247,628 matches
-
reîncepe într-alta cu un personaj diferit, și, încet, încet, se întâlnesc toate personajele și ai întreg tabloul. Există și foarte mult umor în film... Ar fi putut fi chiar mai amuzant, cred eu - dar, oricum, e foarte bine făcut. Singura mea grijă este că ați putea imita filmele americane, ceea ce nu ar fi o idee prea bună.
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
teze mistice: "Această ordine, potrivnică marilor existențe dezordonate ale poeților însingurați (Rimbaud între aceștia) este o fugă de singurătate și o căutare a universalului. Și aici Claudel urmează pilda spiritului medieval: In esse uno non est ordo - în a fi singur nu există ordine - spunea Meister Eckhart. Există o forță obscură, o occulta virtus în natură, care urăște, consumă ca focul orice formă izolată, neangrenată într-un întreg: totul e în legătură cu toate". Mixtura dintre idealism și persuasiunea mobilizatoare e incontestabilă. Încheierea
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
imaginii, debutul literar propriu-zis în Franța, în "Europe", 1923, cu povestirea Kira Kiralina, la intervenția lui Romain Rolland. Atunci când stă la îndoială în privința cine știe cărui detaliu, întotdeauna motivat, Ion Ursulescu atrage luarea aminte cu observația că pseudonimul a fost doar o singură oară menționat și asupra căruia poate să se ridice semne de întrebare, ca de exemplu Un om, nemenționat de alți cercetători, detectat în "România Muncitoare" din 1909, Pribeagul și RM, din aceeași publicație și același an, 1909. Ion Ursulescu trimite
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
chiar dacă nedate în vileag, izvorîte din comoditatea clasificării (și "încuierii"!) scolastice a genurilor pe care le-ar putea aborda unul și același condei, ca și cum poetul-critic sau criticul-poet sau pur și simplu și poetul și criticul cînd sînt întruniți într-o singură persoană (fără un accent al "întîietății") n-ar dispune de șanse de afirmare teoretic egale cu cele ale practicantului unei formule unice. Cu modestie, dl. Spiridon își notifică postura de "martor" al vieții publicistice și literare, astfel: "nu mi-am
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
pe valul dezumanizant al indiferenței. "Tăcerea spiritului" e la fel de apăsătoare, indiferent de unghiul din care o înregistrăm, cel al pietății ori al experienței estetice, cu miza ei declarată sau numai tacită de spiritualitate. Avem nevoie de poezie, scrie Cioran, "cînd, singuri în noianul de cuvinte, nu sîntem în stare să le transmitem nici cea mai mică vibrație și ni se par la fel de găunoase, la fel de degradate ca și noi, cînd tăcerea spiritului e mai apăsătoare decît a obiecte-lor, coborînd pînă la punctul
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
punct de vedere, al artei verbale concepute ca o grație, ne apare firească racordarea la celebra teză a lui Valéry referitoare la versul inițial, "inspirat", care constituie embrionul poemului: Poetul face un lung poem cu ajutorul și ca urmare a unui singur vers care i-a venit mai întîi și i s-a părut bun (adică independent, autonom, găsit - cîștigat definitiv).(...) Acest vers i-a venit într-o stare destul de asemănătoare visului.(...) Există versuri pe care le găsești. Pe celelalte le faci
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
pe care dramaturgul german îl scrie urmărind tragedia shakespeariană Titus Andronicus. Müller introduce un personaj, Naratorul. Și o perspectivă de o profundă teatralitate, ce sporește greutatea conflictului pe de o parte, și dramatismul comentatorului-martor, pe de altă parte, ca o singură voce rămasă din corul antic ce predică astăzi, într-un prezent la fel de revendicativ. El răsucește cuțitul în rănile istoriei precreștine, și nu numai, îl vîră în baia de sînge ce cuprinde prin abundența-i, scena și personajele, și, deopotrivă, îl
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
direct, foarte special aici, cu spectatorii. Mi s-a părut mai credibilă formula cu Amzulescu, mai adecvată stilului lui Darie din această montare: un povestitor-autor detașat, cu aerul unui lord rece și cinic, care își controlează reacțiile milimetric - cu o singură izbucnire semnificativă, excepția ce confirmă regula - un contrapunct într-o furtună de gesturi și decizii extrem de brutale, de implicate. Pe Dan Aștilean l-am descoperit într-un fel prea teatral, lăsat în replică, expozitiv și explicativ, mai degrabă povestitor, nu
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
