5,099 matches
-
deictică - în complementaritate cu perspectivele sintactică și semantică - marcată în mod esențial de înscrierea ființei umane în lume și de caracterul egocentric al actului lingvistic, orientează opozițiile categoriale de diateză, timp, aspect, mod la verb, determinare, la substantiv etc. Perspectiva sintactică - în complementaritate cu perspectiva deictică - intră într-un raport special, de o complexitate deosebită, cu perspectiva semantică în desfășurarea funcției fundamentale a actului de comunicare - predicația. În câmpul de desfășurare a predicației, raportul special semantică-sintaxă guvernează dezvoltarea opozițiilor categoriale de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
special, de o complexitate deosebită, cu perspectiva semantică în desfășurarea funcției fundamentale a actului de comunicare - predicația. În câmpul de desfășurare a predicației, raportul special semantică-sintaxă guvernează dezvoltarea opozițiilor categoriale de caz și, concomitent, generarea categoriilor de gradul III - funcțiile sintactice. Prin cele trei nivele categoriale: I. al claselor lexico-gramaticale: verb, substantiv etc.; II. al categoriilor gramaticale: diateză, timp, gen, caz etc.; III. al funcțiilor sintactice: predicat, subiect etc. sistemul gramatical al limbii dezvoltă raportul de interdependență: morfologie-sintaxă, cu care intră
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantică-sintaxă guvernează dezvoltarea opozițiilor categoriale de caz și, concomitent, generarea categoriilor de gradul III - funcțiile sintactice. Prin cele trei nivele categoriale: I. al claselor lexico-gramaticale: verb, substantiv etc.; II. al categoriilor gramaticale: diateză, timp, gen, caz etc.; III. al funcțiilor sintactice: predicat, subiect etc. sistemul gramatical al limbii dezvoltă raportul de interdependență: morfologie-sintaxă, cu care intră în dinamica sistem gramatical - sistem lexical. În interiorul acestei dinamici, cuvântul își revelă cele două ipostaze fundamentale: unitate (relativ) constantă în nucleul său semantic, prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ENUNȚUL ( cu o abordare pornind dinspre Sintaxă spre Morfologie). I. MORFOLOGIA CATEGORII MORFOLOGICEtc "CATEGORII MORFOLOGICE" NIVELUL MORFEMATICTC "NIVELUL MORFEMATIC" Nivelul morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii. Articularea celor două
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două sisteme este asigurată de unitatea minimală de la nivelul morfematic - morfemul, cea mai mică unitate lingvistică purtătoare de sens. Pe de o parte, morfemul asigură existență și autonomie cuvântului, unitate lexicală, pe de alta, asigură înscrierea cuvântului în diferite relații sintactice, marcând totodată identitatea diferitelor funcții sintactice, pe care acestea le generează în interiorul unui enunț sintactic. CUVÂNT ȘI MORFEMTC "CUVÎNT {I MORFEM" Cuvântul este unitatea de bază a limbii - considerată în cele două moduri esențiale de a fi: ca sistem și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
minimală de la nivelul morfematic - morfemul, cea mai mică unitate lingvistică purtătoare de sens. Pe de o parte, morfemul asigură existență și autonomie cuvântului, unitate lexicală, pe de alta, asigură înscrierea cuvântului în diferite relații sintactice, marcând totodată identitatea diferitelor funcții sintactice, pe care acestea le generează în interiorul unui enunț sintactic. CUVÂNT ȘI MORFEMTC "CUVÎNT {I MORFEM" Cuvântul este unitatea de bază a limbii - considerată în cele două moduri esențiale de a fi: ca sistem și ca vorbire - prin poziția centrală (F.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistică purtătoare de sens. Pe de o parte, morfemul asigură existență și autonomie cuvântului, unitate lexicală, pe de alta, asigură înscrierea cuvântului în diferite relații sintactice, marcând totodată identitatea diferitelor funcții sintactice, pe care acestea le generează în interiorul unui enunț sintactic. CUVÂNT ȘI MORFEMTC "CUVÎNT {I MORFEM" Cuvântul este unitatea de bază a limbii - considerată în cele două moduri esențiale de a fi: ca sistem și ca vorbire - prin poziția centrală (F. de Saussure) pe care o ocupă în funcționarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe care o ocupă în funcționarea ei, adică în activitatea de comunicare lingvistică; în planul sistemului, preexistent actului comunicării dar guvernându-l, cuvântul denumește și descrie lumea; în planul vorbirii, în desfășurarea comunicării, prin intermediul unui text lingvistic (ansamblu de enunțuri sintactice, caracterizat prin unitate și coerență), cuvântul comunică despre lume. Morfemul este cea mai mică unitate lingvistică cu organizare biplană; are un semnificant (cel mai adesea realizat fonetic, dar putând avea și realizare Ø) și un semificat (un sens sau un
