2,658 matches
-
al falsei purități, așa cum Helen Grayle însăși ilustrează, sub identitate de împrumut, o realitate la antipodul celei sugerate de răpitoarea ei prezență fizică. Farewell, My Lovely accentuează câteva trăsături ale lui Philip Marlowe care nu erau evidente în cartea anterioară. Singuratic, melancolic, mefient, Marlowe posedă multe dintre însușirile misoginului. Prizonier al unui model comportamental greu de descifrat, el mimează indiferența din teama de a nu deveni victima propriilor spaime și dorințe. Vulnerabilitatea în fața femeilor se traduce fie într-o capitulare rapidă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe rostește o serie de propoziții care amintesc frapant de portretul detectivului particular generic, redactat de Raymond Chandler în The Simple Art of Murder: Ce să vă spun? Sunt detectiv particular autorizat - și nu chiar de ieri-alaltăieri. Sunt un lup singuratic, necăsătorit, cam între două vârste și deloc bogat. Am fost la închisoare și nu numai o dată. Nu mă ocup de probleme legate de divorțuri. Îmi place băutura, îmi plac și femeile, și șahul, și încă vreo câteva lucruri. Poliția nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care căzuse copilărește. Scrisoarea datează din 21 februarie 1959 și e greu să nu vezi în ea o impresionantă mărturie testamentară: La drept vorbind, un ins de factura lui Marlowe n-ar trebui să se însoare, pentru că este un om singuratic, un om sărac, un om primejdios și totuși plin de compasiune, iar nici una din aceste însușiri nu merge cu căsnicia. Cred că va avea întotdeauna un birou mizerabil, o casă pustie, câteva aventuri cu femeile, dar nici o legătură constantă. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
texte ce descriu natura în cele patru anotimpuri și în diferite momente ale zilei. Sentimentul profund al dragostei de natură este asociat cu trăiri emoționale ca: admirația pentru frumos, speranța de a trăi, dragostea față de viață, dar și sufletul pustiit, singuratic și trist. Natura primăvara renaște la viață, trezește bucuria, optimismul și speranța. Textele lirice propuse pentru învățare sunt: Primăvara și Oaspeții primăverii de George Topîrceanu; Rapsodii de primăvară de Vasile Alecsandri; Vestitorii primăverii de George Coșbuc. În aceste poezii nelipsite
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
declină responsabilitatea. Părinții exagerați Acest comportament Împiedică copilul să-și dezvolte propriul control, independența, inițiativa și respectul de sine. Supraprotecția este un element negativ, generând negații din partea părinților, dar și din partea copiilor. Acești părinți vor reuși să crească un copil singuratic, lipsit de posibilitatea de a-și manifesta propria personalitate. Copilul se va confrunta cu greutățile vieții și nu va fi capabil să le facă față, deoarece acesta nu a dobândit instrumente cu ajutorul cărora să acționeze și să se apere. Părinții
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maricica HUȚUPAŞU, Elena NECHIFOR, Elena PORFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2162]
-
loc al vorbelor mincinoase, populat de provensali vorbăreți care au talentul de a-și înveseli viața cu ajutorul imaginației". Rolul închipuirii mincinoase este bine pus în valoare în romanul în care triumfă fabulosul și lipsa de măsură: Nu mai era copacul singuratic pe câmpia netedă, departe, în fund, ci o pădure de lauri muzicali, o pădure sacră, o pădure uriașă."202 Numeroase au fost rescrierile reîntoarcerii în Itaca. Mulți s-au folosit de canavaua homerică fără mari modificări (cu excepția adaptărilor dramaturgice). Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sigur că am luat toate măsurile ca să nu mai am de-a face cu ei"297. Rousseau îi răspunde lui Diderot care spune că numai cel rău trăiește singur, prin paradoxul solitarului: "Cei care prin gustul și dorința lor trăiesc singuratici sunt obișnuit de omenoși, primitori, drăgăstoși. Nu că ar urî oamenii, ci pentru că îndrăgesc odihna și liniștea se retrag departe de lume și gălăgie. Viața departe de societate face ca ea să le pară mai dulce și plăcută când li
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
împotriva celui care ar putea să-i ia locul 446, împotriva lumii exterioare (în care se desfășoară povestea), dar și împotriva propriei sale dispariții. Atunci când țăranul "sosit din lumea celor vii" și unic vizitator al acestui loc pustiu trist și singuratic pleacă, naratorul are "impresia de a fi în lumea morților". Bătrânul al cărui nume îl ignorăm 447, este ca și Roderick Usher, ultimul descendent în linie directă al uneia dintre cele mai nobile familii din provincie. El are ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îi spune soției, ivită din întuneric ca să-l poftească să se întoarcă în casă: "Vreau să rămân să văd ce-o să facă omul ăsta. E un străin care întârzie pe-aici fără nici o treabă. Uită-te la el". Astfel călătorul singuratic este înconjurat de priviri, de zvonuri, de indiferență și cu o frumoasă negației el răspunde femeii: "Eu nu vreau nimic de la voi, îmi văd de ale mele, vedeți-vă și voi de ale voastre". S-ar părea că ideea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
