6,584 matches
-
de sforăitoare ar fi vorbele iubitului conducător fie el Președinte sau Primul Ministru, adică mâță sau dulău. Așa se cam au între ei conducătorii. Conducătorul însăși are o comună natală. Din firea lucrurilor își iubește această comună și ea iese singular din nevoi peste noapte. Dar ȚARA și-o iubește acest conducător? Într-atât încât o aduce în sapă de lemn. Să-l mai votăm? Meseria de conducător este spinoasă. Omul care o îndeplinește nu mai are mamă, tată, familie, comună
IUBIREA, O FORŢĂ DE AVANGARDĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349961_a_351290]
-
în Cartea Albă a Securității, vol. II, p. 172, în care Patriarhul își exprima credința că comunismul nu va dura mai mult de 50 de ani. Numai pe acest document s-ar putea interpreta că aceasta a fost o răbufnire singulară a „patriarhului roșu”. Iată câteva documente care arată conștiința ierarhilor ortodocși în fața situației care se aflau și atitudinea patriarhului Iustinian în fața încercărilor puterii comuniste de a modifica statu-quo-ul și de a impune Bisericii noi cedări. Un exemplu deosebit este dat
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞI SECURITATEA, ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/344375_a_345704]
-
să rămână captiv unor mituri create în jurul lui D.R.Popescu, Buzura, celor proveniți din generația echinoxistă, optzecistă, cum este Ion Mureșan, colaborator al Securității comuniste, etc, chiar a mitului “Micul Paris “, expresie dâmbovițeană a reprezentării bovarice și, simultan, a resemnării singulare. Puținele înfăptuiri având atributele monumentalității sunt supuse, periodic, acțiunilor demolatoare ( Vezi opera lui Eminescu sau Istoria lui Călinescu), cea din urmă devine, într-o astfel de împrejurare, o construcție utopică, inadecvată literaturii noastre, născută ca supracompensare a unui complex de
ÎN LITERATURĂ AU ÎNVINS SCRIITORII CANONIZAŢI DE REGIMUL COMUNIST de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344524_a_345853]
-
superrealist fractalul fiindului amical se contopește cu dorința acceptării momentului de împlinire și de situare a toleranței egourilor. Descoperim, în literatura superrealistă, o fraudă a sentimentelor, care nu sunt atât de pure reprezentate de fiinzii ce se vor mai mult singulari iar în doi, sau chiar în grup, doar pentru satisfacerea diferitelor dorințe umane. Personajul superrealist are teamă de realitate și lasă să cadă voalul dezvelindu-și intimiatea prin manifestări erotice, care abundă prin scene orduriere, satisfăcând toate introvertirile așa-zișilor
FRACTALUL FIINDULUI AMICAL ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348066_a_349395]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > POEM SINGULAR Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului De astăzi voi fi numai al tău iubito, Nebunii lasă-i să mă plângă, Trupul meu va deveni o carafă din care Doar tu
POEM SINGULAR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348199_a_349528]
-
vei fi cea din urmă... Am învățat să declam adevărul despre iubire Alegând cuvintele, învelindu-le în poleieli colorate Sunt doar un sfetnic care n-a propovăduit niciodată un păcat Ci l-a trăit pe de-a-ntregul. Referință Bibliografică: Poem singular / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
POEM SINGULAR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348199_a_349528]
-
Gărzile agită ciomegele, zice-se exclamator. Agitarea ciomegelor, eventual având și un steag înfipt pe ele, pare publicului mahalagiu apogeul cuvântării, fala reporterilor de televiziune. Asocierea întâmplătoare a unui grup emulează. Grupul se simte capabil de vitejii pe care individul singular le-ar evita cu dispreț. Politrucul cunoaște, în incultura sa, această meteahnă umană și o folosește. Sub influința unui politruc grupul devine agresiv, sălbatec și, de exemplu, mărșăluiește la vot cântând internaționala. Ori ce i-ar sta în cale ar
LIDER VERSUS POLITRUC. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350008_a_351337]
-
intra cu un fel de dăruire în rol. Avea destule motive! Unul dintre acestea erau banii pe care îi obținea, nu tocmai mulți, dar foarte importanți și, întotdeauna, bine veniți. Domnul T, din sumele obținute cu acest prilej, unul cam singular în existența sa de actor, restul venind din surse nesigure precum paza de noapte a unui club de fițe, își achita datoriile istorice la utilități și cu o mică parte din sumă lucra la imagine. O chestiune foarte importantă pentru
VIA DOLOROSA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350121_a_351450]
-
falsului", autorul (de formație inginerească), fără a avea orgolii personale nemăsurate și fără a se ascunde îndărătul falsei modestii, recunoaște că nu e nici pe departe deținătorul adevărului absolut (în opinia sa existând o sumă de adevăruri și nu unul singular), nici atunci când, preluând două dintre miturile fondatoare ale poporului român (Balada Meșterului Manole și Miorița), ficționalizează abundent creând variantele sale la variantele deja existente (de unde și adevărul sau realitatea ficțiunii), nici când, schimbând radical metoda, discursul și stilul, își formulează
