8,206 matches
-
nedormite, tot în cafele și coniace, cu mîncarea pe sponci, cîteva felii de somon roșcat și nimic altceva, Făinaru nu suporta mîncarea, "sînt bolnav, dom'le, de mîncare, băutura e singura care mă mai ține în viață" îi spusese foarte sincer și convingător, după două nopți și trei zile probabil arăta îngrozitor. Avea o barbă cenușie, crescută anapoda, părea mai murdar decît era. Făinaru fiind spînatec arăta mult, mult mai bine. Asta era desigur unul din "secretele" meseriei, niciodată nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se simțea mult mai bine. Aștepta doar ocazia, adevărata, marea ocazie în care să-și arate posibilitățile, talentele, darul despre care nu știuse mai nimic pînă cînd nu-l descoperise Mihai Mihail. Într-un fel era cuprins de o admirație sinceră față de șeful lui. Faptul că l-a descoperit pe el, scoțîndu-l dîntr-o obscură afacere petrecută într-un și mai obscur colț de provincie, integrîndu-l definitiv Serviciului, făcînd dintr-un comis-voiajor al firmei Mott inspector într-o instituție care e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuie să uitați, dacă nu le oferiți șansa dumneavoastră, ei și-o vor crea. Fără a fi datori nimănui." Cuvintele lui Corvino sunară mai tare, mai metalic decît cele ale lui Balbo și peste toate coborî un ropot de aplauze sincere, de o energie care te putea mobiliza chiar dacă nu aveai nici un amestec. Coriolan Popa își împreună palmele, de parcă s-ar fi rugat, de parcă ar fi vrut să ceară o clipă de îngăduință, toată lumea știa că nu-i decît o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țară nouă. Pentru cei mai mulți zăpăceala asta nu ajunge să se termine, sînt năuciți pur și simplu că în sfîrșit au reușit. Nu ți se pare că durează cam mult, mult prea mult?" Leonard Bîlbîie a făcut ochii mari, într-o sinceră mirare, Cantacuzino își șterse transpirația de sub ochi, avea cearcăne și pungi încrețite sub ei, o exoftalmie reținută te făcea să-l privești mai tot timpul, îți atrăgeau atenția globii mari, de un alb de marmoră, ca ai unei statui, "Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trei băieți au rămas ca niște stane de piatră. Cel mai dulce vis al lor, devenit realitate, era de fapt un vis și o realitate care trebuiau împărțite. Nu e corect! se tângui Chimé. Știu, recunoscu față, pe un ton sincer. Am fost îngâmfata și iresponsabilă, dar trebuie să recunoașteți și voi că n-aveam cum să-mi imaginez că veți reuși, toți trei, ceea ce mi-ați promis. Îi privi cu ochii ei imenși, întunecoși, care-i făceau să tremure. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bicii se prăbuși. Sanda fusese, dintotdeauna, un copil deosebit. O ajutase să le crească pe cele mici, renunțase la școală și se angajase pentru a întări venitul familiei. În ziua în care îl adusese pe Eduard Leon la ușă, frumos, sincer și de o educație impecabilă, simțise o dorință nestrămutată ca acestui copil să-i fie bine, să aibă parte, în sfârșit, de bucuriile vieții. Dar destinul Sandei nu împărtășise speranțele bătrânei. La nici patru ani de la căsătorie se întâmplase nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îi imitau mișcările. Unchiul Dali o prinse de mână și fetița se roti, de câteva ori, pe sub brațul lui. Nuntașii aplaudară iar unchiul nu-și mai încăpu în pene de mândrie. Se afla în mijlocul atenției, partenera se bucura de o sinceră apreciere. De mică își corectase mișcările și gesturile în fața oglinzii. Dansa, în timp ce radioul dat la maxim o făcea pe Sanda să se ascundă în spatele ușilor închise, învârtindu-se, analizându-și ținuta, privirea și zâmbetul. O dată ce stăpânea toate astea, mișcările trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Încet, încet, străzile prinseră viață. Urletele, chiotele, râsetele sănătoase, puseră stăpânire pe oraș. Ghiozdanele zăceau aruncate după ușă, uniformele dormeau cocoțate pe umerașe, mingea se rostogolea bezmetică în mijlocul drumului și veselia coborâtă din cui însuflețea jocurile nevinovate ale copiilor. Zâmbete sincere, bucurie de-a trăi și lipsă de griji, toate ca o ploaie benefică peste micul târg moldovenesc. * * * În scurt timp înțelese că ierarhia funcțiilor și puterea banilor se fac simțite și în școală. Elevii din clasă se împărțeau în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mănânce. Cu timpul, obișnuiți cu hachițele fiecăruia, cei doi începură să comunice. Fata îl ajuta la teme, îi povestea plimbările ei