11,710 matches
-
clubul Ramses este „Ladies Night“ (cu începere de la ora 22). ( I. B.) l Școlile din localitățile arădene Curtici, Craiva, Comlăuș, Sântana, Șiria și Țipar vor fi renovate cu fonduri PHARE. ( N. I.) l „A dărui înseamnă a face punți peste prăpastia singurătății“ se intitulează conferința pe care prof. Luise Finta o va susține luni, 3 martie, de la ora 16, în cadrul Universității Populare de la Casa „A. M. Guttenbrunn“. ( S. P.) l Marți, 4 martie, la clubul The Tunnel se va desfășura de la ora
Agenda2003-9-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280747_a_282076]
-
14 martie, o întâlnire a studenților de la Universitatea de Vest cu unul dintre cei mai cunoscuți poeți contemporani ai Franței - Mathieu Bénézet. Domnia sa a publicat peste 25 de volume de proză, eseuri, și poezie, printre cele mai cunoscute numărându-se: „Singurătatea voastră“, „Chin de dragoste“, „Oceanul până la tine“. În data de 15 martie, C.C.F. va găzdui o după-amiază lirică, patronată de poetul francez amintit, în cadrul căreia, cei mai cunoscuți poeți bănățeni vor recita din propriile creații. M. D. PAVEL Premiile Societății
Agenda2003-11-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280805_a_282134]
-
mort”. Un raport social esențial pentru individul creator se inversează astfel. Omul-standard, compunînd mulțimea, capătă o aparență fantomatică, pe cînd izolatul se realizează prin iluminare: „rîgîitul nostalgic al tiraniei celor mulți și definitiv spectrali/ asupra luminozității celor vii” (ukulele). Dar singurătatea are nevoie de confirmări. Realul fiindu-i advers, autorul se adresează așa cum îi șade bine, imaginarului. Marian Drăghici practică o serie de evadări fantaste, menite a-l încredința de propria-i identitate ideală. Prin dedublare, ca și cum s-ar privi într-
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
dezvoltă Ion Catrina: în prima parte, limbajul se pliază pe religios. Acesta îi dă posibilitatea să filosofeze speculativ și să includă, fără tăgadă, aforisme, chiar silogisme. Mentalul scriitorului îi oferă dezlegare de a trece granița spre speculativ, deductiv, iar datorită singurătății, să poată comunica în voie cu Divinitatea. Ori mănăstirea îi crea toate posibilitățile de a se regăsi prin mărturisire și, de ce nu?, prin judecată. Partea finală a romanului, care închide în aceeași tonalitate meditația nu mai reprezintă o noutate în
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
în presă, cu o poftă de-a mânji care s-a dovedit insațiabilă”. Cu supradoză de sentimente, Marta Petreu construiește portrete temperamentale și, uneori, fiziologice. Lista de prieteni rămași, ai zice, după pierderi grele, după sacrificii. E multă, prea multă singurătate în jurul ei, și prea puține lucruri o pot umple. Biblioteci în aer liber este jurnalul deschis al afinităților Martei Petreu. Familia ei de spirite. Cum am văzut, aerul de superioritate intelectuală devine toxic odată ce coboară în aerul cavernos al polemicilor
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
vag tensionant, al mișcărilor ființei în viața sa limitată și foșnitoare. Privirea scandinavă pe ea își fixează atenția. Am adăugat, în timp, și alte detalii acestor constatări. De pildă, Per Petterson, cu La furat de cai. O carte despre liniște, singurătate, despre măruntele fleacuri ale zilei care alcătuiesc o viață de om. Nu e o proză minimalistă, ci una de infinită scrutare a detaliilor din credința că ele ascund și tot ele pot revela un sens. Apare și războiul, da. Era
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
de pădure, și mișcătoare, ca valurile mării. Istoria cu majusculă este fundal inevitabil și incontrolabil. Pe sumbra ei desfășurare se joacă textura complexă a vieții indivizilor. Cele patru generații convocate în roman își negociază abulic ori încrâncenat adevărurile. Măcinați de singurătate, oamenii sunt bântuiți de sentimentul vinovăției, de remușcare, de spaima de neîmplinire și moarte zadarnică. Războiul a avut și aici rolul său, dar el e doar hârtia de turnesol care pune în evidență cele mai adânci resorturi ale ființei. Cu
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
știa multe Camil Petrescu!): „Dar în noaptea aceea m-am trezit pe la trei, pentru că ea stătea în șezut în pat, ghemuită, cu capul între picioare. Aducea cu un arc întunecat, curbat și subțire.ș...ț Nu cred că mai văzusem singurătatea mai limpede ca acum: spatele încovoiat al lui Cathrin, un cerc, propria sa umbră. Și asta mă însingura de două ori. Ea era oglinda mea. Eram însingurați împreună. Am rămas cât mai nemișcat cu putință”. Eroii nu se confesează, nu
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
