7,756 matches
-
Curînd aveau să debarce, să calce pe nisipul de pe plajă, pîngărindu-l, să-și Înalțe tabăra pe mal și să-l caute, din dorința de a-l tîlhări și a-l lovi Încă o dată, pentru că ei, oamenii de pe María Alejandra, erau singurii care Îl cunoșteau, care aveau certitudinea absolută a existenței sale și care știau că acolo, pe Insula Hood, sau Insula Spaniolă, cea mai solitară din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, se stabilise pentru totdeauna un harponier monstruos cu faimă de asasin. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amintească instrucțiunile pe care pe primise și Încercînd să nu se gîndească la faptul că sosise ceasul și că În curînd trebuia să ia cea mai importantă hotărîre din viața lui. Pruncul care urma să se nască era fiul lui, singurul pe care Îl putea cu adevărat socoti al lui În această viață și singura amintire, de asemenea, pe care avea s-o lase În urma lui În ziua În care avea să moară, dar chiar și așa, era convins că urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Reținerea de apă poate s-o și ignore. Dispoziția schimbătoare. O lacrimă i se desprinde dintr-un ochi în oglinda retrovizoare și i se rostogolește pe față-n jos. — Numai mie îmi pasă de problemele astea? zice. Să fiu oare singurul din mașina asta care simte ceva cu-adevărat? Brandy citește o carte în ediție de piață. Cel mai adesea, Brandy citește broșuri lucioase agresive despre vagine, scrise de cine știe ce chirurg plastician, cu tot cu poze color înfățișând imaginea perfectă a felului cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cracii colanților lui Evie Cottrell. Iată-ne pe mine și pe Seth singuri în holul lui Evie, cu cioburile căzute din gemulețul de lângă ușa principală și candelabrul austriac de cristal al lui Evie care scânteiază ca o bijuterie pentru locuințe. Singurul alt obiect e-o măsuță în acel stil provincial franțuzesc alb și auriu. Pe măsuța franțuzească e-un telefon très oh-là-là cu receptorul mare cât un saxofon de aur așezat într-o furcă de aur peste o cutie de fildeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vedere. Voiau să-l înlocuiască cu un manechin nou. Așa că acum trebuia să poarte conversații. Să discute. Să fie nostim. Să-și dea de-a binelea osteneala să întâlnească tipi. Să-și dezvolte o personalitate, și totuși bărbații mai tineri, singurii care nu fugeau când îl vedeau, un bărbat tânăr tot îl refuza când Manus îi propunea să facă o plimbare înapoi printre copaci, printre boscheți. Până și cei mai excitați tineri, cei care le făceau ochi dulci tuturor, spuneau: — Ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
după ce a fugit de acasă? Tipu’ era puțin mai mare ca mine, dar nu mă depășea cu mult. Douășcinci, cel mult. Mi-a dat o carte de vizită pe care scria Manus Kelley. Agent Special Independent Echipa Operativă de Moravuri. Singurul alt lucru pe care l-am observat a fost că nu avea verighetă. A zis: Știi, semeni mult cu fratele tău. Avea un zâmbet glorios, și-a zis: — Cum te cheamă? — Înainte să ne întoarcem la mașină, zice Brandy, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un șef!, șeful pe care îl caută înnebunite trei birouri fără să-i dea de urmă. Iar dacă i-ai fi spus inspectorului, om isteț de altfel, cum erau toți amploiații Serviciului, de asta era sigur, nici chiar George Stan, singurul care umbla cu pistolul la el zi și noapte, nu se putea spune că e nătărău, dacă i-ar fi spus că "se dorește ca domnul să simtă că-i supravegheat", inspectorul ar fi făcut cu siguranță o prostie. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era atît de entuziasmat prințul, îl aștepta K.F. Avea o figură severă, cu veșnica ei rochie cu umeri ridicați, catifeaua părea tocită pentru un ochi nepriceput, de fapt era nouă și de cea mai bună calitate, Iacobescu, Iacob Iacobescu era singurul care aducea o astfel de marfă direct de la Parma, unde se produceau catifeaua și brocartul cel mai bun din toată Europa. Era puțină, cîteva ateliere în care se muncea tradițional, "Manufatture di Parma" și numai pentru cunoscători. Ia te uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
