3,370 matches
-
rând... Prohodirea a fost cântată de preotul Bărcănescu. În glasul lui tragic se citea toată durerea de pe fețele oamenilor. Mulțimea toată, care se strânsese în curtea bisericii și pe străzile din jur, așteptând carul mortuar, plângea amarnic viața lui nenorocită. Sicriul era depus pe o pânză neagră, peste care erau presărate flori și ramuri de tei; o singură lumânare lumina catafalcul, iar lângă ea, între crenguțe de tei, era depusă cartea lui de poezii, Lumină de lună, Convorbirile și Fântâna Blanduziei
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
rămase consternată, cu lacrimi în ochi și cu durere în inimi... -Din partea familiei este cineva? - îl întrebă curioasă doamna Maiorescu pe soț. -Nu-i nimeni! - remarcă Titu Maiorescu rece. Grigore Ventura, prim-redactor la Adevărul îi ținu necrologul. După necrolog, sicriul a fost ridicat din biserică de către câțiva membri de vază ai Junimii și depus într-un car funebru, tras de doi cai. Carul funebru, simplu îmbrăcat tot în negru era împodobit cu coroanele ziariștilor de la Naționalul, de la Constituționalul și de la
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele lui raze roșietice peste teiul din cimitir. Era un semn că și astrul zilei își lua la revedere de la umbra poetului. Studenții Școlii Normale, șase la număr, luară pe umerii lor sicriul și-l duseră lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei îl coborâră ușor în hăul pământului...Maiorescu cu câțiva prieteni aruncară primii bolovani care sunară straniu peste cutia de brad, care-i purta rămășițele pământești. Așa s-
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
Vin Iude pe pământ, și pleacă Iude, Să aibă toți, măcar, un viitor - Dervișii vin la tropice, Sahara Se mută la New-York, sau la Berlin, Bolnavii de la băi, de la Amara, Se mută pe un continent andin - Se schimbă politețuri și sicrie, Impresii, sfaturi și îmbălsămări - Ca să îți vezi bunici, mătuși, soție, Sau un copil - treci șapte mări, și țări - Se joacă hora asta a frăției, Pe Terra, și apoi în Univers - Pe-o față și pe alta, a hârtiei, Suntem bărcuțe
HORA SINGURĂTĂŢII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360546_a_361875]
-
de tinere inimi păstrat.// Rănit de stăpân de dorință,/ și capul - un clopot durut/ ce fâlfâie fără putință/ s-alerge în crângul pierdut.// Bolnav de frig și de sete/ cu pacea întoarsă-n priviri./ Copiii-mbulzindu-se-n cete/ să vadă-ale morții luciri.// Sicriu de zăpadă-alburie/ acoperă trunchiu-nghețat./ Căzut mai devreme să știe/ că oamenii nu l-au uitat. Câțiva ani mai târziu, am hotărât să citesc, printre alte poeme, la cenaclul pe care îl frecventam, acest poem. Rezultatul a fost dezastruos, pentru că am
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
din cine știe care alte motive, mintea lui de copil de noua ani, atunci, nu înmagazinase prea multe informații. Amintirile legate de acele momente, constau doar dintr-o succesiune de flash-uri mentale ... cu imagini rupte, discontinue: bunica în haine cernite ... două sicrie, pe-o masă mare în verandă ... preot, biserică, lume multă, miros de tămâie și lumânări aprinse ... lacrimi ... Ce se întâmplase de fapt, avea să afle și să înțeleagă mult mai târziu, pe la vreo paisprezece-cincisprezece ani. Se simțea și acum, după
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
în tainițele memoriei sale, pe care însă realitatea - totdeauna mai dureroasă decât momentele similare din trecut, îndulcite oarecum de trecerea timpului - le goni cu brutalitate, readucându-l aproape instantaneu în prezent. Pe o masă, spre capătul din dreapta al antreului, văzu sicriul, în care bătrâna părea că doarme, cu o lumânare stinsă, fixată între degetele palide și osoase ale mâinilor încrucișate pe abdomen. În stânga sicriului, în picioare, rezemată de perete, stă tanti Sofia, retrasă acolo din cadrul ușii, cu câteva clipe mai devreme
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
cu brutalitate, readucându-l aproape instantaneu în prezent. Pe o masă, spre capătul din dreapta al antreului, văzu sicriul, în care bătrâna părea că doarme, cu o lumânare stinsă, fixată între degetele palide și osoase ale mâinilor încrucișate pe abdomen. În stânga sicriului, în picioare, rezemată de perete, stă tanti Sofia, retrasă acolo din cadrul ușii, cu câteva clipe mai devreme, iar pe dreapta acestuia, fiecare pe câte un scaun, stăteau cuviincioase, cu mâinile în poală, alte două femei din vecini, Marcela și Ioana