un cerc, propria sa umbră. Și asta mă însingura de două ori. Ea era oglinda mea. Eram însingurați împreună. Am rămas cât mai nemișcat cu putință”. Eroii nu se confesează, nu se lămuresc sondând deschis abisuri și nesiguranțe. Impenetrabilitatea și singurătatea sunt vag ameliorate prin punerea alături a două obiecte, a două senzații. Vizionările de apartamente sunt o metaforă, nu e vorba de a repara o relație prin experiențe erotice inedite, ci de a încerca evadări parțiale, ieșiri din cercul implacabil
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
Prinși în relații sociale banale și incomodante, oamenii sunt asemenea bâtlanului alb, delicat și zvelt, cu aripa prinsă în gheața pârâului. Căci oricât de multe sunt începuturile, „sfârșitul este mereu doar unul singur” și el se petrece în nevindecabilă, atroce singurătate. Privirea scandinavă e legitimată și în intervenții ale personajului masculin, un scenarist abulic: „M-am apărat în cele din urmă cu ideea că suma detaliilor este cea care până la urmă face povestea, nu-i așa? Lucrurile mici, da, lucrurile mărunte
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
lor ca pe un pai, de care nu se mai agață nimeni altcineva... Trăirea într-o altă viziune În literatura noastră, Fefeleaga lui Ion Agârbiceanu (din povestirea omonimă) este neîndoielnic unul dintre cele mai semnificative personaje în care se întrupează singurătatea. Cînd vrea să vorbească, cuvintele i se veștejesc pe buze. „- Să creșteți mari, să creșteți mari, răspunde dînsa” copiilor care-o salută în treacăt pe versantul dealului, dar „trage-ntins de căpăstru”. Nu răspunsul la salut, ci îndeletnicirea tragerii timpului
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
treacăt, trebuie să recunoaștem că această urmărire „vizuală”, mai mult a suprafeței, în tehnica scrierii povestirii, chiar și a „suprafeței” sufletești, cu economie de mijloace artistice, poate duce la o serioasă apropiere, avant la lettre, de ambiția noului roman.) Cuvintele singurătății Și dacă privirea - mută - și-a asumat dreptul de a naște o lume, cuvintele se retrag. Sunt cuvintele acelea cu care Fefeleaga nu mai poate să se ajute. Cuvintele singurătății ei. De altfel, acolo unde există prea multă privire, cuvintele
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
serioasă apropiere, avant la lettre, de ambiția noului roman.) Cuvintele singurătății Și dacă privirea - mută - și-a asumat dreptul de a naște o lume, cuvintele se retrag. Sunt cuvintele acelea cu care Fefeleaga nu mai poate să se ajute. Cuvintele singurătății ei. De altfel, acolo unde există prea multă privire, cuvintele amuțesc. În acest cadru- spațiu nu are ce căuta nici un spectacol. Personajele se văd, dar nu se aud. Cuvintele nu mai învăluie, nu mai au putere să acopere toate lucrurile
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
iar exemplele pot continua. Aceste momente de mândrie merită să fie celebrate. Familia joacă un rol fundamental în viața unei persoane. Suportul care-l primești de la ai tăi este esența existenței. Fii aproape când am nevoie de tine! Frica de singurătate crește cu vârsta; astfel se explică proliferarea unor instituții, numite - Rezidențe pentru persoane în vârstă. Este aceasta soluția de a combate singurătatea? Personal, nu cred că este și aș dori ca mulți vârstnici să-și găsească un loc în cadrul familiei
Privind înapoi, cu mândrie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Julia Deaconu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_116]
-
care-l primești de la ai tăi este esența existenței. Fii aproape când am nevoie de tine! Frica de singurătate crește cu vârsta; astfel se explică proliferarea unor instituții, numite - Rezidențe pentru persoane în vârstă. Este aceasta soluția de a combate singurătatea? Personal, nu cred că este și aș dori ca mulți vârstnici să-și găsească un loc în cadrul familiei proprii și să fie mândri că au realizat această uniune cu familia lor. Vă urez să fiți iubiți și să avansați în
Privind înapoi, cu mândrie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Julia Deaconu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_116]
-
Nu numai pentru că vorbirea are altă misiune, legată de momentul prezent, dar și pentru că nu trebuie să scriem ca și cum. Cu alte cuvinte, nu merită să scrii decât dinăuntrul scrierii, al specificului ei. Specific ar fi să ne situăm într-o singurătate „care cere justificare”, spune Zambrano. A fi singur fiindcă așa vrei, îmi spun - încercând să înțeleg, măcar în felul meu -, înseamnă a te ține departe de ceilalți. Justificarea prin scris a singurătății ar putea să fie regăsirea celorlalți. Într-un
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
