89,574 matches
-
Această logică funcționa, poate, pe vremea cât românii aveau încă vie memoria comunismului. Astăzi, ei nu mai au decât oglinda vieții de mizerie, a locuințelor insalubre, a foametei, a frigului și a lipsei de speranță care i-a transformat în simple viețuitoare buimace, incapabile să-și găsească un loc și un sens pe harta tembelismului politic național. Pe lângă problemele insolvabile de la oraș sau de la țară, există problema acută a târgurilor, a așezărilor industrial-agrare ivite precum ciupercile între anii ’50 - ’70. Dacă
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
de Control recunoaște că pînă acum guvernul Năstase avea obiceiul să calce legea Bugetului, luînd de la Sănătate bani pe care îi folosea în alte scopuri. În loc să facă sandal fiindcă a descoperit o asemenea gravă neregulă, dl Blănculescu se laudă cu simpla promisiune că așa ceva nu se va mai întîmpla. După o asemenea declarație, premierul Năstase ar fi trebuit ori să prezinte demisia guvernului, din cauză că a călcat legea, ori să-l demită pe interimarul Blănculescu, sub motiv că acesta susține prostii calomniatoare
Controlul și autocontrolul lui Blănculescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13406_a_14731]
-
pe de alta, s-a scandat împotriva străinilor care-au adus țara la faliment. Sigur că între investitorii străini s-au aflat și destui țepari. Adică inși care știau precis cum să acționeze. Filozofia lor e cât se poate de simplă: dezmembrarea și apoi vinderea bucată cu bucată a mamuților industriali. Numai că acești țepari n-au pogorât din farfuriile zburătoare, n-au dat cu spray paralizant și nu i-au orbit pe directorii de fabrici. Ei au fost aduși, în
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
istorie literară (dacă știi doar numele autorilor) sau un dicționar de opere (dacă știi un titlu, dar ai uitat care este autorul). Simpatic. Atîta doar că îmi este greu să cred că a memora titluri de opere literare este mai simplu decît a reține nume de autori. În plus nu aș sfătui nici un elev să-și întemeieze teza doar pe lectura acestui Dicționar. Cel puțin la nivelul romanelor, adesea este vorba de niște rezumate de tipul celor făcute filmelor în ghidurile
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
singulară, muzică de secol XX, care nu intră în categoria celor ușor asimililabile. Ca în toate lucrările mari de George Enescu o muzică de extremă densitate. Ultima premieră semnată în regie și decor de Petrika Ionescu pătrunde în cea mai simplă filozofie “estetică” a spectatorului obișnuit cu teatrul și cu muzica prezentă în concertele simfonice: “Mi-a plăcut!”. Proba teatrală arată bine, are anvergură, nu lasă timp nimănui să se gândească la ale sale. Decorul este impunător: un ingenios perete alb
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
în față”) la literatura lui D.R. Popescu, Fănuș Neagu etc. Ce anume scrie dl Ș. despre operele cu pricina nu prea contează în ochii dlui Laszlo Alexandru. D-sa e mai curînd de părere, ca și alții, că pînă și simpla evocare a numelor cu pricina ar dovedi o „complezență nemeritată”. În fond, dl Ș. ar trebui lăudat tocmai fiindcă scrie despre autori intrați într-un con de umbră sau compromiși (adesea nu pentru opera lor, ci mai mult pentru atitudinile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
mulți comentatori de astăzi o judecată globală negativă asupra unor autori pe care critici foarte supărați pe comunism nu-i mai citesc, iar cînd cineva chiar îi recitește, e pus la zid. Dl Pecican nu pricepe nici alte lucruri foarte simple: cu cine ar fi vrut d-sa să discutăm politica culturală de deschidere a PCR din anii ’60 (atîta cîtă a fost!), dacă nu cu unul din factorii responsabili din acea vreme cum este dl Paul Niculescu-Mizil? Lasă că dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
zăpezii. Dar, de , satanizarea zăpezii, bocetele prelungi, de tragedie antică și întreaga explozie de patetism umanitaristo-rutier nu privea, propriu-zis, faptul că în România, cu o întîrziere de vreo două luni și jumătate, a nins, în sfîrșit. Problema este mult mai simplă. Coagularea zăpezii trebuie tradusă ipso facto ca o disoluție a puterii administrative de la toate nivelurile. Dacă primăriile, administrația drumurilor și alte instituții cu vaste competențe în problema zăpezii n-au avut minima decență de a decide suspendarea ninsorii, atunci, în
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
migală, fără lest descriptiv, cu un conflict sau pretext epic mai mult sugerat, oricum abia... schițat. Stilul este ireproșabil, toate textele sunt scrise cu rafinament, au o tăietură a frazei elegantă și o poezie care se revarsă instantaneu dintr-o simplă comparație sau metaforă apărute pe neașteptate la colțul unei fraze care nu anunța nimic: "și timpul nu mai era timp, era o hârtie ruptă în mii de bucăți", "cerul era ca o cârpă, o plasă enormă de muselină contra țânțarilor
