1,724 matches
-
cuvântului privit astfel se înscria în noua direcție antidispersivă, de geometrizare, controlare și limitare a tendințelor centrifuge ale inspirației. Considerându-l pe Quasimodo un exponent al crizei din ultima fază a simbolismului Macrì încadra poetica lui în tendința mai largă, simbolistico clasicizanta și ermetica din epoca: la un moment dat simbolul semnificant se identifică cu lucrul semnificat: numele obținut are valoarea lucrului (res), se concentrează, eliberându-se chiar de rezonanță să metaforica.256 Afirmația precedentă, evident exagerată, împingea până la extrem ideea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Uneori păsările sunt profeții morții și dezolării, iar imaginile ce le au că protagoniste lasă să transpară dorința eului de a se elibera de sentimentul apăsător de întemnițare. Datorită relației cu operele grecești și latinești, incepand cu volumul Poezii noi simbolistică păsărilor se schimbă, ele începând să fie asociate cu amintirile din copilărie (Pe malurile Lambrului, Neagră, râde în portocali coțofana, Seara pe malurile râului Mașino, Căi de luna și de vulcani), devenind treptat simboluri ale renașterii. În lucrarea să de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
travail de l'écrivain" (postat în 5 iulie 2007, ultima accesare 27 iunie 2014) http://www.item.ens.fr/ index.php?id=172977#Citer , precum și în Fenoglio : 2007, 30. 3 Un fel de Club Bilderberg dacă tot nu este certă simbolistica ochiului de deasupra ușii domei lui Dumnezeu și nici a cercurilor concentrice (elemente creștine sau relative la Illuminati). 4 "O infinitate de studii, în ultimii douăzeci de ani [raportat la 1975, data publicării paginilor preluate în antologie], pleacă de la premisele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acest loc să-i aparțină numai lui și familiei lui" (p.18). Gropile comune (o practică frecventă în vremurile arhaice) dispar din obiceiurile euro-americanilor, întrucît pînă și cei săraci ajung obsedați de necesitatea unei individualizări a morții lor, derivată din simbolistica unui mormînt și a unei cruci. Apoi, au atașat morții o latură "estetică", conferindu-i identitate artistică. Moartea s-a constituit în metaforă sau chiar personaj în operele romanticilor. S-a vorbit despre o așa-numită "Moarte Frumoasă", umanizată, "vitalizată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
drept Necunoscuta de la Wildfell Hall, n.m.). La o privire atentă, ipoteza unei paternități ambigui a romanului La răscruce de vînturi nu stă în picioare nici măcar din unghi pur exegetic. Există un număr imens de deosebiri stilistice, de construcție sau de simbolistică între creația lui Emily și cea a lui Charlotte. Aceste diferențe apar mai ales în raport cu Jane Eyre, cartea scrisă măcar prezumtiv în același interval de timp cu tulburătoarea poveste a lui Heathcliff. Dacă vom urmări, pas cu pas, conturarea psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și Gladiator/ Gladiatorul) are suficient rafinament epic pentru a nu-și dezvălui "mesajele" subterane prea devreme. Scriitoarea își lasă cititorul (fie el sofisticat sau nu) să alunece pe panta plăcută a thriller-ului psihologic (și istoric), expunîndu-l abia ulterior unei simbolistici culturale, unei filozofii artistice cum ar veni, pentru care el nu fusese prezumtiv pregătit. Însăși structura textului se articulează din nenumărate "învăluiri", liniaritatea povestirii repugnînd, se vede cu ușurință, autoarei. Tehnic vorbind, ca și Dracula al lui Stoker, The Historian
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe parcursul dramelor lor personale, ei găsesc timp să se proiecteze pe fundalul societății de consum, comentînd implicațiile morale și culturale ale unor filme precum Sex and the City/Totul despre sex, deciziile politice ale lui Blair, noua dominație americană ori simbolistica momentului 911). Aș observa, prin urmare, că Jonathan Coe dă senzația, pe măsură ce se apropie de maturitatea absolută a scrisului său, că urmărește elaborarea romanului total, unde microcosmosul să poată intra în joncțiune cu macrocosmosul, fără turbu lențe majore, asemenea mîinii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Baudelaire, Verlaine sau Rimbaud, condamnați la nefericire prin darul lor poetic"118. Păstrând această tonalitate sumbră, romantică, Dicționarul general al literaturii române caracterizează volumul Cincizeci de poeme (1970), drept un volum care "cultivă valorile stilistice ale liricii psalmice, pe linia simbolisticii romantice a nopții. Alura mistică a metaforelor sugerează o sensibilizate sacralizată, tulburătoare totuși prin intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu aceea a toposurilor poetice. Specifică atât deconstrucției, cât și neomodernismului, este întoarcerea spre trecut, cu preluarea simbolurilor ancestrale, care, însă, sunt recondiționate, printr-o raportare a lor la necesitățile prezentului. Fie la nivel individual, fie la nivel paradigmatic, conotațiile simbolisticii devin mereu altele, intervenind argumentativ în susținerea ideii de deconstrucție a canonului. În poezia Anei Blandiana, întâlnim o serie de simboluri specifice, preluate din literatura populară sau din tradiția scrisului românesc cult, care capătă originalitate printr-o deconstrucție a semnificației
