1,021 matches
-
critică pentru supraviețuirea lui Assad și a guvernului său. Au fost inițiate convorbiri la nivel înalt între Moscova și Iran, - ce continuă până azi și în care sunt implicați miniștrii de externe rus și iranian, - cu privire la soluțiile posibile pentru conflictele siriene. Pe 24 iulie, la zece zile după semnarea acordului nuclear dintre Iran și țările P5+1, generalul Qasem Soleimani a vizitat Moscova. Deși se speculează mult despre conținutul exact al întâlnirii dintre Soleimani și Putin, există un consens tot mai
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
contingente iraniene implementate în Siria la începutul lui octombrie 2015. În general, se consideră că Iranul va juca un rol principal în oprațiunile terestre ale armatei Siriei și aliaților ei, pe când Rusia va juca un rol aerian împreună cu forța aeriană siriană. În afara câmpului de luptă însuși, guvernul iranian și-a mărit mult eforturile de susținere a guvernului sirian și al armatei sale. Recant a avut loc o creștere exponențială a eforturilor de recrutare de militari șiiți din Iraq pentru a-i
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
cu un rol important în eforturile Iranului de a acorda Siriei sprijin de război este Kata'ib al-Imam Ali, alături de Jaafar al-Bindawi, fostul șef de antrenament și logistică a militarilor, iar Ali Nizam a devenit noul director logistic al afacerilor siriene. În acest context, un alt grup militar aliat important este Harakat Hezbollah al-Nujaba, care ca și Kata'ib al-Imam Ali s-a format sub asistență iraniană din principalii foștii luptători și susținători sadriști. Este o evidență crescândă faptul că acești
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
lovit grupările de opoziție siriene și civilii. Asemenea lovituri „doar vor alimenta mai mult extremism”, s-a afirmat în declarația emisă de SUA, Marea Britanie, Turcia și alți membri ai coaliției. „Am solicitat Federației Ruse să înceteze imediat atacurile asupra opoziției siriene și a civililor și să-și concentreze eforturile pe lupta împotriva ISIS.” Președintele SUA, Barack Obama, la o conferință de presă de pe 2 octombrie, a subliniat că acțiunea Rusiei a dus opoziția moderată în clandestinitate și va duce doar la
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
său patern, Salim Ali Salam, a deținut funcții publice înalte în timpul dominației otomane, (și apoi regimului colonial francez) între care cea de deputat de Beirut în Parlamentul otoman și primar al Beirutului. Mama sa, Tamima Mardam Beik, este de origine siriană, provenind din Damasc. Salam a invatat la școala elementară de pe lângă Liceul franco-libanez, apoi studii intermediare la Scoala Beit Al Atfal-Al Makassed și la Colegiul Victoria din Egipt, apoi a studiat la liceul privat Broumana al comunității Quakerilor și la Universitatea
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
a fost încheiată, prin mediere germană, o tranzacție prin care, în schimbul unui semn de viață de la Ron Arad, Israelul a eliberat 40 palestineni și 12 libanezi. În iulie 2001 ziaristul sirian Nizar Nayuf, care a fost eliberat dintr-o închisoare siriană, a susținut că l-a văzut acolo pe prizonierul israelian în august 1993. „La 7 august 1993 era viu” a spus Nayuf săptămânalului parizian „Le Point” ." În acea zi a fost luat de niște oameni și dus la camera de
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
decorat cu Legiunea de Merit a Statelor Unite. În 1948-1949 armata irakiană a participat la războiul împotriva Israelului. În anii 1950 și până la moarte Abd-al Ilah a cochetat cu ideea unei uniri a Irakului cu Siria, aspirand la răsturnarea regimurilor republicane siriene si fiind, poate, interesat în tronul Siriei . Intervențiile sale în afacerile Siriei nu au avut succes, și au atras critici grele în Irak.Împotriva lui Nuri Said Abd al-Ilah a apelat uneori la politicieni rivali acestuia, precum Salih Jabr In
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
fiind acelea din Nordul Africii și Asia Centrală. Următorul calif a fost fratele lui Al-Walīd, Sulayman ibn 'Abd al-Malik (715-717). În timpul domniei lui au apărut primele semne a ceea ce mai târziu aveau să devină facțiuni politice în toată regula între trupele siriene. Pentru a combate acest fenomen, el a încercat să curețe trupele, delegând noi oameni pe pozițiile din provincie din tot imperiul și menținând constant armatele în campanii. Succesorul lui Sulayman ibn 'Abd al-Malik a fost verișorul acestuia, Umar ibn 'Abd
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
operațiunilor aeriene (distrugerea rezervelor de combustibil, a căilor de comunicație și a aeroporturilor) Un exemplu istoric îl reprezintă Operațiunea Focus, în timpul căreia Forțele Aeriene Israeliene aflate în inferioritate a reușit să dea o lovitură devastatoare forțelor aeriene egiptene, iordaniene și siriene și a aeroporturilor lor la începutul Războiului de Șase Zile și că obțină supremația aeriană. Distrugerea forțelor aeriene poate fi atinsă nu doar prin atacuri aeriene, dar și prin acțiuni terestre. În timpul Războiului Rece, responsabilii militari sovietici au declarat că