volumul Ospitalitatea în secolul al XVIII-lea, Clermont-Ferrand, (Presses Universitaires Blaise-Pascal, 2000). 278 Remarcăm că Hirschfeld nu-l citează niciodată pe Rosseau. 279 Rousseau, Oeuvres, Pléiade, I, 46 (*trad. rom. de Pericle Martinescu, Confesiuni I, I, II, Visările unui hoinar singuratic, Editura pentru literatură, BPT, București, 1969, p. 59, nota trad.). 280 Ibid., I, 104 (*trad. rom. ed.cit. I, p. 134, nota trad.). 281 Pléiade, I, 160 (*trad. rom. ed.cit. I, p. 208, nota trad.). 282 Observații la Lettres
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Confesiuni, Pléiade, I, 45; vezi, de asemenea, Pléiade, I, p.152. *trad. rom. p. 58 (nota trad.). 312 Pléiade, II, 79. 313 Pléiade, II, 80. 314 Rousseau evocă și relația problematică a ospitalității și a banilor în Visările unui hoinar singuratic, când scrie: Am observat că din lumea întreagă numai în Europa ospitalitatea se vinde. În toată Asia ești găzduit fără bani; firește că nu în toate ești în largul tău. Dar e oare puțin lucru să-ți spui: om sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vorbi ca alții" însă rămânând el însuși; diversele moduri de expresie ale cuiva se topesc în câte o piesă nouă în care se disting inflexiunile unei voci cunoscute. Trecând lejer de la un registru la altul, demontând, recompunând și concentrând procedeele, singuraticul Sorescu (rătăcit "printre poeți") abordează modurile cele mai diverse. În Noaptea de octombrie, după Macedonski, frapează retorica solemnă, afectarea, teatralitatea gestuală; parodiile după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
moară. Filozofarea, spusese scepticul Montaigne, propune înscrierea în legile cosmice: "A filozofa înseamnă a învăța să murim" (Eseuri, XX). II Tristețe la Baaad, dezolare în Doina și în alte texte, pagini în care limbajul depresiv își aliază programatic intelectul; hiperluciditatea singuraticului (retras în Turn pentru autocunoaștere) amplifică ineluctabil mâhnirea. Nici un sprijin în "Natura care nu-nțelege" (Toamnă). În substanța lor intimă, risipitele sau compactele cântări despre moarte, niște tristia, sunt fragmente de monolog narativizat, recital de constante și variabile. Pigmenți de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
împresoară insinuând spaima. Sunetul Marelui Ceas, semnal "melancolic", se aude pe tot pământul sau nu se aude nicăieri motiv de panică irepresibilă. Scenariu similar în Parabola clipei și a ascultătorului din orologiu, mic discurs despre pragul thanatic: de data aceasta, singuraticul ascultător se concentrează neștiut pentru a auzi moartea; în imensul orologiu, miriade de rotițe "foșneau precum frunzele" în așteptarea clipei sortite: "Mă concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
l-am defini, Mihai Ursachi își joacă rolul ca un actor, aparent nonșalant, în realitate copleșit de tristețe. Ironia e formă de disimulare, inclusiv de dedublare. Niște "povestiri" sunt două poeme cu titlu identic: Din reveriile domnului R. În realitate, "singuraticul" domn R. (supranumit Neboulon) din al doilea text e un purtător de cuvânt al poetului, un alter ego în dialog cu Marea. O mare agitată sub un "soare vânăt" simbolizează zbaterile privitorului anxios, perpetua dilemă a celui întrebându-se "cine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
planul conștiinței, ci mirajul unui absolut himeric, insidios, motiv constant de ideizare. Cu remarcabilul Tratat despre Ochiul Orb, George Vulturescu s-a realizat plenar. Într-un text final (predominant în proză), o propoziție sună a deviză orgolioasă: "Vreau poetul unic, singuratic, nemultiplicabil". Afirmație-program! Lectorul va descoperi în volumele acestui original cătător de comori un micro-tratat, un corpus compact despre încântările și servituțile creației; o lecție fremătândă despre viață și idealități, despre Poezie ca mod de existență, ca iluzie salvatoare. INDEX OPERUM
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
într-o manieră pe care zeița Iștar nu se încumetase s-o facă. Pentru aceasta, zeul egiptean a trebuit să-și asume curajul de a trece prin proba morții trupești, așa cum dacii se aruncau în sulițe ca să ajungă departe, la singuraticul Zalmoxis, divinitate atoateștiutoare, nu thanatică. Operația este pusă la cale împreună cu Seth (-Typhon), fratele lui Osiris. Eroul „se lasă” ademenit să intre într-o ladă, special amenajată, căreia i se dă drumul pe apele Nilului, spre o destinație previzibilă. Motivul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