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
în mod superior acum, la răsărit întunecat de veac XXI, precum poetul reformator al Limbii Române în amurgul cețos al secolului XIX?!... Mai simplu spus, câți dintre mioriticii noștri zoon politikon pur sânge și cei de împrumut mai dezvoltă actualmente singulara facultate de a gândi între nenumărate aranjamente de cardașlâc cartieresc?!... Desigur, mă refer aici la acea rațiune capabilă să vizeze nemijlocit binele nației întregi și cel al țării diriguite, din fericire, doar efemer de aceștia. Cred că răspunsul poate fi
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
o împlinire ulterioară. În opera lui Mihai Eminescu, prezentul este implicat.Ea depinde de gradul în care prezentul și viitorul este implicat, ca opera eminesciană să aparțină ea însăși viitorului.Eminescu nu a fost un singuratec, dar el este un singular în literatura noastră.Originalitatea operei eminesciene constă într-o știință a mijloacelor artistice și o conștiință creatoare. De aici provine tot zbuciumul său, toată lupta sa pentru lărgirea marginilor cunoașterii, toată acea răsucire centralizată a eului său, lansând în Univers
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
Publicat în: Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului DIN CENUȘĂ Din cenușă fără jar, Ai aprins în mine focul, Mi-ai adus iubirea-n dar, Ori Divinul, ori norocul! Ai căzut așa din cer, Tu steaua singulară, La început ca un mister, Într-o zi de primăvară. Și ai provocat furtună, Printre ale mele gânduri, N-auzeam vântul cum sună, Când citeam a tale rânduri. Te aștept mereu să vii, Încât nu mai am răbdare, Doamne de ce
DIN CENUŞĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362036_a_363365]
-
vreme regret cănu m-am născut pe alte meleaguri, undeva unde omul săaibăun prețreal și unde înțelesul cuvântului demnitate sămai fie încăapreciat și cultivat. www.adrianmunteanu.arts.ro *** Las la latitudinea cititorilor să-și spună părerea despre acest fapt, nu singular în România! Consemnez această scrisoare din respect pentru un creator din România care este Adrian Munteanu. Mihai LEONTE din Moldova Nouă - Banat - România 25 octombrie 2012 Referință Bibliografică: Poetul Adrian Munteanu din Brașov MAI IUBIT DE STRĂINI / Mihai Leonte : Confluențe
POETUL ADRIAN MUNTEANU DIN BRAŞOV MAI IUBIT DE STRĂINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365801_a_367130]
-
cei buni, și pe cei mai puțini buni de la care așteaptă doar să se reîntoarcă în ascultarea și iubirea din care au căzut. Să se reîntoarcă și să fie vii. Mă gândesc la săracul Lazăr care nu reprezintă un caz singular, ci asemenea lui există poate, miliarde pe această planetă a suferinței. Cum să-l ajut eu mai mult pe prietenul meu Sebastian? Dacă aș putea, aș întinde imediat mâna să preiau măcar jumătate din această suferință, fără pretenția de a
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365818_a_367147]
-
la Craiova cu titlul „Printre epigramiștii olteni” sub îngrijirea scriitorului Petre Gigea-Gorun), după ce, în 1997, la a treia ediție a Festivalului „Oltenii & restul lumii” a fost apreciat cu premiul I pentru fabulă. Atracția sa pentru acest gen literar, nu este singulară, ci a fost însoțită permanent de preocuparea pentru poezia lirică tradițională, pe cale de apariție într-un volum separat, intitulat „Retorica balansoarului” Specia epigramei are mare vechime, părintele ei fiind Marțial, poet de limbă latină, urmat de o întreagă suită de
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
în sintonie cu sentimentele celor doi, când capricioasă, când liniștită și calmă precum unda lacului presărat cu nuferi... Valentina Becart nu poate fi încadrată în vreo școală sau o generație, așa cum își revendică majoritatea poeților contemporani. Ea își urmează drumul singular, oarecum stingher printre atâtea condeie care-și expun cu dezinvoltură și chiar insolență, trăirile. Valentina Becart este mai degrabă o timidă, ascunsă de văluri care lasă privirii doar un colțișor de realitate. Un soi de pudoare ce foarte rar își
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
exhibiționism, autorii introduc în texte trivialități și picanterii, cu mult peste bunul simț, rezultând un soi de manelism liricoid, impregnat de kitsch și orori lingvistice. Printre toate acestea, poezia Valentinei Becart, este de o candoare pur și simplu înduioșătoare, aproape singulară în peisaj, deși ea declară aproape solemn: „Nu vreau / să ridic din cuvinte / ... altare păgâne / unde lacrima încătușată / va fi un pumnal / strecurat în provocarea căutărilor / sterile ... ”(Nu mă arunca... în vâltoarea poemelor). Poezia Valentinei Becart nu se strigă, nu
