1,098 matches
-
limitele și-o Împingeau la distrugere, parc-ar fi fost o Piaf sau o Billie Holiday și-ar fi avut un talent uriaș care s-o susțină. În realitate, era În ultimul hal de vulnerabilă. — Toată lumea pare s-o fi simpatizat, am observat asta la Înmormîntare. — La Înmormîntare? (Sanger se reîntoarse În prezent, privirea lui recăpătîndu-și concentrarea.) N-a fost cea mai bună zi a lui Andersson. E un băiat drăguț, ultimul dintre hipioți, care-a aflat că are talent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lumea. Ca atunci cînd strigi „foc“ Într-un teatru aglomerat? (Paula se oprise lîngă oglindă, evaluîndu-și cu calm imaginea.) El nu se mulțumește să strige „foc“, el dă foc la scenă și la primul balcon. — E popular, Paula. Toți Îl simpatizează. Lumea știe că nu iese la Înaintare În folosul propriu - nu-i ies bani din asta. E doar un profesor de tenis. La Început am crezut că-i vreun soi de gangster, că-i băgat Într-o sută de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
omul ăsta. — Un psihopat pur și simplu. (Se Întoarse cu spatele la oglindă și se uită la mine cu un aer critic.) Vezi și tu asta. — Nu. Bine, poate există o urmă vagă de ciudățenie. A avut o copilărie de rahat - aici simpatizez cu el. E sfîntul pe post de de psihopat, sau psihopatul pe post de sfînt. În oricare dintre variante, se descurcă foarte bine. — Și cînd figura asta cucernică o să-și vadă mai departe de drum? Atunci ce-o să se-ntîmple? O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dezinvolt, cu un amestec de insolență și gust rafinat, Oscar Wilde s-ar fi răsucit pe tocuri și le-ar fi aruncat În față celor din familia Proust: „Ce urât e la voi!”. Chiar dacă, după toate aparențele, Marcel nu Îl simpatizează, tragicul destin al lui Wilde Îl va marca puternic. Asta dacă ar fi să dăm crezare zvonului scandalos care circulă În epocă: Între cei doi s-ar fi desfășurat, nu cu multă vreme Înaintea morții lui Wilde (exilat la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de mână, repetându-mi că n-am ce pierde. Nu-i greu deloc. — Sunteți opt în grupă. Vii și tu la ședințe, le faci cum te pricepi, nu-i mare brânză, le strângi cotizațiile și mare treabă nu faci. Te simpatizează D. — Și mă pune apoi să vorbesc în numele partidului, ca pe tine. — Eu dădeam examen cu el. — Și eu n-o să dau? Nu mai dai, că-l trimite lector în Olanda. Atunci l-am înjurat cu tot năduful. Lia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
manifestare a tensiunii la care mă supusesem în cadrul actualului caz. Oricât de mult m-aș dedica total clientului pe care îl reprezint la momentul respectiv, mereu e oarecum natural să ai unele rețineri când vine vorba să lupți pentru cineva, simpatizând în același timp partea adversă. N-aș recunoaște asta în fața nimănui, dar, chiar dacă nu favorizez clar oponenții, mă trezesc din ce în ce mai des că văd toate unghiurile cazului și mă simt jenat să continui cu abordarea unilaterală necesară pentru o apărare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o interpretare romantică, zâmbi maiorul. Domnul Vâlcu a văzut cutia? ― Da. Panaitescu l-a rugat să-l însoțească. Marin e un mare amator de obiecte de artă și-n același timp incapabil să refuze pe cineva. În ciuda mizeriilor inerente, își simpatiza vecinii. Le făcea chiar unele servicii gratuite... Își dădu o palmă ușoară peste frunte: Acum îmi amintesc exact! Marin a plecat pe 8, dimineața. Noaptea a dormit la mine. Atunci mi-a povestit. Nu vreți o cafea? Cristescu refuză. ― Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-și îngroape morții, Morții au fost îngropați și, cu toate acestea, manifestația continuă, ce explicație aveți pentru asta, Întrebați-i pe oamenii aceștia, În acest moment ceea ce mă interesează este părerea dumneavoastră, Merg unde se duc ei, nimic mai mult, Simpatizați cu alegătorii care au votat în alb, cu albicioșii, Au votat cum au crezut de cuviință, simpatia sau antipatia mea n-are nici o legătură cu asta, Și partidul dumneavoastră, ce va spune partidul dumneavoastră când va afla că ați participat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
