1,822 matches
-
lui, și așa din cucerire în cucerire se tot lățește împărăția lui, slăbindu-se în proporție puterea de cohesiune ce ține la un loc mădularele sale. Energia lui, consumându-se în lupte necurmate, vine un moment unde legătura internă se sfărâmă, și corpul cel mare dezmembrat se desface iarăși în elementele primordiale din care el se alcătuise. Aceasta a fost și va fi istoria tuturor popoarelor ce nu s-au mulțumit cu granițele firești ale țării și neamului, pe care natura
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
este un rigorist, Lanark. Nu ne poate înțelege boala. — Ce înseamnă rigorist? — Un ins care își negociază clădura. Rigoriștii nu-și rețin căldura, o oferă, însă doar în schimbul unor provizii noi. Sînt oameni de nădejde, și cînd se îmbolnăvesc, se sfărîmă în cristale, esențiale pentru circuitele de comunicare, dar cînd noi ne îmbolnăvim, urmăm altă cale. De aceea o salamandră care explodează ne aduce în stare de exaltare. Simțim pînă în străfunduri corectitudinea unui asemenea nemesis. Te-a exaltat, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
diverse lucruri despre ea, și zece minute mai tîrziu se masturbă. Fiara sufocării se repezi încă o dată. își încleștă pumnii pe piept și trase aer cu un sunet ca de gargară. Frica se transformă în panică și gîndurile îi fură sfărîmate într-un lanț de borboroseli care refuzau să capete o formă: nu pot ești nu vreau face înec nu nu nu nu înec în nu nu nu nu aer. Nu pot ești face... în creier îi răsună un huruit asurzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o voce joasă, vibrantă: — Dumnezeule, cît de mult de urăsc! Cît te urăsc! — în acest moment, da, dar curînd n-o s-o mai faci. E un sentimen obositor. — O, o să-l întrețin! Nu te teme. Aruncă repede cana, care se sfărîmă în șemineu, și ieși în fugă din cameră, trîntind ușa după ea. Peste patru minute, se întoarse cu caietele de teme și se apucă să învețe lîngă foc cu buzele strînse. Brusc Thaw sări, țipînd ascuțit: — Ah! Ah! Ah! Desenase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ochii ei suferinzi, așa că-i făcu un semn să stea în fața șevaletului. Ea se execută, crezînd că dorește s-o includă în tablou. El luă o pușcă și o împușcă. Ea îl privi insistent, cu reproș, apoi se rupse, se sfărîmă, se sfărîmă transformîndu-se într-o balegă. Din ea ieșiră gîndaci imenși. Orașul se umplu de ei. Aveau o lungime de zece centimetri și formă de barcă, cu antene și guri în stomac. Erau pretutindeni, în fiecare clădire, și aruncau mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
suferinzi, așa că-i făcu un semn să stea în fața șevaletului. Ea se execută, crezînd că dorește s-o includă în tablou. El luă o pușcă și o împușcă. Ea îl privi insistent, cu reproș, apoi se rupse, se sfărîmă, se sfărîmă transformîndu-se într-o balegă. Din ea ieșiră gîndaci imenși. Orașul se umplu de ei. Aveau o lungime de zece centimetri și formă de barcă, cu antene și guri în stomac. Erau pretutindeni, în fiecare clădire, și aruncau mobile și cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de oaspeți semănă cu un public de statui bine dăltuite. Lanark era uimit cum atîția oameni pot produce o tăcere absolută. Se lăsa asupra lui ca o bulă de cristal care umplu vîrful cortului și-i apăsă țeasta: o putea sfărîma în orice moment strigînd o obscenitate, dar își mușcă adînc buzele să împiedice acest lucru. Monboddo începu să vorbească. — Unii oameni se nasc modești. Alții o dobîndesc modestia. Altora li se impune să fie modești. Mi-e teamă că sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privea năucit. O amplă amărăciune îi înecase inima. Ar fi vrut să plângă, să moară, să termine odată... „Ieși afară !...“, o auzi pe Lilly. „Cară-te de-aici...