exista un divorț total. Dar faptul că mulți autori sunt dezavantajați de factorul de impact își are originea chiar în atitudinea acestor autori față de propriile lor lucrări. În loc să încerce să le publice în reviste cu un factor mare de impact, singurele luate în considerare în "S.C.I.", ei preferă reviste provinciale la care se pătrunde mai repede și mai ușor, deoarece nu au un comitet suficient de exigent de referenți. De multe ori, nici limba în care sunt scrise articolele nu este
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
laureați ai premiului Nobel în fizică, chimie sau medicină nu au la activul lor nici-o carte, dar toți sunt autori de articole care au devenit termeni de referință. Fără îndoială, cărțile de știință pot avea și ele splendoarea lor (un singur exemplu: cartea lui Douglas Hofstadter, "Gödel, Escher, Bach" din 1979), dar ele cresc din articole prealabile. Ar trebui să ne pună pe gânduri faptul că au apărut în ultima vreme mulți autori de cărți care nu au la activul lor
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
de obicei paralel cu viața reală? Aceste întrebări am fi putut să i le punem lui Mihai Gramatopol când, numai în anul 2000, i-au apărut, înșirat de-a lungul lui, un număr record de cărți: 4. Chiar dacă doar una singură, dintre ele, era absolut nouă - cea pe care o semnalez astăzi *) -, savantul pregătise retipărirea celorlalte cu aceeași meticulozitate a cizelatorului care revine înmiit pe aceeași suprafață a milimetrului pătrat. Nu i-am putut pune atunci nici o întrebare. Savantul plecase dintre
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
1969). Civilizația elenistică (retipărire, Brașov, Editura Orientul Latin, 2000) recheamă nemodificat textul primei ediții (București, Editura Enciclopedică Română, 1974). Cea de-a treia apărută în 2000 (Arta romană în România. București, Editura Meridiane) include, în proporții diferite, contribuții mai vechi. Singura carte pentru care nu există precedente rămâne în același timp opus maximum al savantului. Este, cred, chiar aceea care ne poate demonstra că, deși foarte rar, savantul, oricare ar fi el, dacă este un savant autentic, tocmai prin cărțile lui
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
un produs al titanicului "efort creator al omului" modern (p. 174), care a aflat în Roma antică "străvechiul leagăn al romantismului poeților damnați" (p. 181); de la unidirecționala odiseică Ithacă la aceea zilnică, perpetuă și a noastră, a tuturor, prin intermediul unui singur gest: "călătoria"; de la... Cred că trei sunt nivelurile de lectură prin a căror atingere succesivă se deschide în profunzime cartea. Primul coincide cu reabilitarea eseului ca mod întru totul legitim de a fi al științei, ca voce distinctă a ei
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
ne îmbarcăm în Apollo și să facem revoluție pe Lună. Apoi, ne-a venit în cap să-i dăm întâlnire lui Dumnezeu. Masă rotundă acolo sus, la vârf. Trecusem de etajul cu coloane dorice, eram de-acum în ordinul ionic. Singurele două cântece corecte din punct de vedere teoretic sunt Crezul și Internaționala, susțineam eu cățărându-mă ca o maimuță, restul nu-i decât șansonetă. Făceam orice. Ne opream, mai urcam un palier, aprindeam o țigară, zbieram credo in unum Deum
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Treize". În cele din urmă am scris L’invention... și nu La Chute de Treize. După câțiva ani m-am gândit din nou la roman, am scris chiar vreo sută de pagini, dar nu prea mergea, am abandonat (a fost singura dată când am lăsat un manuscris început și e tot prima dată când am dat atâtea târcoale unui proiect...) și am scris Méroé. După asta, într-un sfârșit, cea de-a treia încercare a fost „cea bună". Dar vedeți, nimic
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Primului Ministru Gheorghe Duca; s-a îmbogățit furînd din bugetul statului; și, mai ales, a avut drept iubită o evreică ("Lupeasca"). Cine să stea să mai observe flagrantele contradicții ale acestui portret-robot? "Vînătorul de fuste" a fost, totuși, fidel unei singure femei, Elenei Lupescu; iar spoliatorul poporului român a dus în exil o viață modestă, uneori aproape de indigență. Unde s-au evaporat atunci averile Regelui? Mister. Nici legionarii, nici politrucii-istoriografi nu-și băteau capul cu asemenea detalii, cînd voiau să deseneze
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