timpul, și nu ca o chestiune de principiu. În zilele bune, sunt cel mai drăguț și mai prietenos om din lume. Nu poți să vinzi asigurări de viață cu succesul pe care l-am avut eu dacă clienții nu te simpatizează, cel puțin nu timp de trei lungi decenii. Trebuie să le fii apropiat. Trebuie să fii capabil să-i asculți. Trebuie să știi să-i farmeci pe oameni. Eu am toate aceste calități și încă vreo câteva pe deasupra. Nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
luni în urmă? Inutil de precizat, doctorul cel bogat i-a arătat cu mândrie noua achiziție expusă pe peretele sufrageriei și, inutil de precizat, văduva cea isteață și-a dat imediat seama cu ce avea de-a face. Nu-l simpatizase niciodată pe Harry, dar îl îngăduise de dragul lui Alec, știind că directorul de la Dunkel Frères era cel căruia i se datora în primul rând cotitura pe care o luase cariera soțului ei. Acum însă, că el era mort și Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cină. — Și? — Păi știi și tu cum e. Nu-i prea ușor să vorbești cu el. — Și familia Zorn? Mai ții legătura cu ei? — Puțin. Philip mă invită în New Jersey în fiecare an de Ziua Recunoștinței. Nu l-am simpatizat cine știe ce când era însurat cu mama, dar, treptat, mi-am schimbat părerea despre el. Moartea ei l-a sfâșiat de-adevăratelea și, când am priceput ce mult a iubit-o, n-am mai putut să-i port ranchiună. Drept care, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
suntem amante. — ... — Ar trebui să vezi ce față ai făcut, unchiule Nat. Arăți de parcă ai fi înghițit mașina de scris. — Scuză-mă. Doar că n-am știut. Am observat că v-ați înțeles din prima zi. Se vedea că vă simpatizați, dar... dar nu mi-am dat seama că ați ajuns atât de departe. De când durează povestea? — Din martie. A început la vreo trei luni după ce ne-am mutat. — De ce nu mi-ai spus mai devreme? Mi-a fost teamă c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
însuși, dar răsuflarea i-am simțit-o. Mirosea puțin a tutun. Imediat după valsul cu mine, a fugit de la serată, asta spre regretul multor doamne și domnișoare care-l trecuseră din timp în carnetul de bal. Dar și domnii îl simpatizează, fiindcă răspândește un soi de energie, și-i înțelege, cu defectele lor cu tot, nu încearcă să-i îndrepte, ca papa, spre exemplu. Am observat că le ia imediat apărarea celor aflați în dificultate, înainte chiar ca ei înșiși să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
invers. Avea multe calități pe care nu le etala și întreaga ei ființă nu era altceva decât o neprețuită comoară închisă într-un recipient obișnuit. Cine deschidea recipientul se putea bucura de toate binefacerile comorii. Încă din anul întâi a simpatizat-o, s-a simțit atras de ea și dorea mult ca și ea să-l remarce și să-i răspundă cu aceeași simpatie, ceea ce, spre fericirea lor, s-a și întâmplat. Când i-a dat primele semnale fragile de prietenie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
inteligent făcută. Mulțumesc, domnule profesor. Știi că și domnișoara Țapu a terminat teza? Nu, nici nu bănuiam. Așa este ea, mai modestă. Cotcodăcește mai puțin. Este o fată profundă. Îmi place mult de ea și mă bucur mult. Noi ne simpatizăm reciproc. Mi-a spus și, sincer, mă bucur. Eu aș mai fi amînat cu teza ta, dar nu vreau să ți-o ia înainte. Cum adică, domnule profesor? Ea are un rezultat rotund, nu mai poți scoate nimic, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de stilul lui Edward Hopper. Marc plimba o privire indiferentă peste celebritățile cu care venea În contact, iar pe Bardot sau pe Sagan le filma cu tot atâta considerație ca pe niște calmari sau raci. Nu vorbea cu nimeni, nu simpatiza pe nimeni; era cu adevărat fascinant. Janine divorță În 1958, la puțin timp după ce-l expediase pe Bruno la bunici. Fu un divorț prin bună Înțelegere, vina fiind Împărțită egal. Generos, Serge Îi cedă acțiunile lui de la clinica din Cannes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
