3,476 matches
-
textului liric, în primul rând. Frecvența anumitor părți de vorbire este variabilă, determinată de rațiuni artistice diverse. Sintaxa poetică reliefează cuvintelecheie prin structuri topice neobișnuite în limbajul comun, prin inversiuni, inserții sau dislocări, prin elipse ori „împletiri“ inedite de propoziții. Sintaxa textului narativ își construiește trăsăturile distinctive pe spații mai ample, cea mai mare relevanță avândo incipitul, finalul și secvențele textuale care diferențiază planul sintactic al naratorului de cel al personajelor (construcții sintactice specifice sti lului direct/indirect/indirect liber, de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
versuri -, nona - nouă versuri -, decima - zece) sunt mai puțin folosite. - Discursul poetic modern se alcătuiește, frecvent, din strofe inegale, care marchează astfel secvențele. Modernitatea se manifestă și prin discursul continuu, astrofic. În cazul acesta, diferențierea secvențelor se operează la nivelul sintaxei poetice: fiecare enunț (propoziție sau frază) alcătuiește o unitate ideatică și stilistică, așadar, o secvență poetică. 3. ELEMENTE DE STRUCTURARE A OPEREI LITERARE 3.1. Curente literare Curentul literar este definit ca o manifestare literară de o anumită amploare, care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
neo logici din domeniul filozofiei și al celorlalte arte, din sfera științelor exacte sau a unor creații lexicale originale etc. diversificarea registrelor stilistice, contaminarea acestora în același text: laic și religios, colocvial și neologic, argotic, ironic etc. - accentuarea elementelor de sintaxă poetică: discurs înlănțuit liber prin tehnica ingambamentului, dislocări sintactice, topică afectivă - radicalizarea nivelului stilistic: înlocuirea metaforei plasticizante cu figuri de stil moderne - „metafora revelatorie“ sau ermetică, predominanța metonimiei, frecvența construcțiilor oximoronice etc. - diversitatea elementelor de versificație, de la prozodia clasică la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poetic mizează totul pe ambiguitatea ce multiplică nivelurile de semnificare, pe forțarea limitelor cuvântului, care se transformă în necuvânt, în limbaj autoreferențial, în expresie ermetică. Nivelul stilistic este centrat pe metafore moderne, pe metonimii și simboluri culturale, dezvoltate imprevizibil, întro sintaxă poetică de mare libertate; registrele stilistice predilecte sunt: registrul simbolic, ludic, gnomic, colocvial, oral sau paro dicscriptural, amestecate fantezist, șocant. Tiparele de versificație de mare diversitate, alternând versuri libere înlănțuite prin ingambament și versuri aritmice în semirimă sau monorimă, versuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
exprimă o idee poetică. O secvență poetică poate coincide cu o strofă (prozodia modernă apelează la strofe inegale tocmai pentru a marca secvențele) ori poate reuni mai multe strofe. În cazul discursului poetic nestructurat strofic, secvențele se „decupează“ la nivelul sintaxei poetice, fiecare enunț alcătuind, de regulă, o secvență. Trecerea la o altă secvență poetică poate fi semnalată prin schimbarea tipului de discurs sau printro schimbare a planului de referință (exterior/interior, al eului/al noneului, trecut/prezent, concret/abstract etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
semnificative pentru tema și viziunea despre lume Structural, imaginarul poetic bacovian se configurează pe două planuri - cel al realității exterioare și cel al realității lăuntrice, subiective -, aflate întro relație de corespondență. Fiecare din cele două catrene - perfect simetrice la nivelul sintaxei poetice și al tiparului de versificație - dezvoltă, prin analogie, unul dintre planuri. Prima strofă schițează reperele realității exterioare. Întro imagine stilizată, de tablou impresionist, este figurat spațiul simbolic al vidului existențial, al morții. Cavoul, sicriul numesc direct spațiul thanatic ori