extrem de simplu: o epocă fericită din istoria României moderne. Revenirea lui Carol la 8 iunie 1930 și preluarea de către el a conducerii a însemnat, pentru țara noastră, o adevărată șansă. Care ar fi fost alternativa - pentru că nu exista decît una singură? O Regență neputincioasă, unde fiecare ar fi tras în altă parte, iar autoritatea statală s-ar fi diminuat pînă la dispariție. Departe de a fi guvernat ca un dictator, Regele a condus țara democratic, numind guvernele doar cu sprijinul Parlamentului
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
a fost un soț infidel, într-adevăr: dar există mulți șefi de stat, din secolul al XVIII-lea și pînă astăzi, care să se fi sustras acestei reguli? În infidelitatea lui instituțională, a avut însă nenorocul să fie fidel unei singure femei, timp de treizeci de ani. S-a îmbogățit, ce-i drept, dar odată cu țara și fără s-o ruineze, dimpotrivă. Iată cele cîteva adevăruri, limpezi ca lumina zilei, ce ar fi trebuit rostite cu voce tare la înhumarea osemintelor
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
fost reflectată în general favorabil în presa cotidiană. Evenimentul zilei a remarcat însă faptul că primarul folosește în acest scop voluntari din PD pentru a aduna cele 500.000 de semnături în vederea realizării acestui referendum. Să recunoaștem că de unul singur Băsescu s-ar fi descurcat puțin mai greu.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
trebuie avute în vedere: pe de o parte, colecțiile trebuie îmbogățite, bine prezentate, restaurate, studiate științific, pe de altă parte, muzeul trebuie să fie mereu gata să-și întîmpine vizitatorii, toate categoriile de vizitatori, de la turistul care va veni o singură dată în viață la Luvru, pînă la "prietenul Luvrului" care vine în acest muzeu o dată pe săptămînă. Pentru că ați vorbit de vizitatori, oricine a fost la Luvru a putut observa că numărul lor este uriaș, și în continuă creștere, ceea ce
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
puțin, nimeni nu te învață cum anume trebuie să privești, să vezi, cum "să știi să vezi", după cum sună titlul unei celebre cărți italienești. Și dacă acest lucru nu se face metodic, în școală, atunci cînd vei dori să înveți singur, o vei face imperfect. Fără efortul școlii și în lipsa unei predări sistematice a istoriei artei în licee, mă tem că viitorul muzeelor este în pericol... Oamenii ar trebui să viziteze mai mult muzeele, expozițiile, să aleagă ce anume le place
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
la culmi incredibile pe vremea comunismului, s-a perpetuat cu brio până în ziua de azi. Nu chiar în formele agresive cunoscute pe când la comanda se aflau Postelnicu, Iulian Vlad și ceilalți corifei ai bulanului și cătușei, dar nici prea departe. Singură modificare importantă e că acum sistemul a devenit selectiv. Una e să fii un mărunt gainer . și atunci te-a luat mama dracului, pentru că înfunzi pușcăria cât ai zice peste . ori intellectual și ziarist, cănd tratamentul e cam același, cu
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
față de ceea ce a fost odată România, față de necesitățile actuale ale țării; sistemul comunist descuraja dezvoltarea valorilor. De aceea există atâtea domenii în care ne lipsesc specialiști în adevăratul sens al cuvântului. Mă voi limita cu titlul de exemplu la un singur domeniu pe care-l cunosc bine, cel al Antichităților greco-romane. Cum ar fi arătat astăzi domeniul dacă alături de noi și nu în străinătate s-ar fi aflat Cicerone Poghirc, Mihai Nasta, Sorin Stati, Vladimir Iliescu dintre cei care au fost
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
și mie, măcar în a ne potoli tentația poetică de a defini visători doar prin metafore în lanț lucruri încă foarte greu de definit. Îmi iau îndrăzneala să vă spun că în poezia dvs. Cerul din culegerea Poemele tăcerii, un singur vers este cu adevărat viu: Oi de lut în pastorală, vers de la care pornind, renunțând fără regrete la rest, ați putea reface poemul într-o cheie valorică superioară. Aș spune cu mâna pe inimă, poemele noastre - mieii noștri cu meteahnă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
cu pricina am găsit multe poeme admirabile, în fiecare existând zone, versuri, pe care le-am înlăturat, ca să-mi las întreagă iluzia de cititor prieten, frate cu autorul dovedind slăbiciune în fața cuvintelor. Înaintea marilor fapte, Doamnă cu dantelă mov, Insula, Singura cărare, Poemul tăcerii, Fluturii, Ultima - se pot număra printre preferatele mele. Este bine că spuneți, și poate că și credeți, că poezia dvs. se cuprinde, fără deșarte vise de glorie, într-o mereu fecundă căutare de sine (Viorel Ștefan, Galați
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]