4,151 matches
-
proza scurtă. Stilul enunțiativ cu un timbru tulburător și melancolic e caracteristic - în special - tot prozei scurte. Setea de iubire și adevăr transpar din filele cărții. În concluzie, volumul ,, FĂRĂ VOIA MEA...” aduce cititorului o carte a căutării și regăsirii Sinelui prin cuvântul scris, o carte ce se vrea o mărturie a trecerii inginerului MIRCEA GORDAN prin ,,LUMINĂ”. Felicitări! Prof. Lucia - Elena Locusteanu (profesoara mea de Limba Română de la Liceul Industrial Energetic Cluj) Referință Bibliografică: Mircea Gordan / Mircea Gordan : Confluențe Literare
MIRCEA GORDAN de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346096_a_347425]
-
iunie 2013 Toate Articolele Autorului alerg pe câmpul minelor de fistic struguri și mere răscolind mormanele de gunoi din fiecare ridicătură de cuvinte rostogolesc într-un hohot de râs cojile portocalelor consumate la mesele festive ale minților îmbolnăvite de ura sinelui de sine în sine adun toate frunzele de dafin consumate la supele cu minciuni daruri peste daruri descopăr în metaforele uitate în pungi de plastic ars cu toate în buzunare merg calm de-a lungul țărmului am ales țărmul pentru că
ANN- (UL) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346223_a_347552]
-
Daniela Voiculescu se întreabă retoric: “ce se va alege de filosofia mea? chiar nu-mi va cunoaște nimeni numenul? chiar nu-mi va înțelege nimeni visul?”. Natura feminină a versurilor din volumul “La malul Mării Imbrium” relevă un spațiu al sinelui ce păstrează dorința după frumusețea și perfecțiunea edenică: “mă duc în altă grădină,/ să îmi culeg narcise și lalele,/ să te aștept cu vers transparent!/ și pe banca din suflet, rotundă,/ voi asculta simfonii pierdute/ în zâmbet...” (Un mesaj de
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
și proaspăt , înmiresmat cu parfumul lirismului. *** Lirica Vivianei Milivoievici figurează un imagism în care totul este energie și unitate, o lume cuantică, ale cărei unde vibraționale sunt pornite din matricea divină, mai întâi în cuplul de îndrăgostiți, mai apoi, în sinele noastre, noi toți, ca unică ființă și conștiință, între „pământ și cer„ . „Eu„ devine „noi„ trăind „gând lângă gând„ visele de dor , „într-un singur suflet„ , „cu povești adevărate„ . Construcții lirice țesute în versuri libere, configurează un univers labirintic, pe
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
putem sesiza și o inevitabilă conștiință a inadecvării la datele realului, doar ascendența iubirii estetizante acompaniind salutar jocul existențial. Maria Calleya scrie o poezie cu vădite nuanțe incantatorii, muzica reprezentând piatra angulară dintr-un special eșafodaj al vibrațiilor întru introspectarea sinelui. Foarte încet, foarte dulce, trăirea existenței în clipă are statut privilegiat printre atât de perenele date sufletești ce beneficiază de adecvate efecte auditive în registru cult: Stăm alături, tu și eu,/ În dimineața albastră înecată de aer,/ Pentru o clipă
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
tânjește după Creator? Oricâte lucruri ar realiza aici pe pământ, oamenii constată că au un gol imens în suflet. De ce? Pentru că “locurile cerești” din ființele omenești nu sunt umplute cu Duhul sfânt, ci cu regret spun, mai degrabă cu răutatea sinelui ahtiat după satisfacerea lui, aducând multă suferință în lume, dușmănie și tristețe în jur. De aceea, Biblia spune că oamenii spirituali nu au de luptat împotriva omului carnal, a fizicului, ci “împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești”. Care
DESPRE SEMNIFICAŢIA CRĂCIUNULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368988_a_370317]
-
și noi ce fac alții, mergem la biserică de ochii lumii, că așa e datina și încolo... ne vedem de treabă, excluzându-L pe Dumnezeu din viață. Fie ca aceste sărbători să aducă cu adevărat Lumina dragostei necondițioante, golirea de sinele rebel față de Dumnezeu și dacă cineva nu L-a găsit, atunci trebuie să caute Adevărul despre existența noastră și scopul ei pe pământ. “Mă veți căuta și Mă veți găsi, când mă veți căuta din toată inima”, zice Dumnezeu (Ieremia