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dovedește a fi rigoare și fervoare“ (Ion Barbu). În mod evident, rigoarea se realizează prin discursul gnomic, la persoana a IIIa (care conduce spre aparența impersonală și spre universalii), prin exprimarea concentrată a ideilor poetice. Acestea sunt esențializate într o sintaxă poetică șocantă, în simboluri și metafore ermetice menite să atingă „starea de geometrie și, deasupra ei, extaza“. ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că Ion Barbu optează pentru o poezie conceptualizată, în care modernismul se manifestă dincolo de palierul formal, definind
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
literare: stelele, munții, marea, urșii, somnul, luna etc. 6. Figură de construcție supralicitată de simboliști, repetiția are în poezia dată conse cințe multiple. La nivel fonetic, această figură a insistenței are efect eufonic, contri buind la muzicalitatea versurilor. La nivelul sintaxei poetice, repetarea unor sintagme (La Polul Nord, la Polul Sud // Când dintre munții solitari) și a unor enunțuri ( Și dorm adânc, și dorm mereu) are drept consecință simetria sintactică și reliefarea unor motive poetice. La nivel compozițional, prin reluarea aceleiași structuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ÎNCHEIERE În concluzie, apare evidentă opțiunea argheziană pentru o poezie a existenței totale, cu frumusețea fragilă a ființei umane imperfecte și tot urâtul existențial. Această viziune modernă despre locul și menirea artistului în lumea contemporană ni se co munică prin sintaxă poetică originală, prin inovații stilistice și prozodice, prin limbajul unic care „atribuie cuvântului o forță cosmogonică și existențială“ (Al. George). - VARIANTA 8 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Matei Vișniec, Ultimul Godot) 1. sinonime: himeră - iluzie, fantasmă; să vorbim - să comunicăm
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mai clare proiecții apar în exercițiile pentru un viitor roman (un proiect nebulos de roman, în care se vede cum autorul se lasă purtat în voia inspirației spontane, fără nici o preocupare de "construcție", ca într-un veritabil dicteu automat în privința sintaxei, a coerenței narative). Scriitorul (pre)lucrează linii vizibile ale subiectului Damei cu camelii, cum sînt boala tinerei curtezane, iubirea sfîșiată a bărbatului, gelozia crudă, titlul în conjuncție cu numele (personal), auctorial și fantasmat totdată. De remarcat ar fi rolul intermediar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și termeni religioși, a modificat sensuri, a creat cuvinte noi; 3. Experiența monahală. Anii petrecuți în mânăstire l-au influențat pe viitorul poet: i-au stimulat interesul pentru frământările metafizice, i-au îmbogățit lexicul cu termeni religioși, i-au modificat sintaxa poetică; 4. Anii petrecuți în străinătate au contribuit la lărgirea orizontului său spiritual, trezindu-i interesul pentru experiențele moderniste. LEXICUL PITORESC. 1. Elemente ce semnifică urâtul și formele degradate ale naturii și ale existenței umane (bale, bube, bălos, brânci, noroi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și întâlnește poezia, simbolizată prin metafora: "harfe resfirate", aflată în "zbor invers" spre esențele nevăzute și neștiute ale universului. Pentru "cântecul" său, poetul "istovește", imaginile artistice fiind simbolizate prin metafora meduzelor care schimbă culoarea apei, și formează "clopotele verzi". În sintaxa poetică predomină terminologiile științifice, neologismele cu rol de epitet, versurile lungi (13-14 silabe), rima încrucișată. Timbru În poezia Timbru, I. Barbu are în vedere definirea actului creator în genere și a celui poetic, în special, folosind convenții formale, alături de invenții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Duduind soseau călării ca un zid înalt de suliți"), folosește substantive cu valoare de simbol ("Marea și cu râurile/ Lumea cu pustiurile"), plurale neobișnuite ("furtune", "grădine"), acorduri inedite între substantive și adjective ("umezi morminte"), forme inversate ale verbelor ("suna-vei"), sintaxa afectivă ("semnelor vremii profet"), rime deosebite ("încalte/ ceruri-nalte"; "recunoască-l"/ "dascăl"), rime culte ("oaspe"/ "Istaspe"). Dintre figurile de stil, cele mai frecvente sunt: epitetul apreciativ și cromatic, comparația abstractă sau concretă, metafora specific eminesciană. Eminescianismul se caracterizează și prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