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
120 de cavaleri Templieri, 500 de arbaletrieri și 400 de auxiliari localnici, sub comanda lui Barthélemy de Quincy. Templierii au fost înfrânți de mameluci la 26 septembrie 1302 și au pierdut controlul asupra insulei. Insula este teritoriu al Republicii Arabe Siriene, districtul Tartus, guvernoratul Tartus. Importanța economică a insulei Arwad este minoră. Activitățile desfășurate aici sunt pescuitul, construcția navală mică și reparațiile minore. Insula Arwad a făcut parte din toate traseele turistice de pe coasta mediterană siriană. Lipsită de capacități de cazare
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
este teritoriu al Republicii Arabe Siriene, districtul Tartus, guvernoratul Tartus. Importanța economică a insulei Arwad este minoră. Activitățile desfășurate aici sunt pescuitul, construcția navală mică și reparațiile minore. Insula Arwad a făcut parte din toate traseele turistice de pe coasta mediterană siriană. Lipsită de capacități de cazare, insula poate fi vizitată din Tartus, oraș de care insula este legată prin navetă regulată. Odată cu începutul conflictului civil din Republica Arabă Siriană, turismul a înghețat. În schimb, insula a devenit o destinație pentru refugiați
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
Insula Arwad a făcut parte din toate traseele turistice de pe coasta mediterană siriană. Lipsită de capacități de cazare, insula poate fi vizitată din Tartus, oraș de care insula este legată prin navetă regulată. Odată cu începutul conflictului civil din Republica Arabă Siriană, turismul a înghețat. În schimb, insula a devenit o destinație pentru refugiați. În anul 2013 a fost realizată producția canadiană francofonă Arwad, o dramă regizată de Dominique Chila și Samer Najari, având în distribuție pe Yasmine Antabli, Dalal Ata și
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
sau Jabhat al-Nusra (în "Jabhat al-Nușrah li-Ahli ash-Shăm", „Frontul de Sprijin pentru Poporul din Al-Sham”, adesea abreviat JN sau JaN), uneori denumit al-Qaeda în Siria sau al-Qaeda în Levant, este o miliție jihadistă sunită care luptă împotriva forțelor guvernamentale siriene în Războiul Civil Sirian, cu scopul declarat de a înființa un stat islamist în Siria. Grupul este aripa siriană a organizației teroriste Al-Qaeda și operează de asemenea și în Libanul vecin. Gruparea și-a anunțat înființarea pe 23 ianuarie 2012
Frontul al-Nusra () [Corola-website/Science/335023_a_336352]
-
sau JaN), uneori denumit al-Qaeda în Siria sau al-Qaeda în Levant, este o miliție jihadistă sunită care luptă împotriva forțelor guvernamentale siriene în Războiul Civil Sirian, cu scopul declarat de a înființa un stat islamist în Siria. Grupul este aripa siriană a organizației teroriste Al-Qaeda și operează de asemenea și în Libanul vecin. Gruparea și-a anunțat înființarea pe 23 ianuarie 2012. În noiembrie 2012, "The Washington Post" descria al-Nusra drept cea mai de succes facțiune armată a Armatei Siriene Libere
Frontul al-Nusra () [Corola-website/Science/335023_a_336352]
-
aripa siriană a organizației teroriste Al-Qaeda și operează de asemenea și în Libanul vecin. Gruparea și-a anunțat înființarea pe 23 ianuarie 2012. În noiembrie 2012, "The Washington Post" descria al-Nusra drept cea mai de succes facțiune armată a Armatei Siriene Libere (ASL). Zece zile mai târziu, Jabhat al-Nusra a fost desemnată drept organizație teroristă străină de către Statele Unite, urmate de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, Franța, Australia, Regatul Unit, Canada, Arabia Saudită, Noua Zeelandă, Emiratele Arabe Unite, Rusia și Turcia. La începutul anului 2015
Frontul al-Nusra () [Corola-website/Science/335023_a_336352]
-
ar fi avut loc. Alți observatori sirieni au considerat totuși că o distanțare de gruparea teroristă internațională ar fi posibilă sau chiar iminentă. Începând din 2015, al-Nusra cooperează cu grupuri rebele islamiste și jihadiste, și uneori cu formațiunile aliniate Armatei Siriene Libere, împotriva forțelor guvernamentale siriene. Pe 29 iulie 2016, liderul al-Nusra Abu Mohammed al-Julani a anunțat retragerea grupării din al-Qaeda și schimbarea denumirii acesteia în Jabhat Fateh al-Sham (în ). Conform lui al-Julani, „dorește astfel să înlăture pretextul folosit de marile
Frontul al-Nusra () [Corola-website/Science/335023_a_336352]
-
observatori sirieni au considerat totuși că o distanțare de gruparea teroristă internațională ar fi posibilă sau chiar iminentă. Începând din 2015, al-Nusra cooperează cu grupuri rebele islamiste și jihadiste, și uneori cu formațiunile aliniate Armatei Siriene Libere, împotriva forțelor guvernamentale siriene. Pe 29 iulie 2016, liderul al-Nusra Abu Mohammed al-Julani a anunțat retragerea grupării din al-Qaeda și schimbarea denumirii acesteia în Jabhat Fateh al-Sham (în ). Conform lui al-Julani, „dorește astfel să înlăture pretextul folosit de marile puteri, în special SUA și