guvernării, pentru că Mihail reușea în cel mult douăzeci de minute să prezinte situația adevărată a țării, fie internă, fie externă. Aici era și secretul supraviețuirii sale într-o atît de agitată și schimbătoare situație politică, Mihail era un tehnician, poate singurul în adevăratul sens al cuvîntului, un tehnician de care toată lumea politică avea nevoie. Fără el ar fi fost orbi și surzi pe jumătate. Mihail cu Serviciul său îi trăgea pe toți de mînecă să le spună pe ce lume se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu, ca să vă propun ceva". Adjutantul aproape că s-a înecat cu o fărîmă de fursec. Așa ceva nu i se mai întîmplase niciodată de cînd era în Vladia. El era acela care făcea "propuneri" unuia sau altuia pentru că el era singurul în măsură să cunoască starea Vladiei și locuitorilor ei pe de-a-ntregul. Iar "propunerile" lui urmăreau un singur scop, să fie liniște și pace. Știa cu o clipă mai devreme dacă cineva avea de gînd să tragă pe sfoară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din Comana nu atît să-i dea știre, cît să găsească o modalitate oarecare de a-l împiedica pe Șerban Pangratty de a lua calea Vladiei. Pentru plutonierul Supărare, Vasile Supărare din Comana, asta era floare la ureche, el fiind singurul îndreptățit, prin ordin de la minister, să declare epizootia în orice zonă ce ar părea nesigură pentru guvern. Chestia asta cu epizootia era singura moștenire pe care guvernul liberal o preluase cu entuziasm de la General. Fusese folosită în cele mai neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anual de pregătire. Pentru a se afla în preajma lor trebuia să facă o nouă vizită, după cinci ani de absență, domnișoarei K.F., iar pentru informații trebuia să dea peste Leonard Bîlbîie, să-l scoată și din fundul pămîntului. El era singurul care-l putea ajuta, pentru că era singurul care-l putea înțelege. Nu se putea adresa superiorilor din Comana ori, asta era și mai greu, prefecturii din Oraș pentru a cere date despre cei doi ofițeri în rezervă, justificîndu-și cererea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în preajma lor trebuia să facă o nouă vizită, după cinci ani de absență, domnișoarei K.F., iar pentru informații trebuia să dea peste Leonard Bîlbîie, să-l scoată și din fundul pămîntului. El era singurul care-l putea ajuta, pentru că era singurul care-l putea înțelege. Nu se putea adresa superiorilor din Comana ori, asta era și mai greu, prefecturii din Oraș pentru a cere date despre cei doi ofițeri în rezervă, justificîndu-și cererea prin aceea că el consideră că dumnealor "pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sînt, nu le-ar mai citi nimeni. Gazetele ori exagerează, ori îți sucesc mintea! Nu despre așa ceva este vorba! Nu despre ce scriu gazetele! N-avem putere, domnule, înțelegi, putere cîrmuitoare ne lipsește. Cu babalîcii din regență... Am auzit că singurul mai acătării, oricum e jurist, de Buzdugan vorbesc, e bolnav, dar știi cum, bolnav serios. Cu un popă și cu unul ca prințul Nicolae care știe că niciodată, dar chiar așa niciodată, nu va fi rege, orice s-ar întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era mulțumit de comparație. În ea găsise și explicația de care avea nevoie. Basarab Cantacuzino nu voia ca statul să fie lichidat, ci doar să delireze. Într-un asemenea moment poți să-l iei în stăpînire foarte ușor pentru că ești singurul care știi de ce delirează, cine i-a provocat suferința. Este foarte important să cunoști cauza bolii, înseamnă că deții secretul ei. Iar cine deține secretul este puternic. El o știa prea bine și mai știa că este cel mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să cunoști cauza bolii, înseamnă că deții secretul ei. Iar cine deține secretul este puternic. El o știa prea bine și mai știa că este cel mai puternic om din țară, deoarece deținea cele mai multe secrete. Era printre puținii, dacă nu singurul care nu putea fi înlăturat, ci numai distrus. De aceea își pierdea atîta vreme în discuții aproape galante cu mai-marii politicii, voia să-și creeze un ecran de protecție psihologică. Oricărui om îi vine greu să ia o hotărîre josnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-l ferece, să-l țină strîns cu lăcate și zăvoare. Și pentru asta sînt în stare să-l aducă pe domnul Caraiman să stea cocoțat chiar pe vîrful capacului într-un echilibru atît de precar, încît ei să fie singurii care să stăpînească țopăiala, doar cheile zăvoarelor se aflau la ei, de vreme ce