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
sec. XXI, prezența sa în universalitate și unghiurile de receptare ale operei sale cu totul ieșite din comun, care își diversifica sensurile și se îmbogățește pe masura ce apar date noi din arhiva brâncușiana, pusă recent la dispoziția cercetătorilor. Pavel Șușară O simplă consultare - reală sau virtuală - a librăriilor și galeriilor de artă din întreaga lume ne produce un dublu efect: de perplexitate și, deopotrivă, de "gust amar" în fața neputinței de a fi permanent la curent (pentru a nu pomeni de achiziționare) cu
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
să singuratica, se ținea departe de curentele emergente - de la abstracționism și cubism la neoplasticism -, fără a intra niciodată în competiție cu exponenții acestora". Ion Miclea, Brâncuși at Târgu Jiu Editură Grammar, București, 2003 "Brâncuși nu s-a rezumat la o simplă transpunere a motivelor arhaice și folclorice, fiindcă știa foarte bine că nu aceasta va transcende picturalul, ca multe lucrări realizate în acest fel sunt destinate a rămâne simple documente într-o istorie moartă a ideilor. Pentru Brâncuși, semnul grafic sau
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Jiu Editură Grammar, București, 2003 "Brâncuși nu s-a rezumat la o simplă transpunere a motivelor arhaice și folclorice, fiindcă știa foarte bine că nu aceasta va transcende picturalul, ca multe lucrări realizate în acest fel sunt destinate a rămâne simple documente într-o istorie moartă a ideilor. Pentru Brâncuși, semnul grafic sau pictorial și lemnul sculptat aparțineau mediului în care el însuși își ducea existența, considerând că acestea au semnificații mult mai complexe decât efectul ornamental care probabil i-ar
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
apucat s-o scrie. Tot ce ne-a lăsat el, toate versurile pe care noi le considerăm, pe bună dreptate, geniale, suficiente, a zecea parte din ele, pentru a face celebritate oricărui poet, ei bine, autorul lor, Eminescu, le consideră simple exerciții pregătitoare pentru viitoarea operă, o epopee la care se gândea tot timpul; aceste poezii extraordinare n-au fost pentru el decît mici fragmente, exerciții, piese de atelier și, într-un fel, prepararea marii opere. Nu-i de mirare că
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
pe care îl mai miros. Femeia care mă șterge la cur mi-a spus odată: Puți într-un asemenea hal că-l îndupleci și pe necuratu'. Am spus: Asta e cufureala mea. Nu: a spus ea: Tu puți pur și simplu. Toată camera pute a tine. Cum v-am spus, eu nu simt nimic. Dumnezeule, chiar și fără dinți aș vrea uneori să mestec ceva. I-am spus asta femeii. Mi-a adus o felie de pîine fără coajă și mi-
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
mai aud. Fiindcă nu mai simt nimic, sau aproape nimic. Fiindcă beau apă. Fiindcă beau supă. Fiindcă mă piș. Fiindcă mă cac. Fiindcă citesc timpul de pe tavan. Fiindcă nu primesc flori. Fiindcă vreau să fiu sărutat. Fiindcă put pur și simplu. Fiindcă vreau să mestec ceva. Fiindcă unghiile mele mai cresc și probabil și cele de la picioare. Fiindcă nimeni nu-mi taie unghiile de la mînă. Fiindcă vreau să fumez. Fiindcă tușesc. Fiindcă vomit. Fiindcă spinarea mea zemuiește. Oare cearceaful și salteaua
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
cel de la subțiori stau laolaltă în creierul meu. Nu știu ce spun alți bărbați despre asta. Picioare, urechi, burți și păr. Și ce altceva. Voci. La sfîrșit mi-au plăcut vocile cristaline, deși la început le preferam pe cele joase. Explicația e simplă. Vocile cristaline pot să sune drăgăstos, cele joase par lipsite de dragoste. Ar fi trebuit să învăț să fiu singur. Acum e prea tîrziu. Dar sînt consolat. Musca mi-a spus: Rămîn pînă la sfîrșit cu tine. Rămîn și după
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
discuții care încep dinainte de expirarea mandatului președintelui în funcție. Nu mă miră, deoarece și Valentin Nicolau suferă, se pare, de sindromul alegerii pe viață într-o funcție cu mandat limitat și cu vot politic. Mai există însă o explicație mai simplă. Valentin Nicolau uns în funcție de PSD, căruia i-a făcut servicii de la conducerea Televiziunii publice, a intrat și el în opoziție, împreună cu fostul partid de guvernămînt, chiar dacă nu i s-a terminat mandatul. Nu se poate spune despre el că e
O mare excepție: Radu Călin Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12037_a_13362]
-
portofoliul de candidaturi se pregătește din timp, nu se improvizează de pe o zi pe alta. După acceptarea candidaturii de principiu, persoanele susceptibile să ocupe o asemenea funcție mai trebuie să prezinte și un proiect de strategie, nu sînt unse pe simplul criteriu al numelui. Regret că Radu Călin Cristea a refuzat această ofertă.