DESPRE SEMNIFICAŢIA CRĂCIUNULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368988_a_370317]
-
existente sau imaginate, își subestimează calitățile, își exagerează defectele. În consecință nu se iubesc, nu pot iubi pe alții, dar simt o nevoie pregnantă de a fi iubiți și de aici - o serie de conflicte cu ceilalți, nu numai cu sinele. Scriitoarea americană Louise Hay, într-o lucrare a sa, spune: „A te iubi pe tine însuți este o aventură minunată; este ca și cum ai învăța să zbori...” „Încetează să te mai critici! Iartă-te!”. Armonia nefiind predestinată, ea trebuie cucerită cu ajutorul
ARMONIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368972_a_370301]
-
de sine. Cluj Napoca 6 decembrie 2015 Trăiesc minunile Trăiesc minunile Și le scriu pe pleoapa ce veghează... Mă podidesc chemările Ca și mângâierile precum cânturile Ori râurile versurilor Ce curg din înaltul simțirilor... Ce călător sunt... De mi-am uitat sinele Și străjuiesc destinele Și lupt pentru cetatea Zidită de dragoste? Cluj Napoca 6 decembrie 2015 Referință Bibliografică: Dragostea e pace / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1801, Anul V, 06 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marina Glodici
DRAGOSTEA E PACE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369069_a_370398]
-
în stol după ce cuibul s-a prăbușit printre ramurile copacilor eu iau o mână de iarbă tomnatecă o privesc și îi strig în vânt răsuflarea abur șoptește și cum piatra în ape se rotunjește locul gol îl voi umple cu sinele răsucite palme răsucită inimă tropotul lumii mă atinge mă varsă în chiupul tăcerii ------------------- încerc să-mi spun să mă întorc din veșmântul tristeții și uite cum umplu seara amfora când ochii pleoapa și-o strâng și irisul ustură lacrimi sărate
AUD PĂSĂRILE CUM ÎŞI CHEAMĂ PUII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369098_a_370427]
-
sine, sintetic exprimată de Nathaniel Hawthorne - Ce altă temniță e mai întunecată decât adâncul propriului nostru suflet? Ce temnicer mai necruțător cunoaștem, decât pe noi înșine? - atunci vom admira curajul poetului de a nu-și atribui schimbarea lumii ori a sinelui colectiv, ci doar asumarea pe deplin a motivării și schimbării eului propriu, a cărui unică plusvaloare este ELIBERAREA sa prin POEZIE. (GHEORGHE A. STROIA); * * * 8. ELENA NEICU* BUCUREȘTI: CU TINE PRINTRE ANOTIMPURI (versuri) Poezia Elenei Neicu este romantică în esență
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
care cititorul este sensibilizat, apropiindu-l de ceea ce rămâne inefabil, adică esență. Poetului poezia îi devine o interiorizare și o interioritate necesare. Dacă pentru Mazilescu, poezia este un fel de expulzare a eului, pentru Stănescu ea este o adâncire a sinelui. Dar, pentru amândoi sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă a poeților din secolul XIX numește o realitate. Dar nu se poate disimula o realitate mai înainte de a-i fi înțeles esențele, de a o fi trăit printr-
METAFORA CA RITM AL GÂNTIRII POETICE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370920_a_372249]
-
având în vedere și volumele de versuri anterioare ale autorului, ai senzația că te trezești în fața aceleiași nevoi devenite obsesive de a învinge moartea prin cunoașterea sensului vieții, sens care nu poate fi nici măcar atins fulgurant fără o apropiere a sinelui. Și tot volumul pare a se învârti în jurul acelorași teme și motive dumiene: moartea, viața (chiar și viața-moartea), amintirea (înaintașilor, iubirilor trecute și prezente), Dumnezeu, suferința/durerea, lacrima, singurătatea, ploaia, lumina, întunericul, umbra, liniștea, tăcerea, distanța, lumânarea, aproapele/departele etc.