“ Vorbea calmă, cu o voce tăioasă, de nesuportat. Constantin i-ar fi sfărâmat gura, să n-o mai audă. Se uită după ceva, s-o lovească. Se întoarse spre scaun și văzu boarfele de pe el : cămașa de pânză groasă a roșcatului, capela, vestonul cu galoane de caporal, geanta de curier nouă-nouță, făcută din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să-l țină în picioare. Apoi se prăbuși, cu un zgomot metalic. Corl se năpusti asupra lui, având grijă să producă un câmp de energie, menit să împiedice idul să se reverse în sângele victimei sale. Apoi zdrobi costumul metalic, sfărâmând oasele omului și sfâșiindu-i carnea. Corl își vârî în trupul cald botul - ale cărui ventuze minuscule începură să golească de id celulele omului. După vreo trei minute, o umbră trecu prin fața ochilor lui, care străluceau de plăcere. Ridică speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
zone, mergând și mai în adâncime, spuse geologul. O mașină perforatoare se puse numaidecât în mișcare. Pe măsură ce aceasta își croia drum prin straturile de argilă și de rocă, Grosvenor cerceta probele ce i se aduceau. Din când în când, le sfărâma pentru a le supune unei analize chimice. După vreo oră, când "bărcile" se întoarseră la navă, McCann îi putu prezenta lui Kent un raport destul de detaliat. Grosvenor nu luă parte la discuția celor doi. - Domnule director, începu McCann, vă aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
obraji o făceau să strălucească. La sfârșit, când văzu că pe cei doi tineri „de religii diferite“ nu i-a putut opri nimic și că rudele fetei „se vor convinge și ele în cele din urmă că nu se pot sfărâma ușor puternicele lanțuri ale dragostei“ se simți și el o rudă a păsării lui și nu-i mai păru atât de rău c-o trimite înapoi, la perechea ei. — Adică cum de religii diferite? Adică unu-și face cruce de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ținându-și plânsul. Shams nu avea față, nici corp, continua să se învârtească - un burghiu de aur în bezna nopții. Doar glasul lui tânăr, de zeu frumos, susura ca o apă coborâtă din munte: Dansează, rotește-te până îți vei sfărâma vrerea, Smulge rădăcinile dorinței tale! Unii dansează în piața mare, Dar sufiții adevărați dansează în propriul sânge, dansează și calcă peste propriile iluzii, Dervișii muzicanți bat în tamburul dinlăuntru și cu iuțime tulbură apele, tu nu știi, dar ei aud
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce sclipea prin nori și prin aer ca un vultur de oțel, ca o stea năzdrăvană. Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul căzând se isbi de o poartă de aramă, și făcu un vuiet puternic și lung. Poarta era sfărâmată și voinicul intră. Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. în fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
GRĂBI SĂ SE ÎNTOARCĂ DE UNDE VENISE. DECI SE AFLA PRINS ÎNTR-O CURSĂ. CU SIGURANȚĂ CĂ STRĂZILE ERAU SUPRAVEGHEATE PE O DISTANȚĂ FOARTE MARE; IAR PESTE CÎTEVA MINUTE, ȚIPÎND CÎT ÎI ȚINEAU GURA, OAMENII DIN ECHIPA DE ASALT AVEAU SĂ SFĂRÎME ULTIMA DINTRE UȘILE MASIVE CE LE BARAU CALEA DE ACCES ÎN NAVA COSMICĂ, AVEAU SĂ-ȘI DEA SEAMA CE S-A ÎNTÎMPLAT ȘI SĂ DECLANȘEZE ACȚIUNEA DE CERCETARE CARE CU SIGURANȚĂ VA DUCE LA CAPTURAREA LUI. SAU, POATE CHIAR MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
TELEECRANUL ȘI SE UITĂ LA URIAȘ. ÎNTÎI ÎL VĂZU DEVASTÎND O STRADĂ DIN ORAȘ. ERA CA UN NEBUN GIGANTIC, UN ADEVĂRAT DEMON AL DISTRUGERII. ÎL PRIVI LUNG, CU OROARE CRESCÎNDĂ, APROAPE FĂRĂ SĂ-I VINĂ SĂ CREADĂ. ÎNAINTAREA LUI INCREDIBILĂ SFĂRÎMA CLĂDIRI ÎNTREGI. STRĂLUCEA ÎN SOARE CA UN MONSTRUOS CAVALER ÎNTR-O ARMURĂ ORBITOARE. Chiar cînd privea ea, un distrugător trecu fulgerător pe lîngă uriaș, trăgînd asupra lui cu toate cele patruzeci de tunuri; iar flăcările țîșniră din gigant într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu ne lăsa prinși de momelile care ne atrag doar în colivii aurite. Ele doresc să ne deschidă ochii în confruntarea cu noi înșine, încât să devenim capabili să ne acceptăm, să ne stabilim obiective proprii, să îndepărtăm înstrăinarea, să sfărâmăm posibilele constrângeri. O asceza există și în viața de căsătorie „Să nu dorești...!” Pentru soți, aceasta înseamnă și: „Să nu-ți faci iluzii asupra unui posibil partener, care aparent ți-ar satisface toate așteptările, ci mai degrabă redescoperă beneficiile partenerului