cu bicicleta, jocul cu copiii de pe stradă. Băiatul se uita la ea ca la o mare minune. Ochii lui sinceri exprimau admirație, adorație. Nu povestea nimic despre traiul sau colegii lui de la Casa de copii iar Luana avea gingășia și prezența de spirit să nu-l întrebe. Fără să știe cum, se trezi într-o dimineață că-i cere mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o interesau rivalitățile dintre ele, dar nu putea să nu remarce cât erau de răutăcioase, că de dragul unui băiețoi ar fi fost în stare să se sfâșie cu unghiile. Din instinct, se ferise de anturajul lor. Preferase grupul băieților, mai sinceri și mai curajoși în a-și rezolva conflictele deschis, cu mâinile goale. Săreau la beregata dușmanului, gata să-și dea viața pentru cauza în care credeau. Fetele erau invidioase și răzbunătoare și de aceea se ținea departe de intrigile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în cele mai frumoase colțuri ale naturii, nopțile, la lumina stelelor și a focului, au povestit întâmplări de peste an. La întoarcere, legănată de mersul monoton al autobuzului, vegheată de privirea grijulie a lui Renar, Luana a simțit satisfacția acestei preocupări sincere, o liniște benefică și-o armonie în jur, numai bune pentru a-i vindeca rănile de până atunci. Într-o seară de august jucau cărți în sufrageria familiei Leon. Timp de o fracțiune de secundă atenția le-a fost atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cerea prea mult și nu făcea nici o concesie. Nimeni nu avea totul. Era convinsă că, abordând o tactică potrivită, îl putea face pe soțul ei să înceapă un tratament care să le aducă acel copil atât de mult dorit. Iubirea sinceră a lui Ștefan, îngăduința Luanei față de el și aprecierea muncii titanice pe care acesta o depunea erau suficiente pentru ca ei să-și găsească fericirea binemeritată. Se temea, însă, că ea nu va face asta. Ba mai mult, avea o groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și salute fosta nevastă. Radu urla și făcea o adevărată dramă după fiecare întâmplare de acest gen. Luana suferea și Iuliana nu putea să suporte asta. Nu se atașase de Radu. Era convinsă că de o iubire atât de sinceră și profundă ca a lui Escu nici un alt bărbat nu era în stare. Dar Noia fusese alegerea Luanei și femeia o lua ca atare. Educată, inteligentă și bine intenționată, Iuliana nu intra în amănunte. Ea dorea să puncteze doar faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zbuciumul ei atinse cote maxime, una dintre colege năvăli în birou și-i aruncă dintr-o suflare: Luana, e adevărat? Rebeca Schtac a murit? Nu știu despre ce vorbești. Femeia o privi cu neîncredere dar doamna Noia afișa cea mai sinceră necunoștință. Dumnezeule, n-ai aflat? Rebeca Schtac e moartă iar bărbatul tău a fost arestat! Luana încremeni. Colega se agita îngrozitor, marcată de inimaginabilul eveniment. Nebunul ăla..., nu-mi amintesc numele, a așteptat-o aseară în fața ușii apartamentului. A stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alături de copii și Luana se întoarse acasă cu bateriile încărcate, așa cum nu sperase. Cu două zile înainte de expirarea concediului medical, ea intră în biroul lui Daniel Liga. Îl găsi cufundat în hârtii. Când o văzu, se lumină de o bucurie sinceră și se ridică în picioare. Doamnă Noia! Ce bine-mi pare să vă văd! Mi-ați creat niște emoții cumplite. V-ați revenit? Cum vă simțiți? Impresionată de reacția lui, nu știu cum să-i spună că pleacă. Directorul se interesă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care Bariu își ridică privirea de pe hârtiile pe care le tot studiase de când intrase pe ușă și se uită la ea, văzu, în irisul lui albastru, că procedase așa cum trebuia. Mai înainte ca el să vorbească, ea citi, în ochii sinceri și lipsiți de umbre, ce voia să-i ceară. O cafea, Luana și atât cât se poate să nu mă deranjeze nimeni. Mai în fiecare duminică se întâlnea cu Ștefan. Deși el își propusese s-o țină departe, până când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fie rușine că pe obrazul ei diamante mici se întreceau să alunece la vale. E fascinant să vezi la ce ironii te supune soarta! Tocmai eu să fiu aceea care va lupta pentru imaginea ta de om integru, drept și sincer, demn de a fi un exemplu de corectitudine și verticalitate. Mai mult de-atât, să-ți transform căsnicia eșuată în una fericită și de durată, pentru ca scopul muncii mele să nu se ducă pe apa sâmbetei. Iar ca