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
pt. plural, OL. Vorbim deci de o calchiere. Ceea ce Arli, Spoitorii și Ursarii au făcut când folosesc ERONAT articolul OL, este că l-au prescurtat în O. Acest O este folosit în toate dialectele pentru a articula substantivele masculine la singular, iar articolul I/ E este adăugat în fața substantivelor feminine iarăși pentru a le articula: Mursh- bărbat/ O murș- bărbatul. Jiuvli-femeie/ E jiuvli - femeia. În cazul dialectelor de tip Arli, vorbitorii moderni îi induc în eroare pe romii Căldărari aplicând varianta
POVEŞTI ÎN GRAIURILE ROMILOR , SAU RECENZIE CONSTRUCTIV-REVELATOARE. de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365517_a_366846]
-
să pun semnul exclamării pt. că O este și pronume personal, fiind prescurtarea lui Vo-"el". În loc de "Ol jiuvlea"-"femeile", ei spun "O jiuvlea". În acest caz, mintea căldărarului nu decodifică mesajul spoitorului , deoarece O este articol hotărât pentru masculin singular. Căldărarul ar aștepta articolul feminin E/I. Expresia coruptă a spoitorului este decodificată de căldărar aproximativ ca: EL femeile! Pentru că O mai însemană și EL în căldărărească, așa cum am spus mai sus. Vă închipuiți disprețul unui căldărar care aude o
POVEŞTI ÎN GRAIURILE ROMILOR , SAU RECENZIE CONSTRUCTIV-REVELATOARE. de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365517_a_366846]
-
de modificare a conținutului educației din școală în sensul dezvoltării premature a acestor patimi. - Cazul fetiței de 11 ani de la Iași care, din urmă cu doi ani, după cum știți din mass media, a rămas gravidă în urma unui viol, nu e singular, dar este simptomatic. Cunosc și fetițe de 10 ani care au rămas gravide, au născut și sunt bine acum. A fost dusă în Anglia să facă avort și s-a sa mediatizat peste măsură pentru ca să existe motive pentru aprobarea legală
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
Saramago, în timp ce ultimul (dar, cronologic, anterior) a fost botezat, prin contrast, retrospectiv. Să fie vorba de o preluare (omagială), motivată de fascinație, de o „coincidență” apăsată de intenții comune sau de o simplă criză de imaginație? Răspunsul nu este nici singular și nici limpede.Reflectând mai stăruitor, am înțeles că eseul este, la Niram, însăși structura creatoare a operei. Și asta pentru că artistul insistă asupra lui atât denominativ cât și procesual ― e „atelierul” imaginarului său, dacă mă pot exprima așa.... I-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
fost terminată, este perfectă și de neatins, pentru că, așa cum am arătat, omul contemporan nu lucrează la o operă unică care să corespundă în chip absolut idealizării sale, ca Pygmalion, ci la o serie nesfârșită de opere analoge, fiindcă nu atingerea singularei perfecțiuni este scopul, ci varietatea infinită sub care estetica corpului trebuie să fie admirată. Această proliferare a ipostazelor frumuseții aplicate unei singure ființe, această multiplicare a percepției frumosului ține de misiunea sisifică de „a ne lucra corpul”. Aceasta înseamnă o
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
din anul 2000 a publicat cărțile: „Făptura cuvântului”, „Vânătoarea de umbre”, „Elegiile depărtării”, „Suflete atârnate de catarge”, „Pasărea melancoliei”, „Neguțătorul de imagini”, „Voi lua cu mine noaptea”, „Dă-mi mâna ta, străine”, „Bastian și alte confidențe”, poetul creând o poezie singulară, de o factură inedită, încadrată cel mai adesea „cotidianului mistic”. Îndrăznesc să-i pun și eu câteva întrebări, poate incomode, dar firești: Emilia ȚUȚUIANU: Dragă Dimitrie, dacă a trebuit, fatalmente, să alegi exilul sau calea pribegiei prin Occident, de ce ai
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
voia lui, iată, sclavul devotat și inconștient al anterior numitei non-valori a marketingului contemporan. Raportarea sferei umanului cu strictețe doar la dimensiunea îngustă a propriei corporalități, precum și procesul de sexualizare desacralizantă impus cu forța în ziua de azi reprezintă calea singulară a omenirii nu de a se descoperi în mod integral în ceea ce privește intimitatea ei de la sine înțeleasă cu divinitatea supremă și cu ceilalți, ci posibilitatea de a-și învălui în carcera răului dominant Lumina. Și, dacă stăm bine a privi la
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
a stărilor sale orgiastice multiple, nu au reușit să contureze în substratul adânc al Ființei create de celestitate nimic pozitiv decât cultivarea unui imens gol afectiv nenatural acesteia, dar și incapacitatea de judecată obiectivă a Omului asupra sensului său ontologic singular - „comuniunea în lumină” cu Dumnezeul Treime ca Ființă cu adevărat liberă și etică, în aceeași măsură (Dumitru Stăniloaie). Ceea ce se petrece azi pe scena vastului teatru al societății cotemporane se poate numi fără nicio vagă urmă cu tentă dubitativă un
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]