Frontul al-Nusra () [Corola-website/Science/335023_a_336352]
-
sovietic de către un stat membru al NATO din anii 1950 până în 2015. Reacțiile de după acest incident au inclus retorica dura a Rusiei și o încercare a NATO de a tempera situația. Drept răspuns, Rusia a desfășurat crucișătorul în largul coastei siriene și sisteme de apărare aeriană S-400 la baza să aeriană din Khmeimim, Siria și a anunțat că "va distruge orice țintă care ar putea amenința avioanele sale de război". La 23 septembrie 2014, un Suhoi Șu-24 sirian a fost
Doborârea avionului rusesc Suhoi Su-24 din 2015 () [Corola-website/Science/335138_a_336467]
-
presedintele Erdogan și-a manifestat nemulțumirea față de incursiunile ruse din octombrie 2015 în spațiul aerian turc. Navigatorul Constantin Muratin a aterizat în afara razei de tragere a rebelilor turkmeni-sirieni și a fost evacuat de unități speciale ale forțelor armate ruse și siriene la baza aeriană Hmeymim. Președintele rus Vladimir Puțin a declarat la Soci la o întâlnire cu Abdullah al II-lea al Iordaniei că piloții ruși nu amenințau Turcia astfel încât doborârea avionului este o „lovitură de cuțit în spate dată de
Doborârea avionului rusesc Suhoi Su-24 din 2015 () [Corola-website/Science/335138_a_336467]
-
cunoștea naționalitatea aeronavei în momentul în care s-a deschis focul. Reacțiile de după acest incident au inclus retorica dură a Rusiei și o încercare a NATO de a tempera situația. Drept răspuns, Rusia a desfășurat crucișătorul Moskva în largul coastei siriene și sisteme de apărare aeriană S-400 la baza sa aeriană din Khmeimim, Siria și a anunțat că "va distruge orice țintă care ar putea amenința avioanele sale de război". Serghei Narîșkin, președintele Dumei de Stat, a declarat că Rusia
Relațiile ruso-turce () [Corola-website/Science/335225_a_336554]
-
folosirea instrumentelor militare a avut rezultate mai ales în contextul sprijinirii, unui lider politic al unui aliat, a avut o mult mai mare succes, atunci când a fost folosit în scopul unei amenințări. Nu a fost suficient în cazul Libanului invazia siriană nu a putut fi stopată. A trebui să folosească forța militară și bombardeze pozițiile siriene din munții Libanului. Simpla amenințare nu descurajează suficient dictatorii sau statele care se opun SUA din diferite motive. O altă concluzie a fost că folosirea
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
unui aliat, a avut o mult mai mare succes, atunci când a fost folosit în scopul unei amenințări. Nu a fost suficient în cazul Libanului invazia siriană nu a putut fi stopată. A trebui să folosească forța militară și bombardeze pozițiile siriene din munții Libanului. Simpla amenințare nu descurajează suficient dictatorii sau statele care se opun SUA din diferite motive. O altă concluzie a fost că folosirea demonstrativă a forțelor militare au fost instrumente politice cu o eficiență pe termen scurt. Pe
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
iar mai apoi au reușit să îi spargă burduful cu apă. A încercat pentru ultima oară să îi atace pe inamici și a fost lovit în ochi de o săgeată. Husayn împreună cu fiul său au reușit să pătrundă în interiorul armatei siriene, omorând tot ce le stătea în cale. Rănile provocate l-au obosit și o lovitură în frunte cu o piatră i-a provocat o rană gravă urmând să fie străpuns de o săgeată în inimă. Lupta a încetat pentru o
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
dar recrutează și arabi sau occidentali, iar în structurile lor de comandă sunt integrate inclusiv unități asiriene/creștine. Formate inițial ca să protejeze zonele kurde, YPG au devenit un oponent important al Statului Islamic (SIIL). Organizația cooperează cu luptători din opoziția siriană împotriva SIIL, dar evită în general să atace forțele guvernului sirian, care controlează câteva enclave non-kurde din teritoriul kurd. Natura legăturilor dintre YPG și Partidul Muncitorilor din Kurdistan este disputată. YPG au fost inițial formate în 2004 de către Partidul Uniunea
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
securității regionale. De asemenea, în rândurile sale luptă și un număr de creștini ne-kurzi, iar organizația are legături strânse cu miliția asiriană/siriacă Sutoro și cu Consiliul Militar Siriac. La sfârșitul lui iulie 2012, YPG au alungat forțele guvernamentale siriene din orașul Kobanî și au ocupat Amuda și Afrin. Până în decembrie 2012, YPG se extinseseră deja la opt brigăzi, formate în Qamishli, Kobanî, Ras al-Aïn și districtele Afrin, Al-Malikiyah și Al-Bab. În 2014, YPG colaborau cu Armata Siriană Liberă (ASL
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]