Specific ar fi să ne situăm într-o singurătate „care cere justificare”, spune Zambrano. A fi singur fiindcă așa vrei, îmi spun - încercând să înțeleg, măcar în felul meu -, înseamnă a te ține departe de ceilalți. Justificarea prin scris a singurătății ar putea să fie regăsirea celorlalți. Într-un sens, nici nu poți s-o eviți. Nu poți să scrii fără un adresant presupus. Deci, e în interesul tău de scriitor să ai un celălalt și, ca atare, nu e un
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
celorlalți. Într-un sens, nici nu poți s-o eviți. Nu poți să scrii fără un adresant presupus. Deci, e în interesul tău de scriitor să ai un celălalt și, ca atare, nu e un mod de a-ți justifica singurătatea voită. Te justifici, îmi spun, dacă îți pasă de celălalt. Așa, de fapt, își justifică oricine calitatea de om. Vorba e, cum îi arăți că îți pasă? Poate, făcându-l pe cititor să se regăsească în ce scrii. Nu-i
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
doct e precum o pasăre pterodactilă căreia înzestrarea polivalentă îi devine fatală, selecția neavînd nevoie nici de aripile și nici de ghearele limbilor clasice. Și atunci singura soluție e retragerea din spațiul public, cu stăruința de a-și cultiva în singurătate pasiunea literelor, zăvorîndu-se în matca unor cercetări docte. Rezultatul sunt cărți de nișă: o monografie despre Iuvenal sau un volum despre portretul Cartaginei, tomuri ai căror cititori sunt cai de rasă, puțini grație purității de spirit a pregătirii lor. Volumul
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
el. Soresciană, adică inteligent-ironică și modulată pe roluri, e o poezie ce are încă aderențe la viața din jur și la semnalele ei. Poetul închipuie dialoguri cu consolări reciproce pînă la finalul acoperit de tăcere. Fiindcă aceasta se asociază cu singurătatea la care, mai devreme sau mai tîrziu, se va ajunge: „Arăt atît de îngrozitor/ Încît pierd mult timp/ Consolîndu-i pe cei/ Care vin să mă vadă.// }ipă, își pun mîinile la ochi,/ Blestemă./ «De ce tocmai tu», se răstesc la mine
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
dintre cele mai puternice poezii ale volumului sînt duse exact în această zonă și făcute să intre în rezonanță cu ea. Ele sînt distribuite aproape simetric, în deschiderea cărții morții și la finalul ei. La început, cititorul este introdus, prin Singurătate, în spațiul de suferință a personajului și de nouă expresie lirică a poetului: „La căpătîiul bolnavului/ Doar căpătîiul -/ Și-a ridicat capul de pe el/ Și, de parcă acum l-ar vedea/ Îl întreabă:/ - Ai venit și tu să stai cu mine
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
gând a fost să fac o reclamație. M-am răzgândit. Râzând, copiii începuseră deja să-l dea de-a dura.” În timp ce ne strângeam mâna, privindu- mă, tot câș, Horațiu Mălăele a adăugat: „Nu căuta prietenia oamenilor cinstiți! Vei suferi de singurătate și vei avea parte de mari dezamăgiri”. „De ce?”, l-am întrebat. „Fiindcă oamenii cinstiți sunt atât de cinstiți, încât nu mișcă un deget pentru nimeni, ci, tocmai din pricina cinstei, au obiceiul, când ți-e lumea mai dragă, de-a-ți vârî
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
Charlot, eroul întruchipat de Charlie Chaplin, modelele inaugurale. Ideea e că exilatul concurează și iese mereu al doilea. Din tot ce scrie însă, Gina Stoiciu pare să găsească mereu antidotul eșecului. Muncește mult, păstrează o familie unită, învață să trăiască singurătățile, tot mai acute, chiar din sânul comunităților românești. Cum spuneam, numai plecarea fiului e zădărnicie. Dar și așa, ea conștientizează că niciodată nu a gândit exilul și prin ochii copilului. De aceea, întoarcerea lui nu este imposibilă, cum se întâmplă
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
pierzi și cazi în brațele unui Destin apropiat dar străin de tine. 1196. Grația este un joc de lumini divine al sufletelor. 1197. Admirația este o lebădă al cărei grație se oglindește pe lacul ochilor de jad ai împlinirii. 1198. Singurătatea este o filă ruptă adeseori din noi pe care am pierdut-o la jocul nostru cu nume de Târziu. 1199. Uimirea este natura în stare de beție inocentă la crâșma infantilă a speranței din noi. 1200. Reproșul este o sabie
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
formula realismului critic obiectiv și aceea a realismului magic. Nu este nici frescă social-istorică a comunismului românesc, dar nici fabulație insolită marqueziană, ruptă complet de referentul real. Ieșirile din verosimil sunt destul de puține față de universul miraculos din Un veac de singurătate. E drept că pattern-ul se întrevede chiar în strategia compozițională a cărții: dacă istoria familiei Buendía era (în)scrisă într-un pergament, povestea romanului Apă neagră se află încapsulată într-o fotografie. Uvertura - scena unei inspecții a unui președinte
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]