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Se știe că deconstrucția ca reconstrucție presupune, pe de o parte, și subiectivizarea trăirilor celorlalți în propriile trăiri, făcând din elemente generale, comune existenței umane, elemente individuale. Nevând, însă, un semnificat originar, adică un punct comun de pornire fundamental, interpretarea simbolisticii, care marchează la modul unanim acceptat viața umană, diferă de la individ la individ, atât la nivel de transmitere, cât și la nivel de receptare, după cum însăși autoarea explică într-un poem dintr-un alt volum, Refluxul sensurilor: Acest poem durează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana îi conferă jocului înțelesuri noi, numai de ea știute, așa cum aparentul joc al lui Ion Barbu, din Domnișoara Hus, este unul erotic, aproape sexual. Această reinterpretare a ideii de dans/joc nu este, așadar, particulară Anei Blandiana, demontarea simbolisticii originare a jocului, într-una cu conotații tragice sau sexuale, devenind o caracteristică în plus a manifestării deconstructiviste în poezia acestei autoare. Migrațiunea spre Spital pare să devină, de asemenea, un eveniment fatidic, care ar avea ca unică șansă salvatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Întreg poporul clipei doarme". (Cântec de leagăn)113 De la romantici până la oniriști, visul a suportat numeroase conotații, de fiecare dată însă el instituind o nouă realitate și o nouă lume, uneori paralele cu realitatea propriu-zisă. Ana Blandiana preia și reconstruiește simbolistica visului, adaptând-o în permanență la coordonatele neomodernismului. La romantici, spre exemplu, visul era asociat cu ochiul, închis către lume și deschis spre interior. Cunoașterea astfel realizată devine cunoaștere absolută, la fel cum este și cunoașterea prin vis, care permite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
moartea, dorința și spaima se confruntă ca într-o arenă a sfâșierii, a mutilării."179 Descompunerea trupului sau degradarea materială este aceeași degradare pe care o realizează stropii de ploaie din poezia Anei Blandiana. Alegoria mioritică moarte nuntă direcționează întreaga simbolistică a poeziei Ilenei Mălăncioiu către un tragism absolut, în care totul, până și binele și frumosul sunt supuse pieirii: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în care deconstrucția funcționează atât la nivelul canonului paradigmatic, cât și la nivelul canonului individual. Transmițând informația printr-un limbaj direct, în care nici necuvintele, nici un arsenal stilistic bogat nu își mai găsesc locul, autoarea deconstruiește orice semnificație originară a simbolisticii utilizate. Metafora este aproape inexistentă, miza fiind aceea a transmiterii cât mai exacte a informației. Tabloul realizat devine o frescă a societății totalitare și a efectului ei de distrugere a prezentului, cu reprecusiuni în viitor. În articolul Oglinda totalitarismului în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
morfo-sintactic, relevând câteva aspecte esențiale ale acestor tipuri de scrieri. Am identificat, astfel, versuri lapidare, eliptice de predicat, secvențe nominale care funcționează alegoric și a căror coliziune realizează o frescă plasticizantă a societății totalitare, metafore cu dublu sens, care deconstruiesc simbolistica originală, fiind investite cu sensuri noi, al căror semantism capătă relevanță doar raportat la context, precum și asonanțe și aliterații din sunete închise, dure, care trimit la efectul negativ al ideologiei asupra societății întregi. Este bine știut că știința nu ia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
gânduri de gratitudine. *** Sfântul Duh, detaliu dintr-o icoană cu Sfânta Treime, Sibiel (foto A.C., 2012) Când este figurat, Duhul Sfânt apare ca un porumbel (sau ca o porumbiță?) din care pornește o rază de lumină. Porumbița provine din vechea simbolistică semitică a Astarteei, deci este la origine un simbol erotic (semnificație care se regăsește în turturica de astăzi), și a fost consacrată mai apoi ca pasăre sacră a Afroditei. În simbolistica funerară, porumbița 5 este pasărea sufletului; ea iese din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pornește o rază de lumină. Porumbița provine din vechea simbolistică semitică a Astarteei, deci este la origine un simbol erotic (semnificație care se regăsește în turturica de astăzi), și a fost consacrată mai apoi ca pasăre sacră a Afroditei. În simbolistica funerară, porumbița 5 este pasărea sufletului; ea iese din gura muribundului și se înalță în rai, așezându-se în arborele vieții. Această reintegrare sugerează faptul că, la naștere, duhul a pătruns tot ca porumbiță în trupul însuflețit, așa