desagi. S-a dus și într-o vreme a prins a cînta din solz, ca să nu-i fie urît”. Sunt imagini de baladă voinicească. Aici Nechifor Lipan se întîlnește cu Ghiță Cătănuță, pregătit și acesta să înfrunte primejdii pe drumuri singuratice de codru. Operația reconstituirilor are de cîștigat în direcția mioritismului, mai ales dacă îl introducem în rol și pe Gheorghiță, fiul lui Nechifor și al Vitoriei. Două secvențe narative mi se par de real interes. Prima ilustrează asemănarea de comportament
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în favoarea sa. De aceea autorul i-a înscenat un sfîrșit lamentabil: asasinatul mișelesc. În schimb, Păstorul este plasat într-un cadru feeric, pentru a se crea iluzia postumității. În mediile tradiționale nu se ținea evidența celor fără familie, adică a singuraticilor, hoinarilor, declasaților, slujbașilor. În această categorie intrau și văduvele, și copiii. Argatul Mitrea, aflat în simbria Lipanilor, trecea drept un individ „fără căpătîi”, „fără stare”. El nu este „gospodar”, „cap de familie”, drept urmare nu are trecere printre săteni. Chiar și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
surprinde finețea naturii. Bacon considera că este foarte important ca experimentele să fie cât mai exacte și să observe natura cât mai în profunzime. Mai sunt cazurile care ajută intelectul, sau relevând mai repede ceea ce exclude forma, ca în cazurile "singuratice", sau îngustând și arătând mai aproape ceea ce afirmă forma, ca în cazurile "strămutate", "izbitoare", de "întovărășire" și "anexate" , sau sprijinind intelectul și ducându-l la genuri și la însușirile comune, și anume sau imediat, ca în cazurile "ascunse", "singulare" și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
culturală, dar aici curentul de memorie culturală apare mai ales din capitolul 4 ("Memoria colectivă și timpul"); memoria colectivă eternă este în centrul preocupărilor lui Halbwachs și al sensului pe care vrea să-l dea Memoriei colective prin mitul călătorului singuratic prin Londra. Eternitatea memoriei culturale nu este eternitatea unui fapt, ci a unei valori virtuale. Memoriile culturale virtuale sînt asemenea modului în care omul dispune de libertatea sa; sin-guraticul din Londra reactualizează o familiaritate cu memoria culturală pe care o
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a) sedimentare; b) vulcanice; c) metamorfice. 3. Obcinele bucovinene sunt alcătuite din roci: a) vulcanice; b) sedimentare; c) șisturi cristaline. 4. Lacul Sf. Ana se află în munții: a) Călimani; b) Ciomatu; c) Bodoc. AUTOEVALUARE Munții Ceahlău creasta principală Piatra Singuratică din Munții Hășmaș Munții Ciucaș Postăvaru și orașul Predeal CARPAȚII MERIDIONALI a. Limite și vecini se desfășoară între Valea Prahovei (E) și culoarul Timiș - Cerna (V). Pretutindeni, munții domină regiunile vecine mai joase, prin versanți cu pantă mare și denivelări
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
munți), potamonime (nume de ape curgătoare), limnonime (nume de ape stătătoare), talassonime (nume de mări și oceane), urbanonime (nume de locuri din cuprinsul orașelor), exonime (numele romînești ale unor topice din teritoriile altor limbi), nume de puncte de reper (arbori singuratici, fîntîni, poduri etc.). Fiecare dintre aceste grupări are cel puțin două subcategorii, în funcție de mărimea și de impor tanța obiectului geografic denumit: macrotoponime (sau toponime majore) și microtoponime (sau toponime minore). Complementară clasificării geografice în funcție de „colectivitatea de fenomene“ cuprinsă în topicul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
te slovă și a primit în pruncie învățătură la mânăstirea Agapiei. Am fost binecuvântați cu patru feciori și două fecioare. Toți, și băieți și fete, au ajuns cu bine stăpâni în gospodăriil e lor. Ș i-acum trăind noi amândoi singuratici și așteptând sfârșitul cel de obște, avem mare bucurie de oaspeți. Fără a mai rosti vreo vorbă, jupâneasa Avramia se întoarse către cele două serve ale sale, care aștepta u la ușa casei mici și, aplecându se spre ele, le
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
în Iisus Hristos și rădăcinile lor ideale converg în Logosul divin ca lanul de grâu ce există mai întâi în semințele din pătul, tot astfel principiul teandric al mântuirii cuprinde pe omul întreg cu gândurile și manifestările lui. În ființa singuratică sau în comunitate, credința creștină nu ocupă un compartiment rezervat anume; ea nu e „o afacere particulară” cum decretează mentalitatea laică. Cine crede cu adevărat nu poate gândi, nu poate vorbi sau lucra altfel de cum crede. Cazul de faimoasă duplicitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]