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sânt chiar pe linia frontului, pe linia de demarcație
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzîndu-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja flacăra părului roșu, mă însoțea în casă și, fără să mă întrebe dacă îmi era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe daltă demult și atunci m-am gândit să încerc ceva; ca să-mi educ mâna și, mai ales, ca să mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea Stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ba chiar am văzut-o tîrîndu-se încet ca o broască țestoasă spre patul meu. M-am retras spre perete, dar ea înainta mereu, vroia să se urce în pat și atunci am aruncat cu o carte groasă. Umbra s-a sfărâmat în bucăți, însă toate cioburile de umbră continuau să înainteze. Se apropiau din ce în ce mai mult, unele au început să se cațere pe pătură. Deodată ușa s-a deschis și a apărut Arhivarul ; s-a apropiat fără să facă nici un pic de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-ți continui opera și să-i dăruiești picătură cu picătură viața ta. Vrea să-i vorbești continuu, să-l emoționezi, până când te-ai golit cu totul, ai dat și inima ta și măruntaiele tale și, în clipa aceea, zeul te sfărâma între măselele lui, te înghite și uneori te uită după ce-ți digeră inima. Bătrânii aceia anchilozați de reumatisme m-au învățat ce e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
amintire a cărnii mele, ci un fel de obiect pe care-l purtam după mine. Marta îmi povestise că Profetul păstrase un ceas care arăta exact ora când venise acasă cu limba smulsă. Trântise atunci ceasul de pământ și îi sfărâmase mecanismul. Parcă așa ceva se petrecuse și cu memoria mea. Mi-ar fi trebuit, mă gândeam, puțină milă de mine însumi, dar dacă în deșert și în. junglă am fost în vis, în țara milei n-am ajuns niciodată. 33 (Din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acolo) întâlneau uneori lungi ambulanțe albe care goneau cu toată viteza, făcând să răsune cu sirenele lor leșinate străzile goale ale nopții. În grabă, trupurile erau aruncate în gropi. Nici nu se rostogoleau bine că lopețile de var se și sfărâmau pe fețele lor, iar pământul îi acoperea într-un fel anonim în gropi săpate din ce în ce mai adânc. Ceva mai târziu, totuși, administrația s-a văzut obligată să caute loc în altă parte și să mai lărgească spațiul. O hotărâre a prefecturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de la etajul al doilea și câinele s-a răsucit ca un ghem dând violent din labe pentru ca în cele din urmă să cadă pe o parte, scuturat de tresăriri lungi. Drept răspuns, cinci-șase detunări venite dinspre ușile din față au sfărâmat oblonul. Tăcerea s-a așternut din nou. Soarele coborâse și umbra începea să se apropie de fereastra lui Cottard. Frânele unei mașini au gemut încet pe stradă, în spatele doctorului. ― Uite-i, spune agentul. Polițiștii au apărut din spatele lor, purtând frânghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dumnezeul ei adevărat și Sfânta Treime, apărură valurile schimbării aducând cu sine zile negre. Un vânt rău nu priește nimănui. Anii luminoși ai lui Abelard, Thomas Beckett și Everyman se scufundară în negură. Roata zeiței Fortuna se întoarse împotriva omenirii, sfărâmându-i clavicula, zdrobindu-i țeasta, chircindu-i torsul, străpungându-i pelvisul, îndurerându-i sufletul. Pe cât de sus fusese omenirea, pe atât de jos decăzuse! Cele ce odinioară fuseseră dedicate sufletului, acum erau dedicate vânzării. — Destul de bine, își spuse Ignatius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]