ei le-au închis. O garanție grozavă a perpetuității lor la guvern. După ce încing singuri focul sub cazan trebuie să arate că ei sînt singurii care pot ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei să fie singurii care să stăpînească țopăiala, doar cheile zăvoarelor se aflau la ei, de vreme ce ei le-au închis. O garanție grozavă a perpetuității lor la guvern. După ce încing singuri focul sub cazan trebuie să arate că ei sînt singurii care pot ține capacul închis. Ca pompierii care dau singuri foc la oraș pentru a nu fi tăiați de pe statele de plată ale primăriei. Ori ca povestea cu banditul Cocoș care terorizează un sfert din populația țării și din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-i hărățească, așa cum ațîțî cîinii printre ostrețe, arătîndu-l pe Balbo în toată splendoarea lui și nimeni, dar nimeni altcineva decît dumneata nu-și dă seama ce se clocește acolo. Ești dumneata deștept, dar nu ești genial ca să fii chiar singurul care pricepe! Aici e buba, domnule Bîlbîie, de ce nimeni nu pricepe, de ce nimeni nu vrea să priceapă?!" Leonard Bîlbîie nu se îndoia nici cît negru sub unghie că Mihail are dreptate și că dreptatea acestuia se baza pe fapte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau îți puteai da seama că făcea un efort deosebit. Apoi își reveni brusc și spuse: "Mîine. Îl cauți mîine, nu mai tîrziu. De treaba asta nu știm decît noi doi. O să ți-l dau acoperire pe George Stan. Este singurul din Serviciu care poate să te acopere, așa după cum dumneata ești singurul care poate îndeplini misiunea asta. Nu-i spui nimic, înțelegi, nimic despre chestiunea adevărată, poți să-i vinzi altă poveste, că e o afacere cu aur, ori că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
reveni brusc și spuse: "Mîine. Îl cauți mîine, nu mai tîrziu. De treaba asta nu știm decît noi doi. O să ți-l dau acoperire pe George Stan. Este singurul din Serviciu care poate să te acopere, așa după cum dumneata ești singurul care poate îndeplini misiunea asta. Nu-i spui nimic, înțelegi, nimic despre chestiunea adevărată, poți să-i vinzi altă poveste, că e o afacere cu aur, ori că sînt din ăștia, anarhiști, francmasoni, ce vrei să fie, dar nu sufli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
depus un jurământ și care au de îndeplinit o datorie. De aceea mi se pare că acțiunea la care, cum să zic, la care meditați este de domeniul planurilor frumoase, dar irealizabile. Dar să nu fiți triști, amărîțî, nu sînteți singurii și nici primii care își fac planuri. Realitatea, domnilor, e mult mai simplă și mai nesimțitoare decît credeți, trebuie doar ținută bine de urechi, să nu te desprinzi de ea, omul are mai întotdeauna această pornire, să se desprindă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
slab și compromis, care să-i rămână dator și mai ales să depindă în tot ceea ce face de Basarab Cantacuzino. O marionetă, o păpușă trasă de mîna uriașă, ca de plugar, a prințului. Altcineva decît Caraiman nu putea fi. Era singurul care trebuia să fie adus. Luat de ceafă ca un cățel, ca un pisic nou-născut și așezat, orb, neștiutor, fără voință doar cu dorințe, pe creștetul țării. A simțit că i se face frig. Nu putea fi decît un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
imaginație. Corect?" Mihai Mihail îl privi amuzat. Asta întrecea orice așteptare, hăbăucul de Pangratty să-l contrazică într-o problemă de specialitate, o problemă a Serviciului! Aprobă, ,,Corect. Fabulație-imaginație, tot un drac!" " Singurul punct unde nu ne înțelegem, domnule Mihail. Singurul, pentru că vreau să vă atrag atenția că paralela dumneavoastră între adevărat-neadevărat și realitate-imaginație este absolut greșită. Întîi pentru că imaginația adevărată face parte din realitatea adevărată, după cum realitatea neadevărată include imaginația mincinoasă, neadevărată. Meritul cuiva trebuie să fie în a distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vrând parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într‑adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci credința era amăgire, atunci viața lui nu mai avea nici un temei; atunci omul era taina tainelor, atunci denecuprinsul era tăgăduit. Dacă era să‑și creadă ochilor, ceea ce trebuia să fie trupul muritor al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]