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
ce se pregătește să înflorească pentru că „luceafărul/ Coboară la fiecare poartă”. În „Metafizica punctului” regăsim irizări și adieri din N. Stănescu: „Eu eram un punct, el era un punct/ Eu eram un cântec irepetabil/ El era un cântec neîntrerupt”. „Recunoașterea sinelui” se petrece când Miracolul se naște descoperind Supremul Semn al recunoașterii. Urmează un „Apel‘’ pentru a lăsa copiii să viseze, pentru a nu le strivi puritatea, iar „ Când e hulit adevărul‘’ - se aruncă în noi cu nămol, ne murdăresc și
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEZIE Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului sinele tău prea tânăr să asculte privighetori eu mult prea în vârstă să nu fiu însetată de cântec ca de-o iubire din care nu mori mă răsfrâng în poeme ca-ntr-o primăvară târzie ori ca în moartea sosită mai
POEZIE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369928_a_371257]
-
ai apărut de ceva vreme mă amuză epicul imperfect” (nu am crezut că mă poți inspira) Confesiunile lirice ale autoarei o situează pe plan liric într-o poetică suplă în care celestul visului se împacă generos cu labirintul lăuntric al sinelui și luciditatea de care vorbeam aduce soluții potrivite eului liric. Sunt revelații, în fapt, căutate tocmai pentru o ordonare a reflecției. Poezia Adrianei este această nevoie de clarificare, de dezambiguizare cu mijloacele proprii ale ambiguizării. În susținere, se cuvine să
ADRIANA BUTOI- PRESCURTAREA LITEREI MARI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369918_a_371247]
-
muți doar la vaietele noastre, nu și la cerințele lor. Și totuși cum s-a ajuns și cum s-ar explica această sacră muțenie? Departe de a fi o putere ignorată, ierarhii își găsesc mijlocul de înseninare, comunicând doar cu sinele lor. Numirea în jilțurile pricopsite ale puterii imanente și nu alegerea de către Sfântul Duh în vederea înfierii sufletelor credincioșilor spre transcendența mântuirii, insistența osanalelor (cu mici excepții cele ironice) la desele afișări somptuoase cu sau fără rost, adăugarea la splendoarea lumii
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
a fi dalta prin care mâna dăruie cerul privitorului pasărea infinitul cumințenia pământului și dincolo de toate inima sufletul spiritul celui ce poarta o deschide sărutului dintre minte credință încrederea în a fi veșnic român oriunde viața te aruncă asta rodește sinele meu privind privindu-i măreția cuminte din inima pietrei lemnului întrupat în pasăre poartă coloană chipul femeii cuminți când trec cu inima prin fiecare formă de scaun rotund de-a lungul cercului mesei tăcerii în tăcere vibrând ființa-mi însetată
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370016_a_371345]
-
ca și o făclie. Am ascultat cum murmură izvorul În pacea unui minunat destin Fără de vină curge și curat în râul Unde îmbrățișat e pe deplin. Ce netăcere lină are apa! Ce tainic curge fără niciun gând! Cu greu plătește sinele azi vama Unei iubiri adevărate pe pământ! Cluj Napoca 27 august 2015 Eternitatea Am întrebat vântul de unde adie? Pe tâmplă ca o mână infinită. Îmi astâmpără clipa toridă a neputinței De a lupta împotriva oboselii sălășluite În ochii deschiși spre zare
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