cum este reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Să facă dealuri și munți / Și fântâni cu ape dulci / Și crăcșoare netejoare."7 Totuși, în mod tradițional s-a consacrat ideea că, în scena Bunei Vestiri, pasărea care figurează Duhul Sfânt este un porumbel. Oricare i-ar fi genul, simbolistica sa păstrează o semnificație înalt erotică, iar actul zămislirii pruncului divin rămâne un "dar" de dragoste 8 (sugestie prezentă și în expresiile "a fi în starea darului" sau "în stare binecuvântată" a fi însărcinată): "Bucură-te cea plină de dar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sistematic funcțională și diacronică pe care ne-o oferă tradiția biblică textuală românească (în sensul pe care l-am definit, cu altă ocazie 116) ne rezervă la tot pasul mari surprize în domeniul semanticii lexicale și, pe această bază, al simbolisticii biblice. Pentru interpretări corecte, de natură lexicologică, a termenilor obscuri din textele biblice, trebuie să avem în vedere în mod constant și implicațiile traductologice ale demersului nostru interpretativ. Câteva dintre delimitările de ordin traductologic pe care trebuie să le avem
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe versiuni, după manuscrise, traducere și glosar în context comparat Timișoara, Editura Mitropoliei Banatului, 1992, p.35. 67 M. Costin, Opere II, Ediție critică îngrijită de P. P. Panaitescu; București, Editura pentru literatură, 1963 , pp. 127-131. 68 Nu dezvolt aici simbolistica neotestamentară a semănatului și a culesului, semnalez numai referința. 69 Vezi comparațiile implicite prezente în alegoria Divanului, Ediție îngrijită, studiu introductiv și comentarii de Virgil Cândea, text grecesc de Maria Marinescu Himu, București, Editura Academiei RSR, 1974, pp.109-111. 70
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
își exprimă puternic nevoia de ordine socială, inclusiv în domeniile care nu au nici o legătură cu amenințarea teroristă. Concluzie Astăzi amenințarea teroristă a devenit prototipul amenințării în sens larg, imprevizibilă și ucigătoare, în jurul căreia se dezvoltă un discurs și o simbolistică pe care fiecare le interiorizează într-un grad mai mare sau mai mic. Nu suntem decât rareori conștienți de schimbările pe care această simbolistică le provoacă asupra comportamentului nostru. În prezent această influență este demonstrată prin experimente simple: este la
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
prototipul amenințării în sens larg, imprevizibilă și ucigătoare, în jurul căreia se dezvoltă un discurs și o simbolistică pe care fiecare le interiorizează într-un grad mai mare sau mai mic. Nu suntem decât rareori conștienți de schimbările pe care această simbolistică le provoacă asupra comportamentului nostru. În prezent această influență este demonstrată prin experimente simple: este la latitudinea fiecăruia să analizeze alegerile politice și să cunoască în ce măsură acestea sunt rezultatul unui raționament conștient sau al unor influențe independente. Pentru mai multe
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
incompatibilă sau, tot atât de bine, complementară și fecundă" (1994: I, 452). Aceasta implică faptul că, în funcție de echilibrul psihic al subiectului, numărul poate avea consecințe benefice sau, dimpotrivă, malefice asupra acestuia. Ivan Evseev susține un punct de vedere similar: doi "reprezintă în simbolistica numerelor opoziția, conflictul, polaritatea, echilibrul vremelnic. Este numărul tuturor dedublărilor și diadelor, specifice structurii dualiste a percepției lumii" (1999: 140). 59 În Dicționarul scriitorilor români, se observă cu justețe că opera are caracter autobiografic, "întâmpinată de toată critica vremii cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dintre o prezentare naturalistă/realistă a obiectelor și dizlocarea lor din sfera realității, alienarea lor, sau ceea ce Moréas numește "déformation subjective", iar K.-J. Huysmans "naturalism spiritualist". "Max Deri a numit acest lucru, probabil cea mai comună metodă de alienare simbolistică, "permutare naturalistă", care, în speță, înseamnă că persoanele și obiectele redate cu fidelitate, așa cum sunt în natură, să apară într-o conexiune care este imposibilă în realitatea "normală", de zi cu zi"12. La Max Klinger în seria de zece
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui pârâu reclamă ca numitor comun în diferite grade de expresivitate, o atitudine contemplativă, care are în vedere, așa cum sugerează Marian Popescu, trei vârste ale umanității: tinerețea, maturitatea și senectutea. Influența Art Nouveau-ului se remarcă în fluiditatea veșmintelor care, dincolo de simbolistica culorilor, roșu, albastru, alb, cu sugestiile simbolice pe care le proiectează, par să curgă în sensul pârâului, asemeni firului tors de ursitoare. Într-un articol precum "În expoziția M. Teișanu", Marin Simionescu- Râmniceanu remarca tehnica decorativă a lui Mișu Teișanu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]