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuvinte. * * * În structura cuvântului (în plan semantic și în planul expresiei deopotrivă) converg nivelul lexical al limbii, care-i este propriu, prin funcția specifică, denominativă, nivelul morfematic, prin funcția semnificativă a unităților morfematice, pe care și-o asumă, și nivelul sintactic, pe care îl construiește și căruia îi asigură realizarea funcției specifice, funcția de comunicare. Prin apartenența la nivelul lexical al limbii-sistem, domeniu al generalului, cuvântul se caracterizează printr-o anumită identitate, relativ stabilă, dezvoltată pe axa cod-referent. Prin înglobarea nivelului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și căruia îi asigură realizarea funcției specifice, funcția de comunicare. Prin apartenența la nivelul lexical al limbii-sistem, domeniu al generalului, cuvântul se caracterizează printr-o anumită identitate, relativ stabilă, dezvoltată pe axa cod-referent. Prin înglobarea nivelului morfematic și dezvoltarea nivelului sintactic, cuvântul se particularizează în funcție de situația de comunicare, prin coordonatele ei deictice exterioare, între care se înscrie textul lingvistic, sau interioare, pe care textul lingvistic le dezvoltă. Planul semantic al cuvântului-unitate de text este un ansamblu de sensuri, dintre care unele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistic concret, cuvântul funcționează ca unitate constitutivă a unui text și ca ansamblu de unități constitutive minimale (morfemele); prin cuvânt, nivelul morfematic al limbii intră concomitent în raport de interdependență cu nivelul lexical pe care îl condiționează și cu nivelul sintactic, de care este, în măsură însemnată, condiționat. Astfel, pe de o parte, cuvântul vânau este o unitate lexicală relativ autonomă (variantă gramaticală a termenului lexical a vâna), care denumește și semnifică totodată prin relația de solidaritate dintre trei unități inferioare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului desfășurarea funcției denominative, în interiorul raportului cod-referent, în relativă autonomie față de cadrul situațional (deixis-ul) al actului lingvistic concret și de relațiile sintactice în care intră în organizarea textului - produs al comunicării. Variabila, purtătoare a sensurilor gramaticale, reprezentată de morfemul gramatical (sau grup de morfeme gramaticale), numită și flectiv 2, asigură cuvântului desfășurarea funcției de semnificare (proprie morfemelor, în funcție de poziția lor în sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și flectiv 2, asigură cuvântului desfășurarea funcției de semnificare (proprie morfemelor, în funcție de poziția lor în sistemul gramatical al limbii) și participarea la funcția de comunicare a enunțului, în strânsă dependență de cadrul situațional al actului lingvistic și (sau) de relațiile sintactice în care intră în structura textului. Caracterul de interdependență al raportului dintre sistemul lexical al limbii și rolul pe care îl are sistemul gramatical în dezvoltarea funcției denominative a cuvântului, componentă fundamentală a funcției globale, de comunicare și cunoaștere, a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nucleul semantic central; • sensuri lexico-gramaticale de gradul I: ‘verbalitate’, ‘substantivitate’ etc.; • sensuri lexico-gramaticale de gradul II: ‘tranzitivitate’, la verbe, ‘gen masculin’ etc., la substantive etc.; • sensuri gramaticale, de tip categorial: ‘nominativ’, la substantive, ‘prezent’, la verbe etc., sau de tip sintactic: ‘subiect’, ‘predicat’ etc. Sensurile lexico-gramaticale de gradul I reflectă apartenența cuvântului la una din clasele gramaticale ale vocabularului, deci, apartenența la clasele lexico-gramaticale ale limbii, numite în general părți de vorbire. Sensurile lexico-gramaticale de gradul II caracterizează cuvintele în funcție de apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și neutre ș.a.m.d. „Localizate” în partea constantă a cuvântului, sensurile lexico-gramaticale sunt, în general, lipsite de mărci specifice la nivelul structurii cuvântului (sau nu au totdeauna) dar sunt relevante, indirect, prin mărcile sensurilor gramaticale sau la nivelul relațiilor sintactice. De exemplu, la verb, sensul gramatical ‘diateza reflexivă’ implică sensul lexico-gramatical ‘tranzitivitate’: El se îmbracă. Intrarea în relație sintactică cu un complement direct marchează același sens lexico-gramatical al verbului, tranzitivitatea: El rupe o floare. Se constituie în mărci ale sensurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifice la nivelul structurii cuvântului (sau nu au totdeauna) dar sunt relevante, indirect, prin mărcile sensurilor gramaticale sau la nivelul relațiilor sintactice. De exemplu, la verb, sensul gramatical ‘diateza reflexivă’ implică sensul lexico-gramatical ‘tranzitivitate’: El se îmbracă. Intrarea în relație sintactică cu un complement direct marchează același sens lexico-gramatical al verbului, tranzitivitatea: El rupe o floare. Se constituie în mărci ale sensurilor lexico-gramaticale de gradul I unele sufixe derivative; -ește, de exemplu, marchează apartenența la clasa adverbelor a termenilor lexicali pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantică -animat și, în consecință, incompatibile cu opoziția de gen, se constituie în marcă a apartenenței la clasa substantivelor feminine: barcă, lună, primăvară etc. Sensurile gramaticale rezultă din opozițiile interne ale categoriilor gramaticale (timp, caz etc.) sau/și din relațiile sintactice în care intră termenii unui enunț iar dezvoltarea lor este condiționată de sensurile lexico-gramaticale. Categoria gramaticală a diatezei, de exemplu, caracterizează numai verbul (sens lexico-gramatical de gradul I), iar sensul de ‘reflexiv’ este dezvoltat numai de verbele tranzitive (sens lexico-gramatical
