2,599 matches
-
Ioachim, regia Horațiu Mălăele; Torres, în „A treia caravelă”, de Iosif Naghiu, regia Tudor Mărăscu; Gavrilescu, în „La țigănci”, după Mircea Eliade, regia Alexander Hausvater... După cum există actori, tot astfel există și spectatori. Iar dacă, de pildă există nonactori (exemple singuratice), în parte există și săli de spectacole cu multe locuri goale. Actori ca Ioan Batinaș nu numai că aduc spectatori să umple aceste săli, dar îi și învață să iubească spectacolul de teatru. Teatrul anost, contrafăcut, cu actori inadecvați măreției
IOAN BATINAŞ. BOLTA TEATRULUI, STREAŞINĂ NU PIEDESTAL... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372843_a_374172]
-
o anumită poziție a individului într-un ansamblu interacțional, socialmente instituit, vehiculând un cumul de limbaje care servesc în globalitatea lor unor funcții bine articulate” (Anuar IEF CB, 1992:55). Baciul Ioan era un exponent, un model al unei vieți singuratice în care natura, cu tot ceea ce putea să-i destuinuie ca apartenență la viața de fiecare zi, constituia cosmicul, legătura lui cu lumea care îi dădea puterea să descifreze neînțelesul, să accepte divinul în totalitatea valorilor, să destăinuie ritualul prin
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
Stănescu, publicat în Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011. Trebuie să schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la peronul unu, urc în tren, obișnuit
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
ferm care îmi pătrunde neplăcut în urechi. Citește mai mult Trebuie să schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația.De la peronul unu, urc în tren, obișnuit
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BRIZĂ Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se plimbă singuratic,în liniște de-amurg Un tânăr melancolic,pe chei pășind discret Privește alb spre mare,talazurile curg Neîncetat din vremuri de prea mult timp apuse Plutește-n aer sare purificând în jur Efemerida boală a ce e desuet Nedemn,impropriu
BRIZĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372909_a_374238]
-
și cândva la o limită deopotrivă esențializizată ca frumoasă și dureroasă, loc și timp în care: „Ca oglinda/ Arăți ce ai// Dimineața te-a lăsat singur// Ca un adevăr/ Arăți singurătatea ta totală// Seara te-a așteptat pe veci” (Zi singuratică). Poemul programatic pentru întreg cuprinsul ne convinge să privim multidimensional atât cât putem noi cunoaște și recunoaște după semnele vitale ale (sub)conștientului: „Iubesc cei ce așteaptă/ Departe în lipsă în întrerupere/ E frumoasă durere monologul/ Cum a pornit cum
DANIEL MARIAN DESPRE MUHARREM KURTI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372925_a_374254]
-
meditativ. În viață a trecut prin multe: a avut râie, suferea de rău de mare, a căzut de pe cal, se uită în oglindă nemulțumit că îmbătrânește și-și scotea perii albi, că avea un câine negru cu care se plimbă singuratic pe străzi, ca mânca o dată pe zi, preferând vegetalele, ca aspiră la asceza, lăsându-se învins de păcat, că era un isteric și avea halucinații, că făcea grădinărie și pescuia, ca în tinerețe era foarte îngrijit cu îmbrăcămintea, că avea
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
un hol unde era un frigider mare rusesc marca Zil și a adus o sticlă cu vin din grădina bătrânei, de culoare roz, limpede și plăcut la miros. - Ca oaspete prețios, venit pentru prima dată în bârlogul meu de urs singuratic, te cinstesc din acest pahar, cu vinul cel mai natural și deosebit de aromat pe care l-am băut în comună. Sper să-ți placă. - Noroc și bine ai intrat în camera și viața mea. - Noroc și mă bucur că sunt
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
așa de încăpăținata și mai dute pe la mama și adă-i aminte să meargă să vîndă porcul și să se grăbească cu cumpăratul verighetelor. Vezi să nu uiți de sfaturile mele, pe unde te duci - mai ales locuri întunecoase, sau singuratice - și mai ales seara, vezi că pe la șapte - la cinci e întuneric... 14.12.1987 ...Te iubesc mult, si poate merit să mă cerți pt. felul cum m-am comportat, dar nu cred că merit să mă necăjești, te rog
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