comentat de Petru Creția, Editura Humanitas, București, 1994. E. LOVINESCU (1881-1943) S-a născut la Fălticeni, la 31 octombrie, 1881. A studiat la Fălticeni și Iași, apoi a urmat cursurile universitare de filologie clasică, la București. Opere: O chestiune de sintaxă latină (1904); Istoria civilizației române moderne (1924-1925); Istoria literaturii române contemporane (1926-1929); Bizu (1923); Firu-n patru (1932); Diana (1936); Mili (1936); Acord final (1938-1939) romane autobiografice; romane din ciclul Eminescu (1934-1935); monografia T. Maiorescu (1940); P.P. Carp, critic literar și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Pontica, Constanța, 2001. Mincu, Ștefania, Nichita Stănescu între poesis și poiein, Editura Eminescu, București, 1991. Modorcea, Grid, Magul călător sau speranța în viața și opera lui Mihai Eminescu, Editura Eminescu, 1995. Moraru, Cristian, Nichita Stănescu opera ca "excepție" (observații asupra sintaxei poetice), în Ceremonia textului, Editura Eminescu, București, 1985. Munteanu, Romul, Lecturi și sisteme, Editura Eminescu, București, 1977. Munteanu, George, Eminescu și eminescianismul: structuri fundamentale, Editura Minerva, București, 1987. Munteanu, George, Hyperion, I, Viața lui Eminescu, Editura Minerva, București, 1973. Murărașu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
literare, sub forma paradigmei metaliterare. În această maturitate romanesca găsim o universalizare a tematicii latino-americane, grație folosirii ideilor preluate din metadiscursurile moderne, cum sunt psihoanaliza, existențialismul, structuralismul lingvistic și antropologic; unele române explorează exuberanta baroca a vocabularului cult și a sintaxei lui Góngora; în noul român, scriitorii formează un adevărat triptic, în care cititorul participa la procesul de creare, recreare și descifrare a textului; exemplul tipic al acestei tendințe este Rayuela (Șotronul) al lui Cortázar, unde cititorul este incitat în a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
alt cer. În câteva ore, papagalul african cenușiu avea să schimbe continentul, rasa, cultura, limba, să treacă de la dialectele săltărețe, gâlgâind de vocale amețitoare, la o limbă care și-a pierdut de mult valoarea imitativă, o limbă spoită cu o sintaxă construită acum vreo două mii de ani la Atena, apoi la Roma. Avea să treacă de la hățișurile în care a văzut lumina zilei, de la peisajele natale încă virgine, pline de strigăte de animale, la peisajele umanizate ale bătrânei Europe, avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a bocăni-, ―a bâzâi-, ―a clămpăni-, ―a găbui-. Creangă folosește în mod frecvent dativul etic, pentru a arăta că povestitorul sau ascultătorul participă sufletește la acțiune: ―aici mi-ai fost? -, ―și odată mi ți-l înșfacă cu dinții de cap-. Sintaxa frazei e și ea orală, adică autorul lasă să se înșire cuvintele după o ordine a vorbirii, și nu a scrisului. Creangă nu reproduce întocmai vorbirea moldovenească de la mijlocul secolului al XIX-lea, ci folosește un limbaj artistic, original. Autorul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cercetarea sistematică și formalizată inaugurată de lingvistica structurală și le-a extins la o problematică mai largă. Ea a cuprins analiza și în latura de conținut a limbii, a desființat ierarhia dintre nivele, integrând într o rețea de reguli și sintaxa, semantica și fonetica, a pus mai clar în evidență asemănările și deosebirile dintre limbi, găsindu-și aplicări în cercetările tipologice și în cele privind universaliile limbii, ea a lărgit universul studiilor lingvistice reluând, pe baze noi, legătura cu psihologia"70