O mare excepție: Radu Călin Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12037_a_13362]
-
brașovene și "resurselor" ei eroi-comice. Argumentul "de autor" îndeamnă la o lectură lejeră, potrivită cu o istorisire "de plăcere", care nu se complică să dea verdicte și să înșire concluzii docte. E, în atmosfera laxă, ca de picnic universitar, o simplă fotografie de aproape, făcută pe nepregătite, astfel încît legăturile dintre "eroi" și dintre evenimente sînt flotante, ambigue mai degrabă decît articulate. Putem însă găsi, cu relativă ușurință, trei "puncte cardinale": politica universitară și, prin extindere, națională, "bovarismele" unei reprezentative (și
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
Bacovia fără intermediari și fără teorii preconcepute sau adăugate. Nu-l interesează dacă Bacovia e simbolist, expresionist sau postmodernist, cum declară în prefață: "Fug de ceea ce nu-mi place: critica înecăcioasă, în jargon tehnic. Aspir la o âcritică mai omenească>, simplă și fluentă" (p. 7-8). Ceea ce înseamnă că nu a căutat o actualizare a lui Bacovia, cu orice preț, și nici o confruntare cu anumite tipare, clasice sau recente: "Sunt liber de orice superstiție teoretică și didactică. Am făcut ceea ce am crezut
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
economice, de standard social au făcut ca șansele sale de socializare să rămînă mai degrabă utopice. Superba traducere a lui Alexandru Al. Șahighian conferă versiunii românești a acestei cărți poezie și precizie. Iar misiunea traducătorului nu a fost deloc una simplă. Multe dintre judecățile autoarei au drept punct de pornire subtilități semantice ale unor cuvinte germane. Pentru a se face bine înțeles de cititorii români, Al. Șahighian nu ezită, atunci cînd e cazul, să înlocuiască o serie sinonimică din limba germană
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
exigențe, fasonări sau îndreptări, cum s-ar fi cuvenit, din teama probabilă de a nu fi acuzat de cenzură (ceea ce ar fi aberant). Horea Poenar nu scrie nici un articol, doar prefațează dicționarul pe care îl coordonează. Nu e, desigur, o simplă formalitate. E o instanță necesară, dar nu mai mult decât un arbitru al respectării termenelor și angajamentelor. Un coordonator - știm bine cu toții - e, totuși, altceva decât un arbitru, pentru că el însuși trebuie să elaboreze regulile jocului. Corectitudinea informațiilor și a
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
a acestei estetizări răzvrătite, pline de tumult metaforic. Poezia de un asemenea tip funcționează, în consecință, ca un alibi formal al subminării spiritului. Plasat în acest mediu al materialității neîngrădite în expansiunea sa, visul însuși apare lipsit de autonomie, o simplă îngînare a concretului, expresie tautologică a acestuia: "ca o termită visul/ îmi macină viața/ îmi pipăie consoanele/ aripa descusută/ îmi întreabă moartea în timp ce mor" (Ritual ștermităț). La rîndul său, timpul se descoperă corupt, înnoptat, putrefact: "pomeți răzbind prin glorii și
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
voi desface lacătele/ voi desfereca infinitul/ în grajdul celest -/ doisprezece diavoli fierbînd/ într-o aureolă/ perpetuu" (Ritual șexorcismț). Stihuri în care "desferecarea" mîntuitoare, dematerializarea jinduită nu iese din rama tabloului, rămînînd, așa cum se cuvine în cazul unui poet veritabil, un simplu element, fie și încărcat de nostalgie, al acestuia. Exclusivismul nu priește poeziei. între (a)moral și estetic, ea ilustrează un echilibru pe cît de fragil, pe atît de constant. n P.S.: în revista ieșeană Timpul (nr. 1/2005), talentatul tînăr
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
ei. Mai departe se poate discuta oricît și perspectivele de abordare continuă să rămînă deschise. Monitorul ca suport artistic e-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil divertisment. Printr-un simplu gest, care dacă nu s-ar fi banalizat ar avea încărcătura unui semnal magic, geometria feerică a micului ecran ne poartă prin țară, prin lumea întreagă și chiar dincolo de fruntariile ei. De la viața consumată prin canalele Gării de Nord și pînă la
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]