în: Ediția nr. 516 din 30 mai 2012 Toate Articolele Autorului Îți voi cânta, iubire Îți voi cânta grădina mea cu flori în vara-nfiorată care vine, ți-oi scrie versul adăpat cu zori să zboare iarăși lin până la tine. Copacul singuratic e în mine, și poartă-n ramuri cântece de dor, iubire zămislită-n violine și înstrunată-n sunet de izvor. Din crengile-atârnând sub cer de stele îți voi culege fructe cu miez adânc de vers, ca, din căușul cald al
ÎŢI VOI CÂNTA, IUBIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371140_a_372469]
-
așa de încăpăținata și mai dute pe la mama și adă-i aminte să meargă să vîndă porcul și să se grăbească cu cumpăratul verighetelor. Vezi să nu uiți de sfaturile mele, pe unde te duci - mai ales locuri întunecoase, sau singuratice - și mai ales seara, vezi că pe la șapte - la cinci e întuneric ... 14.12.1987 ... Te iubesc mult, si poate merit să mă cerți pt. felul cum m-am comportat, dar nu cred că merit să mă necăjești, te rog
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
am semănat spre neuitare: Cuvinte multe din iubire, copii să intru-n nemurire, / Flori vesele spre încântare și viața ei spre continuare.” (Semănătorul-culegător). Bucuria și dragostea de viață e și aici stăpână și regină. “Iubesc ploaia, vântul sălbatic, / zăpada, cernând singuratic. / Și totuși insist și totuși risc, / să privesc soarele în adâncul luminii. Căldura lui mă învăluie și soare devin! (Dragoste de viață). Atunci când totul pare pierdut și ești gata să te prăbușești în abis, iată că, alături de tine, zărești floarea
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
așa de încăpăținata și mai dute pe la mama și adă-i aminte să meargă să vîndă porcul și să se grăbească cu cumpăratul verighetelor. Vezi să nu uiți de sfaturile mele, pe unde te duci - mai ales locuri întunecoase, sau singuratice - și mai ales seara, vezi că pe la șapte - la cinci e întuneric... 14.12.1987 ...Te iubesc mult, si poate merit să mă cerți pt. felul cum m-am comportat, dar nu cred că merit să mă necăjești, te rog
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.16 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371275_a_372604]
-
Ediția nr. 1762 din 28 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului NUCI Coboară ceața-n toamnă, vălătuci, Purtată-n vântul rece și sălbatic, Dar noi mergem pe-același drum apatic, Pe sub castanii mari și pe sub nuci. Pe drumul trist, un suflet singuratic, Ieșit parcă din neguri și năluci. De unde vii și încotro te duci, Străine ponosit, cu chip hieratic ?'' Știu că te duci din nou la întâlnirea Cu toamna, anotimpul nostru drag, Care ți-așteaptă, an de an, sosirea, Cu strălucire-n
NUCI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344799_a_346128]
-
pat de toamne reci mă voi pierde-n calendare... Vor umbla bezmetici anii și-ntr-o clipă de beție Se vor pierde-ntr-un amurg unde lutul îi primește Într-un cerc cu lună plină, va scânci melancolie Sufletul cel singuratic când Lumina-l primenește... Și-n decorul nemuririi, dintr-o lume neștiută O vioară va mai naște un acord de primăveri Va mai suspina pământul într-o notă încă mută Vor mai frânge vocea morții amintirile de ieri... Referință Bibliografică
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345866_a_347195]
-
Tu scrie-mă ca rugă în altare Eu să răsar din iernile de ieri... Și dacă macii vor ascunde iară În sângeriul dor un cântec trist Eu voi striga în seceta din vară Un nume răstignit în acatist... Și-n singuraticul decor de toamnă Eu voi veni să-aștern covor de ploi Un asfințit albastru stă să cearnă Un alt târziu în nopțile din noi... Ne sunt poveri și ploi dar și ninsori Și plâng salcâmii goi de-atâtea ori! Referință Bibliografică
DE VOI VENI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345870_a_347199]
-
la viața socială. Din nefericire, se pare că tot mai mulți dintre semenii noștri apelează la această atitudine de izolare mai mult ori mai puțin motivată, mai mult ori mai puțin înțeleasă de cei din jur. Acești oameni sunt, adeseori, singuratici cu adevărat, adică se izolează de societate în mod voit, preferă să trăiască în afara evenimentelor acesteia deși sunt și ei, independent de voința lor, parte integrantă a ei. Sunt oameni care doresc și decid, în cele din urmă, să trăiască
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