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
gol, îi mulțumi în gând Icăi, pentru faptul că se ocupase de tot, până la venirea lui. Știa că nu-i fusese ușor nici ei, deși bătrâna avusese totul pregătit din timp, așa cum cei mai mulți dintre oamenii în vârstă obișnuiesc. Chiar și sicriul și-l cumpărase în urmă cu mai bine de zece ani și-l ținuse depozitat în podul casei. Spre surprinderea femeilor aflate în încăpere, Matei nu se duse lângă sicriu, așa cum ar fi fost firesc, ci se opri la vreo
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
timp, așa cum cei mai mulți dintre oamenii în vârstă obișnuiesc. Chiar și sicriul și-l cumpărase în urmă cu mai bine de zece ani și-l ținuse depozitat în podul casei. Spre surprinderea femeilor aflate în încăpere, Matei nu se duse lângă sicriu, așa cum ar fi fost firesc, ci se opri la vreo doi pași de acesta, își scoase geanta de pe umăr și i-o dădu Icăi, apoi urcă cele două trepte de beton, pătrunse în holul îngust și intră în camera care
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
urma trupului firav și abia acum se apropie de catafalcul improvizat, cu grijă, de parcă s-ar fi temut să n-o deranjeze pe bătrâna ce părea că doarme și-și puse mâinile pe marginea acoperită cu pânză albă brodată a sicriului. Ca și când i-ar fi ghicit dorința de a rămâne câteva clipe singur la căpătâiul moartei, sau poate la semnul discret al vreuneia dintre ele, femeile începură a părăsi, una câte una, veranda. La urmă, ștergându-și o lacrimă pe care
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
dosul palmei două lacrimi rebele din colțurile ochilor, băgă mâna în buzunarul pantalonilor, extrase cele două bucăți de metal, făcu un pic de loc între pernă și scândura uscată de brad îmbrăcată în pânză și le dădu drumul pe fundul sicriului. -Acum, mamaie, de-o vrea Dumnezeu, oi avea iar doi cercei! rosti șoptit, cu buzele tremurând, lăsând, de astă dată, cele două picături de roua durerii, să-i mângâie prelung obrazul și sufletul. * Târg ce se desfășoară la Buzău în
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
seară, au și dat alarma cei de jos de lângă morgă, unde era mortul: „Acum îl duce la groapă pe Părintele Felea!”. Într-adevăr, se auzea o căruță, o droșcă brașoveană, trasă de un cal, cu doi gardieni pe capră, ducând sicriul. Erau trei porți până la poarta principală și în liniștea nopții se auzea mersul calului. Noi stăteam sub pătură, era după ora 10, ora stingerii, nu ne mișcam. Acum începea prohodul. Toți cei 5000 de prizonieri politici din Aiud, asistați de
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
apartament de plumb la marginea unui oraș de provincie. - Dezgropați morții ! strigau mamele soldaților de plumb. - Eu mi-am îndeplinit misiunea, răspunse generalul. Eu I-am îngropat pe toți într-un nor care în curând va ploua cu morți. Cand sicriele au fost deschise, o ceață îngereasca se ridică la cer în frunte cu Ducesa de Albă. În acest timp, jos, pe un maidan plin de gunoaie, o oaste este pusă pe fugă în neorânduiala. La un moment dat, un soldat
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
Îmi amintesc despre un actor de la noi din trupă, Marin Gheorghiu-Mielu, juca formidabil, orice rol. Când a murit, în 1976, regizorul a avut ideea de a-i amenaja pe scena teatrului un décor dintr-o piesă și i-au pus sicriul în scenă. Fiecare coleg a trecut pe acolo și i-a adresat câteva cuvinte. Eu am scris “Șapte poeme pentru marea trecere”- îmi amintesc doar câteva versuri: “Nu ne mai ești / copilul nostru cel mai bătrân/ acum / de când ai nemurit
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359107_a_360436]
-
să le aștern pe hârtie. De ce? Ca să se știe. Să se afle, ceea ce ea a ținut sub tăcere de mormânt, vreme de peste 40 de ani. Când am pătruns în Biserica „Sfântul Ilie” din Micro 17, Chița era în mijlocul bisericii, în sicriul ei, înconjurată de surori, de frați, de colegele de la serviciu, de vecini, de rude și de alte persoane. Era foarte liniștită. Dacă n-ar fi avut o culoare stranie la față, ai fi zis că ne joacă un renghi și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
și câteva înțepături politice între Bobby Kennedy (jucat de Peter Sarsgaard), Jackie și noul președinte al SUA care a preluat mandatul în urma decesului, Lyndon B. Johnson. Se prezintă graba cu care noul președinte depune jurământul, chiar în avionul care transporta sicriul, Bobby se plânge ca au fost atât de multe lucruri începute pe care ar urma să le finalizeze noul președinte (ceea ce ilustrează proverbul „Nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește”) și imaginea în care Jackie părăsește