tacâmul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai cunoscut, cine știe dacă nu va fi printre ei vreunul care să te poată ajuta. Trebuie doar să spun nu, s-a gândit Margaret. A tăcut. Emoția din vorbele lui Bill, debitate dintr-o suflare, nu putea să fie sinceră, și-a zis ea. Nu-i pasă câtuși de puțin, cum nu-i pasă nici de trecut și nici măcar de el Însuși. Omul ăsta-i un actor, un șarlatan. Asta face parte din slujba lui. — Bine, a răspuns. O să vin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu laude și visuri de viitor mare, încât deseori reușea să-i mobilizeze, să-i facă să lege firul din punctul unde fusese întrerupt. De obicei, cam în această perioadă, când încrederea în ei reîncepea să se înfiripeze, simțeau un sincer atașament pentru Sidonia, din simplul motiv că ea miza mult pe capacitatea lor, și prin urmare, îi căutau mai des compania, ca să beneficieze cât mai mult de focarul mobilizator. Atunci când îi vedea gata aprinși, Sidonia găsea de cuviință că venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a se fi consumat trup și suflet, milimetru cu milimetru, până la totala epuizare. Mulți dintre amicii ei, mai scrupuloși în alegerea unei partenere, nesimțind vreo atracție anume pentru sufletul neprihănit al Sidoniei, căutau să accentueze superba calitate o unei prietenii sincere, neîntinată de povara sexualității. Sidonia aproba cu multă însuflețire această părere, vedea ea dintr-o ochire că omul nu va putea fi clintit spre o altă direcție, dorită de ea și-i replica, puțin contrariată, că nu se gândise nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte distantă, cei care o cunoștea bine, prietenii apropiați, în fața cărora ea reușea să-și înfrângă timiditatea și să se manifeste normal, să aibă un debit verbal obișnuit, știau că, de fapt, Fana tânjește mult după societate, după o prietenie sinceră care să însemne pentru ea puntea de legătură cu restul lumii. Fire foarte conciliantă, Fana reușea să-și mențină relațiile ei de amiciție fără ca, vreodată, să genereze conflicte. Cel mai bine se simțea însă în compania unei singure persoane, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să facă și el o facultate la zi? Dar e bine și așa, destul de bine decât deloc. Să ne mulțumim cu ce avem, nu? Trebuie să ne mulțumim, de! Sidonia o privea, o studia pe Carmina, părea plăcut surprinsă și sinceră. Da, e bine, e foarte bine, îi spuse fata și nu găsi în tonul ei nici urmă de complezență, îi privi brațul gol, subțirel, parcă neatins de soare. Părea atât de ambițioasă! Uite, își zise, o fetișoară care se luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
meu, va năvăli și în porii mei care vor deveni la fel de albi ca ai mulgătoarei. Firește, nu s-a întâmplat asta, i-am mulțumit și am plecat, ea mi-a urat toate cele bune, plină de-o umilință simplă și sinceră, care n-o apăsa. Am plecat de acolo ca un câine bătut, afară începuse ploaia, m-am lipit de peretele grajdului și am așteptat să-și mai potolească furia. Fără să știu mă așezasem în dreptul unui burlan înfundat, rupt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi citită o compoziție care descrie un peisaj din natură și în alt mod va fi citită o compoziție care constată desfășurarea unei activități școlare, respectiv procesul verbal. Pentru reușita acestei ultime etape este imperios necesară adeziunea afectivă și participarea sinceră a locutorului la conținutul comunicării. 7. Discutarea compozițiilor este etapa care încununează rezultatele finale ale procesului compozițional, deoarece ea urmărește pas cu pas realizarea obiectivelor operaționale. Realizarea acestei ultime etape creează premisele înlăturării unor greșeli și a prevenirii acestora. Considerăm
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
peste care vor zbura ,,zile și nopți”, îngrijorarea născută din primejdiile zilnice și chinuitoarea dramă a despărțirii de puiul sortit morții înregistrează în tonul fundamental al povestirii oscilații corespunzătoare, duioșia fiind nota dominantă. Începutul vesel și finalul trist subliniază un sincer sentiment de compasiune. Pe lângă epitete: ,,sta zgribulit”, ,,suflare dușmănoasă”, ,,călătorie lungă”, ,,trăiau liniștiți și fericiți”, ,,erau frumoși, cuminți și ascultători”, repetiții: ,,și ploua, ploua”, comparații plastice: ,,îi bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar”, ,,de-abia e cât luleaua”, ,,ochișori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]