evenimentelor acesteia deși sunt și ei, independent de voința lor, parte integrantă a ei. Sunt oameni care doresc și decid, în cele din urmă, să trăiască departe de alte persoane iar atunci când nu reușesc își modifică întregul comportament astfel încât devin singuratici chiar și în mijlocul familiei lor. Cauzele unei asemenea stări sunt extrem de variate și nu pot fi înțelese, din afară, dacă nu se reușește cunoașterea și evaluarea cât mai obiectivă a situațiilor concrete care au generat, pentru fiecare individ în parte
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
ușa, îi prinse mantoul și-l agăță în cuier. Veronica Micle zâmbi de naivitatea și stângăcia lui, trecu pragul ușii și-i cercetă cu atenție camera, apoi se îndreptă spre el și-i șopti: -Așa mi te închipuiam, un faun singuratic! Voce de catifea, clopoțel de bronz, dulci cuvinte șoptite tremolat ca niște sunete de cantinelă... - ...ți-am cititVenere și Madonă și-am rămas cu nostalgia după absolut, Ieșul tot e înnebunit, Miron Pompiliu mi-a vorbit ore-n șir despre
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
Vienei cu codrii ei seculari și cu castelele fantastice care străluceau în arama lunii; stelele păreau un joc de artificii, încremenit peste albastrul de sticlă al cerului, iar luna, barcarolă plutitoare, dulcea Crăiasă a nopții, aluneca deasupra codrilor mândră și singuratică, străjuindu-le și luminându-le cărările; doar ei doi în oceanul acelei nopți primăvăratice pășeau încet pe drumuri tăinuite, în josul bătrânului Danubiu... Trecuserăpodul cel lung cu-a ei/ Picioare de omăt Zâna Mirandoniz și singuraticul poet pe urmele ei, mergeau
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
aluneca deasupra codrilor mândră și singuratică, străjuindu-le și luminându-le cărările; doar ei doi în oceanul acelei nopți primăvăratice pășeau încet pe drumuri tăinuite, în josul bătrânului Danubiu... Trecuserăpodul cel lung cu-a ei/ Picioare de omăt Zâna Mirandoniz și singuraticul poet pe urmele ei, mergeau în josul apei tăcuți, fermecați de minunile primăverii care se vărsaseră peste ei cu toate drăgălășeniile de pe pământ, primăvara care le adusese fericirea, florile, iarba, fluturii, dragostea, veselia, exuberanța... Adia un vânt cald pe colina Tivoli
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
Debinger Hauptstrasse... Se plimbau prin parcuri, printre vile somptuoase, trecură pe lângă Sanatoriu, Biserica Sfântul Iacob, pe Eroica Gasse cu casele de piatră, așezate discret pe o parte și pe alta a străzii, cu grădini și livezi întinse și cu alei singuratice... Se opriră în dreptul unei case, Eminescu îi atrase atenția să privească locuința unde Beethoven compusese Simfonia a treia: -Pe aici Marele Surd, prăbușit în sine, va fi murmurat melodiile muzicii lui... El, Veronico, a fost adânc ca marea și puternic
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > TIMPUL ... O NOȚIUNE EFEMERĂ! Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1272 din 25 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Timpul este ireversibil și trecerea lui este dăunătoare celor care aleg să fie deprimați, singuratici, izolați de viață și de frumusețea acesteia, pentru că el se scurge în aceeași manieră și pentru cei care optează pentru a fi plini de veselie, armonie și optimism, cât și pentru cei care din diverse motive nu pot depăși pragul
TIMPUL ... O NOŢIUNE EFEMERĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347425_a_348754]
-
câteva cuvinte cărora românașii noștri nu le înțelegeau rostul: Popă n-ai vrut să te faci! Popă n-ai vrut să te faci! NichitaTomescu, celmaiîndrăzneț șitupeistdinfire, că doarerabăiatdeBucurești, îlîntreabă zâmbind: Păidecen-aivrut, domnule, să tefacipopă? Parcă trezit dintr-un vis, supăratul singuratic îi invită la masa lui spunănd ospătarului: Adu-le dom’le, niște mititei și trei sticle de vin! - și începe să le povestească celor trei despre viața sa: Tata m-a dus la școala normală și mi-a spus să
UN AL TFEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348714_a_350043]
-
judec părinții. Am avut însă un program foarte strict de lectură organizată, cu jurnal de lectură. Reverii și nostalgii, prietenii din copilărie... ce și cât vă tulbură azi, întoarsă în clipe de răgaz în trecut? Am fost un copil destul de singuratic, nu am avut prieteni, nu m-am jucat în fața blocului pentru că stăteam pe o stradă pe care erau doar patru copii. Amintirile care-mi vin în minte, când mă gândesc la copilărie sunt lecțiile de pian și lectura, studiul care
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]