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
situația (în clasă, la joc,etc.) după cum receptarea corectă trebuie dezvoltată prin introducerea conștientă a principiului interpretării contextuale. Copilul trebuie să stăpânească și sa utilizeze forma de exprimare scrisă, cu normele ei ortografice, cu sistemul specific, mult mai coercitiv al sintaxei, al morfologiei, al "compoziției" în genere, și chiar al lexicului. "Atitudinea copilului fața de aceste aspecte, capacitatea lui de a și le însuși, criteriile selective care dirijează și la această vârstă învățarea limbii, apariția preocupărilor de a face o selecție
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
reprezentare concretă, acestea definindu-se într-o situație, într-un context, cu ajutorul altor cuvinte. Activitatea didactică de explicare a cuvintelor noi, de înlesnire a folosirii lor corecte și adecvate, trebuie să se bazeze pe legăturile strânse dintre semantică, morfologie și sintaxă, aceasta din urmă, fiind deosebit de importantă, deoarece în îmbinările cuvintelor dintr-un context se descoperă mai ușor și mai clar opozițiile de sens, sinonimia, polisemia, omonimia, etc. 80 Clara Georgeta Chiosa, "Exprimarea elevilor din gimnaziu", în "Limbă și literatură", seria
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
cercetarea sistematică și formalizată inaugurată de lingvistica structurală și le-a extins la o problematică mai largă. Ea a cuprins analiza și în latura de conținut a limbii, a desființat ierarhia dintre nivele, integrând într o rețea de reguli și sintaxa, semantica și fonetica, a pus mai clar în evidență asemănările și deosebirile dintre limbi, găsindu-și aplicări în cercetările tipologice și în cele privind universaliile limbii, ea a lărgit universul studiilor lingvistice reluând, pe baze noi, legătura cu psihologia"70
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
situația (în clasă, la joc,etc.) după cum receptarea corectă trebuie dezvoltată prin introducerea conștientă a principiului interpretării contextuale. Copilul trebuie să stăpânească și sa utilizeze forma de exprimare scrisă, cu normele ei ortografice, cu sistemul specific, mult mai coercitiv al sintaxei, al morfologiei, al "compoziției" în genere, și chiar al lexicului. "Atitudinea copilului fața de aceste aspecte, capacitatea lui de a și le însuși, criteriile selective care dirijează și la această vârstă învățarea limbii, apariția preocupărilor de a face o selecție
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
reprezentare concretă, acestea definindu-se într-o situație, într-un context, cu ajutorul altor cuvinte. Activitatea didactică de explicare a cuvintelor noi, de înlesnire a folosirii lor corecte și adecvate, trebuie să se bazeze pe legăturile strânse dintre semantică, morfologie și sintaxă, aceasta din urmă, fiind deosebit de importantă, deoarece în îmbinările cuvintelor dintr-un context se descoperă mai ușor și mai clar opozițiile de sens, sinonimia, polisemia, omonimia, etc. 80 Clara Georgeta Chiosa, "Exprimarea elevilor din gimnaziu", în "Limbă și literatură", seria
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
o apreciere ca "respirație scurtă"328 pentru acestea, sub protecția ghilimelelor ce accentuează utilizarea figurată, poetică aproape, ne nedumerește. Atragerea în aceeași propoziție a unei funcții gramaticale, element predicativ suplimentar, cauzează mai multe semne de întrebare: de ce stilistică asociată cu sintaxă; denumirea în sine nu mai este de mult timp de actualitate fiind înlocuită prin atribut circumstanțial și complement predicativ. Indiferent care ar fi denumirea, un asemenea raport intrapropozițional este dublu, cu același regent, având ca dominantă un "ecou" poetic profund
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]