La mall, l-am petrecut pe Kennedy pe ultimul drum, alături de un cor de consumatori frenetici de popcorn și cola () [Corola-blog/BlogPost/338790_a_340119]
-
pentru copiii aceștia bătuți de soartă (ajunși și ei la 60-70 de ani) îi mai ținea în viață! Îmi revine mereu în minte o scenă sfâșietoare de la înmormântarea mamei unuia dintre acești copii, cu sechele grave cerebrale, care stătea lângă sicriu și spunea legănându-se: „Dor de mamă, dor de mamă!”... Și toți erau copii normali la naștere și cu dezvoltarea frumoasă pe care o au toți copiii în familii care și i-au dorit și îngrijit cu devotament și înainte
Ca medic am văzut consecințele nevaccinării la copii () [Corola-blog/BlogPost/338912_a_340241]
-
Olav era pe punctul de a sări din sicriu pentru a-și împușca șeful, când doamna de lângă mine a ridicat brusc vocea. „E o nenorocită", a tunat ea. „O nemernică". Mai era destul timp până la decolare și romanul lui Nesbø devenea din ce în ce mai interesant. Probabil că doamna vorbește de noră
„Nenorocita de Merkel!” O întâmplare cu o emigrantă din România care voia să apere Germania de „pericolul islamizării” () [Corola-blog/BlogPost/338473_a_339802]
-
și Creangă la gusturile elevilor de azi (și vai, ce haz fac micuții de a cincea când citesc că Dănilă Prepeleac a dat o pereche de boi pe o pungă goală sau că Ivan a închis prin șiretlic moartea în sicriu!). De ce plecăm urechea uneori la toate acestea, dăunând copiilor noștri?
Minciuna pe care le-o spunem copiilor noștri () [Corola-blog/BlogPost/338494_a_339823]
-
noi când ne-am depărtat de casa ei, apreciind însă ospitalitatea neobișnuită. Poimâine ne întoarcem în Dubăsari și o luăm la București, că prea plângea de dorul Capitalei. Când am ajuns după două zile, măicuța Ana era moartă, așezată în sicriu pe masa la care recent ne ospătase. Preotul a venit spre noi și a început să ne vorbească. - a murit fericită, după o viață tare chinuită. Bărbatul ei a murit la Cotul Donului în 1942 în războiul pentru reîntregirea neamului
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
care se bucura în rândul celorlalte națiuni, un simbol al măririi naționale. Armata, revoluționarii, sportivii și toți cei care manifestează, poartă steagul ca un simbol al victoriei. Pe steag se depune jurământul de credință și tot cu steagul sunt acoperite sicriele eroilor sau ale personalităților politice. Știința care are drept obiect de studiu, steagurile, drapelele, stindardele, flamurile și prapurii se numește vexilologie. Termenul derivă din limba latină, vexillum, însemnând drapel sau stindard. Stema României Stema este un instrument al statului, care
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
a scris în acei ani: „Zinaida, soția, îmi este ca o fiică, ca mezinul familiei, iar de Olga am nevoie ca de aer! Și în această încurcatură cred că mă voi afla pâna la capătul zilelor!“. într-adevar, la căpătâiul sicriului sau au vegheat ambele femei - soția și iubita. „Când eram tânăr n-am întâlnit ființa unică. Lara din tinerețea mea nu este decât o experiență comună. Lara din anii mei de bătrinețe este înscrisă în inima mea cu sângele ei
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
la loc. Nu suntem Zeus. O ceașcă cu apă. O invitație pentru ghicit cu Nostradamus viitorul care ne convine. O scrumiera curată. Și în scrumiera, o cutie de chibrituri. Dar noi nu dăm foc lumii. Amintirilor. O punem nemișcata în sicriul ei de sticlă. O revistă. Un filozof. Horia Radu Patapievici. Un articol. O poezie. Vină. 8 iunie 2000. Cât de cuminte este Marină. Si cat de mult vrea să trăiască piesă. Încă odată. Și încă odată. Până la capătul capătului. La
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
ale afectului ca durerea accentuată de „conștiința prezentului” (Camus citat de A. Zisu ca motto, p. 36). Figura morții are acoperire generală și se impune ca vocabular, ca gesticulație anamorfotică și ca atitudine lirică. Rețeaua ei este următoarea: „om muritor”, „sicriu”, „groapă”, „ucide”, „tăcere”, „liniște”, „moarte”, „murea”, „ochiul închis”, „morminte”, „schelet”, „sinucigașul”, „sfârșitul”, „îngheț”, „întunericul”, „punctul de moarte”, „om spânzurat”, „unde se mai poate muri”, „eram mort”, „am uitat să mor”, „mă duc la moarte”, „nu știe să moară decât în
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]