinantul Iordan, aflat în fascinantul București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reparație capitală. Pendulam între Fedia (calcan la grătar) și Restaurantul Dobrogean, zis Dobrogeanu-Gherea ori numai Gherea. Îngrețoșată de șalău à la bonne femme, de șașlîk și de mesele cu actori doimaioți. Ce face un milițian dacă știe că i-i sete noaptea? Păi își pune la îndemînă un pahar plin. Alături, unu' gol, pentru cazul că nu i-i sete". Asta cînd nu împărtășea cineva adevărata rețetă a unui șiș kebab sau secretul cel mare: pe care străduță din Mangalia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
à la bonne femme, de șașlîk și de mesele cu actori doimaioți. Ce face un milițian dacă știe că i-i sete noaptea? Păi își pune la îndemînă un pahar plin. Alături, unu' gol, pentru cazul că nu i-i sete". Asta cînd nu împărtășea cineva adevărata rețetă a unui șiș kebab sau secretul cel mare: pe care străduță din Mangalia se vindea bragă cu șuberek. Dacă se îmbătau, treceau la bancuri cu nea Ceașcă. "Mă aruncă-n Space cu cracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-avea intenție de pace: "Nazat: Jos labele de pe ARLUS!" I-a amenințat că le dărîmă burlanul: "Vi-l distrug, inamici înrăiți ce sînteți! Am să comunic la Moscova cine sînteți și ce vreți". Cu o cazma, a tras cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup schinarea. Colcăi de ură față de ARLUS". Deși om domol, Scarlat Carp s-a iuțit față cu răbufnirea umorală a piticului sovietic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
săturam, fără să mai îndrăznesc să mai mușc din ea, de teamă să n-o rănesc pe fată. Și colții mei deveneau tot mai lacomi și mai avizi de sângele cald ce curgea prin văile lunii, dar la vederea fetei setea mi se potolea pe dată. Oamenii au fost tot mai înfricoșați de apariția pregnantă a lunii noapte de noapte și de nemicșorarea ei. Nimeni nu mai dormea, tulburat fiind de radiația și strălucirea puternică a lunii. După câteva zile, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era Mama care se intersecta cu Mama-cuvânt, interjecție, semn de punctuație, apoi ecuație, cuvintele gândurilor Mamei umplând pardoseala pieței, călca pe tabla calculelor nemulțumirilor Mamei, trăirilor ei intense, în nopțile prelungi de dragoste, cu oricine, oricât, fără măsură, grijă, foame, sete, alegere, inspirație. Mama aceasta nu era Ea decât atunci, să nu spui, când o privea de jos în sus, când se ivea, altă Mamă era cealaltă, privită prin fanta ușii sau prin orificiul de jos al pisicii, două Mame văzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mama știe, ce bună e Mama Maria, oferă fiicei sale, Mioara Alimentară, cele mai năstrușnice jocuri pe computer, pentru că vizeta ușii de metal era ecranul prin care putea viziona non-stop arhetipurile umane care traversau destinul înfocat al Mamei, nețărmurita ei sete de a oferi și de a primi. Dar ce este aceasta? Ochii Mamei se uitau prin ochii ei prin vizetă, apoi alți ochi, mereu alții și dacă închidea vizeta mâini vânjoase o apucau prin clapeta de jos a pisicii, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
port. În jur, încălzirea globală va crea Oceanul în care vom pluti. Nu vom căuta țărmul, pentru că e Apă. Nu vom găsi banchize, pentru că ele vor fi Apă. În Oceanul Dragostei, vom fi unul altuia țărm și banchiză. Foamea și setea mea ești tu of, iar mă privește Mama, ochii ei de ghionoaie mă străpung, dar scutul lespezii mă apără, ea e făcută din straturi de așteptare dură, striațiile, nervurile albăstrii sunt venele prin care curge sângele așteptării, cu globulele roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ar sculpta material topit în forme mai tragice precum o au acum statuile oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei fecioare cu sâni de cățea și a terenurilor de sport care oftează cu mațele ghiorăind, de foamea competițiilor și deshidratate de setea după succes din Grădina Mare, din aplauze au rămas bălăriile, din strigăte, bălăriile, din tinerețe, foșnetul lor. Starea de oraș rezidă în tentativa sa de a se impune ca un întreg. În fapt, Brăila e un oraș din cercuri concentrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ea pâlpâie nevăzută, aprinsă demult. Nici eu nu-i mai văd scânteia de la o așa depărtare. Vom străbate împreună noaptea groasă a timpului de peste 31 de ani. Și pentru că mi-e foame de Mitică, vom merge. Și pentru că mi-e sete de el, îl vom găsi. Hai să facem o vizită. Și mă duse în cartierul Comorofca în plină noapte. Dar cum am coborât vadul spre Dunăre, zorii se nășteau cu fiecare pas. În spate, orașul, de care ne despărțea cortina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Luna uitată de scenograf pe fundalul mușcat de vânt al zării. Și Mioara îmi dădu să beau din căușul palmelor apa fântânii cu ciutură din spatele casei de pe bulevardul Karl Marx nr. 51 și totul era la fel ca înainte. Dar setea tot nu mi-o potolisem. C argobot, după ce se urină sub Luna care tocmai se ridica dintre blocuri (dărâmând două antene parabolice și un releu de telefonie mobilă), se întoarse în subsol. Pipăi de-a lungul țevilor sticla pusă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cerul și strada era plină de fluturi, vedeau și cei din nopțile în care îmi lipsea iubita mea pe care părinții nu au vândut-o ca pe o casă, acum am auzit că mănâncă în Iad bani și-și potolesc setea cu aur topit, cerându-i lui Lucifugo Rofocale, demonul care a inventat banul, tot mai mult aur și bancnote, bietul patron e îndrăcit de necaz, nu știe cum să scape de ei, mi-a spus un prieten care a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile cu plăpumi albe, întinde poduri de gheață, plimbă sloiuri pe mațele goale ale orașului, cuțitele frigului să taie în carnea pământului, din brazdele cerului să cadă grindina speranțelor deșarte, rugăciunile să picure pe buzele uscate de setea dragostei, prefă-mă în sloi care să plutească spre soarele meu, să fiu om de zăpadă netezit de palmele lui, topește-mă în apele limpezi ale ochilor tăi, iubirea mea! Eu respect tradiția, Mioara, de a fi iarnă interioară! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apariția, Nilă apărând ca un cobai împresurat de mutanți. Orice ușă șubredă, orice geam dislocat din țâțâni, orice banner prost ancorat sau afiș teatral superficial lipit, alături de trupurile traforate în mărime naturală ale Primarului și Președintelui Consililui Județean, lovite cu sete de șuvoaiele de vânt, pentru că îndrăzneau să le țină piept, toate, dar toate scoțând sunete diferite în funcție de puterea vântului pe care un scriitor ca Nilă Hagiu le punea pe seama haosului din mințile oamenilor, lipsiți de poezie, sensibilitate, cu spiritul încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]