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diatezei, de exemplu, caracterizează numai verbul (sens lexico-gramatical de gradul I), iar sensul de ‘reflexiv’ este dezvoltat numai de verbele tranzitive (sens lexico-gramatical de gradul II). Sensurilor gramaticale le corespund mărci în structura flectivului, morfemele, mărci suprasegmentale: accent, intonație, mărci sintactice: topică ș.a. CLASE LEXICO-GRAMATICALE (PĂRȚI DE VORBIRE)TC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE (P|R}I DE VORBIRE)" Vocabularul limbii, ansamblu de termeni lexicali, are caracter sistemic; fiecare cuvânt se înscrie concomitent în două tipuri de clase: clase lexicale și clase gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precum: frate, soră, cumnat, bunic etc. aparțin câmpului semantic al ‘ânrudirii’; soare, lună, cer, stele etc. aparțin câmpului semantic al ‘cosmicului’ ș.a.m.d. Clasele gramaticale ale vocabularului sau clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de mai mulți factori: semantic, deictic, morfematic, sintactic. Din punct de vedere morfematic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de trei factori: • structura cuvântului, din perspectiva raportului constantă-variabilă, condiționată de întrebuințarea lui în text; • specificul flectivului și al raportului temă lexicală-flectiv în planul expresiei; • categoriile gramaticale care concură la realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la realizarea planului semantic al flectivului. În funcție de primul factor, sunt identificate două categorii de cuvinte: 1. invariabile; nu cunosc distincția constantă-variabilă, nici în plan semantic, nici în planul expresiei: prepoziția, conjuncția, interjecția; sunt unități care se situează direct la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivului își definește identitatea prin dezvoltarea a patru categorii de opoziții gramaticale la nivelul flectivului: gen, număr, caz și intensitate. Identitatea clasei pronumelui este dată de împletirea sensurilor gramaticale de gen, număr și caz, cu sensul de persoană. Sub aspect sintactic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de doi factori 4: 1. capacitatea de a intra în relații sintactice; 2. specificul poziției pe care o pot ocupa în desfășurarea unei relații sintactice. Primul factor diferențiază trei grupuri de clase lexico-gramaticale: a. clase cuprinzând
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
număr, caz și intensitate. Identitatea clasei pronumelui este dată de împletirea sensurilor gramaticale de gen, număr și caz, cu sensul de persoană. Sub aspect sintactic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de doi factori 4: 1. capacitatea de a intra în relații sintactice; 2. specificul poziției pe care o pot ocupa în desfășurarea unei relații sintactice. Primul factor diferențiază trei grupuri de clase lexico-gramaticale: a. clase cuprinzând cuvinte care pot realiza funcții sintactice; substantivul, adjectivul, pronumele, verbul și adverbul; b. clase cuprinzând cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de gen, număr și caz, cu sensul de persoană. Sub aspect sintactic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de doi factori 4: 1. capacitatea de a intra în relații sintactice; 2. specificul poziției pe care o pot ocupa în desfășurarea unei relații sintactice. Primul factor diferențiază trei grupuri de clase lexico-gramaticale: a. clase cuprinzând cuvinte care pot realiza funcții sintactice; substantivul, adjectivul, pronumele, verbul și adverbul; b. clase cuprinzând cuvinte care realizează prin ele înseși un enunț sintactic: interjecția; c. clase cuprinzând cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doi factori 4: 1. capacitatea de a intra în relații sintactice; 2. specificul poziției pe care o pot ocupa în desfășurarea unei relații sintactice. Primul factor diferențiază trei grupuri de clase lexico-gramaticale: a. clase cuprinzând cuvinte care pot realiza funcții sintactice; substantivul, adjectivul, pronumele, verbul și adverbul; b. clase cuprinzând cuvinte care realizează prin ele înseși un enunț sintactic: interjecția; c. clase cuprinzând cuvinte care nu realizează funcții sintactice ci marchează identitatea unor funcții sau relații sintactice sau numai asigură dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ocupa în desfășurarea unei relații sintactice. Primul factor diferențiază trei grupuri de clase lexico-gramaticale: a. clase cuprinzând cuvinte care pot realiza funcții sintactice; substantivul, adjectivul, pronumele, verbul și adverbul; b. clase cuprinzând cuvinte care realizează prin ele înseși un enunț sintactic: interjecția; c. clase cuprinzând cuvinte care nu realizează funcții sintactice ci marchează identitatea unor funcții sau relații sintactice sau numai asigură dezvoltarea relațiilor sintactice: prepoziția, conjuncția. Cel de-al doilea factor introduce diferențieri în interiorul primului grup de clase lexico-gramaticale. Verbul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]