găină.” Ieși din spital după o săptămână. Michel Îi scrisese lui Walcott anunțându-l că va Întârzia; după câteva ezitări, acceptă să stea la părinții ei, În fosta cameră a fratelui. Annabelle Își dădu seama că Michel și maică-sa simpatizaseră În perioada internării ei În spital. Fratele cel mare, și el, trecea mai des pe-acasă de când venise Michel. Nu aveau să-și spună mare lucru: Michel nu știa nimic despre problemele micii Întreprinderi, iar Jean-Pierre erau total străin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Convingeri religioase: la Început, se descria ca „un ateu cu frica lui Dumnezeu”. - Orientare sexuală: vezi mai sus. - Calități extreme: nu are. Ăștia am fost toți. Bineînțeles că, În cei aproape doi ani cât am activat, și alte nume au simpatizat, meteoric ori angajat, cu membrii de bază ai grupului. Între ei ar trebui pomenite mai Întâi Cristina, soția lui Cătălin și Laura, amanta Andreei. Amândouă au contribuit nu doar prin susținerea partenerului, ci au inițiat și au fost chiar obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
literatură. Mi-a trecut atunci prin cap că nu i-ar strica nici Celebrului animal un set de reguli de care să nu ne mai fie rușine, ceva asemănător cu manifestul Puritanilor. Dar noi eram, câți eram, poeți și, chiar dacă simpatizam cu ideologia Puritanilor, nu cred că eram capabili de simplitatea lor. Poate doar Spătarul Milea să fi dat dovadă de austeritate În Însemnările lui de călătorie, Însă claritatea e greu de atins atunci când vrei să semeni confuzie. Dar, să revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ăștia! Unii aristocrați și bocind În principii, alții ticăloși sadea. Cu toții - lipsiți de imaginație. * Oare cum de nu prevăzuserăm asta? Că vom ajunge de stânga, vreau să zic. Era clar de la bun Început: idealiști, oferindu-ne textele masselor, ușor anticlericali, simpatizând cu emigrația proletară română, cu căpșunarii din Spania, cu fierar-betoniștii din Israel, cu cei care-i ștergeau la fund pe octogenarii nemți, cu cei care culegeau portocale În Grecia. Cu cei care se omorau cu zile, trăind mizerabil, În dormitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acțiuni În firmă, bine am făcut. Clienții se mirau văzând la pult o bătrânică albită, dar cu ținută, elegantă și amabilă. Părea un fel de mascotă a localului, nu aveau de unde să știe că ea ținea de fapt afacerea. O simpatizau Însă, era femeie deșteaptă, citită. În plus, părea atât de inofensivă că, vreme de trei ani, cât am funcționat Împreună, n-am avut parte de nici un control financiar serios. Acum, că venise vara, am hotărât să scurtăm programul la cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prietenii și pe lângă ei niște indivizi care, intimidați de opulența ta misterioasă, nu te vor deranja prea mult. Câțiva vecini pe care, știindu-i pe nume, bând din când În când câte o bere cu ei, vei ajunge să-i simpatizezi, să-i scoți din massa statistică a celor care cred că e mare lucru pentru un bărbat să facă armata, că e crucial pentru un pensionar să-și plătească impozitele. Ne-am gândit la un moment dat să facem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
șarpele și porumbelul. Furnica și fazanul, furnica și pisica și musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii în jurul lui August Prostul. Glumesc pe seama lui, îl ridiculizează pe acest pasionat al jocurilor, dedat inutilului, îl suspectează, încearcă să-l convingă, să nu mai dezlege enigme.“ Azvârle caietul, trage mânerul ferestrei, aduce mai aproape
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cel mic pleacă spre orfelinat, iar Anton, după ce așteaptă o săptămână În beci, află În sfârșit că cei din satul unde s-a Însurat prima dată nu l-au uitat. Ba unii chiar și-au amintit că el ar fi simpatizat cu legionarii Înainte de a pleca pe front. Nu e vorba numai de ignoranța sau de tăcerea cuiva În fața salutului muntenesc: ziua bună. Organele locale nu-și pot permite să-l lase să urce Înapoi În muntele cu fân și izvoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de umor și bunătate În ochi. Abia când descoperi această privire fata se decise definitiv să nu mai plângă. Nu găsea adică nici un răspuns pentru eventualitatea că bătrânul ar fi Întrebat-o, privind-o cu acei ochi, de ce plânge. Se simpatizară dintr-o dată, fără vorbe și definitiv. Amândoi se uitară pieziș la primar În timp ce acesta vorbea amestecând termeni oficiali cu cuvinte care-și imagina le că vor fi pe placul bătrânului și apoi izbucniră În râs când Îl văzură plecat. — Rugina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]