firească), „filio”(dragostea prietenească) și „storge” (dragostea de familie) pe fondul eteren al dragostei necondiționate „agape”, adică cea dumnezeiască, are împlinirea totală aici pe pământ. Problema e cu sistemul de valori. Dragostea „agape” este cea care cere golirea omului de sinele egoist și ambițios, fricos și mereu tentat să se descurce fără Dumnezeu. Dacă iubim astfel, dragostea noastră nu derivă din faptul că oamenii din jur ne iubesc, ci pentru că noi am hotărât să-i iubim dumnezeiește și întocmai ca și cum ei
DESPRE DRAGOSTEA DINTRE DUMNEZEU ŞI OAMENI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370430_a_371759]
-
frumos de a iubi! Ce școală adevărată de noblețe! Câtă credincioșie! Cum putem iubi dumnezeiește? Întorcându-ne la Dumnezeu, acceptând jertfa Domnului Isus, prin pocăință și credință, apoi urmează o naștere din nou spirituală și o creștere în măsura în care renunțăm la sinele nostru. Dacă ne naștem din Dumnezeu, cultivăm dragostea Sa necondiționată care duce până la sfârșit hotărârea de a rămâne loial față de Creator și semeni. Dragostea înseamnă: cunoaștere, acceptare, iertare, bunătate, înțelegere, sprijinire, așteptare, răbdare, compasiune și emaptie, respect și dăruire, loialitate
DESPRE DRAGOSTEA DINTRE DUMNEZEU ŞI OAMENI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370430_a_371759]
-
El te-a creat inteligent pentru ca tu să dezvolți puterea de discernământ pentru a-L căuta pe El. Folosește cu inteligență acest har divin de la El. Să nu faci acest lucru este cea mai mare greșeală.” (Paramhansa Yogananda, „Esența realizării Sinelui”) Referință Bibliografică: două mărgele / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2045, Anul VI, 06 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
DOUĂ MĂRGELE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370519_a_371848]
-
2010), NIRVANA (2014). Despre câteva din aceste volume am scris de-a lungul anilor, păreri de simplu cititor și le voi arhiva în acest articol întru preocuparea mea de a înțelege marele și misteriosul scris al unui poet profund, căutător sinelui și al lui Dumnezeu. Revenind la ediția Nirvanei, cea mai frumoasă poezie, despre care, iată, un selector cu prestigiu profesional întocmește azi un studiu hermeneutic de amploare, analitic și doritor decelării fără erori a tainelor și evoluției poetice dorcesciene; vorbesc
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
citadin, denaturat, imund, de la inefabilul unor tablouri mirifice la formulări frapante, fac din acest joc cerebral o lectură unitară, incitantă. Și iată cum poetul susține spre final exact revelația despre care vorbeam la începutul acestei lecturi, o revelație a înțelegerii sinelui în mâinile divine, când abia după viața parcursă omenește aflăm adevărata viață divină, un precept creștin semnificativ. Final Aidoma cu penitentul fiu, Încep viața mea de după viață. Voi sta curând cu Domnul față-n față - Cum am și stat mereu
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
interior. Și iată ce-mi zice glasul lăuntric: “Ai și tu dreptul să strigi. În legea ta, nu musai să imiți lozincile celorlalți. Românul are imaginație, e creativ. E păcat să nu fim noi înșine în individualitatea fiecăruia, în înțelesul sinelui, căci doar n-om fi toți un aluat. Dumnezeu ne-a prefigurat diferiți, cu puterea fiecăruia în a-și folosi talantul .” Așadar, vrând-nevrând, am să strig și eu ce am de strigat, dragii mei. Dar fiindcă mijlocul prin care am
SUNT ȘI EU ÎN CETATE (IX) SAU... FELUL MEU DE A FI PREZENT, CU STAREA MEA DE SPIRIT, LA PROTESTELE ASUPRA O.G. NR.13 [Corola-blog/BlogPost/369356_a_370685]