KorAP: Find »[drukola/base=slav & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...171 >

4,254 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

perspective. Începuturile slavilor, consideră Iorga, pot fi limpezite doar parțial-ei pare să fi intrat ca un element component al confederației sarmatice, cu o alcătuire obscură. Ei apar în izvoare încă din epoca imperială, când erau vecini direcți cu provinciile romane. Slavii erau cunoscuți și pe vremea lui Tacit, Pliniu și Ptolemeu. Însă pe slavii mai noi (cei din secolul al V-lea), îi întâlnim mai ales la vaduri, de-a lungul drumurilor care duc la Bizanț-dar ei nu intenționau încă să

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
intrat ca un element component al confederației sarmatice, cu o alcătuire obscură. Ei apar în izvoare încă din epoca imperială, când erau vecini direcți cu provinciile romane. Slavii erau cunoscuți și pe vremea lui Tacit, Pliniu și Ptolemeu. Însă pe slavii mai noi (cei din secolul al V-lea), îi întâlnim mai ales la vaduri, de-a lungul drumurilor care duc la Bizanț-dar ei nu intenționau încă să se așeze în Imperiu, necerând statutul de "foederati". Un izvor bizantin scrie: "sclavii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mai noi (cei din secolul al V-lea), îi întâlnim mai ales la vaduri, de-a lungul drumurilor care duc la Bizanț-dar ei nu intenționau încă să se așeze în Imperiu, necerând statutul de "foederati". Un izvor bizantin scrie: "sclavii (slavii), cărora li se zice și avari". La Suidas, definiția slavilor este încă " poporul de dincolo de Istru", în nordul Dunării, iar Iordanes așează pe sclavini la nord de Dunăre și pe anți îi situează la răsărit, dincolo de Nistru (până la Nipru). Dar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mai ales la vaduri, de-a lungul drumurilor care duc la Bizanț-dar ei nu intenționau încă să se așeze în Imperiu, necerând statutul de "foederati". Un izvor bizantin scrie: "sclavii (slavii), cărora li se zice și avari". La Suidas, definiția slavilor este încă " poporul de dincolo de Istru", în nordul Dunării, iar Iordanes așează pe sclavini la nord de Dunăre și pe anți îi situează la răsărit, dincolo de Nistru (până la Nipru). Dar, după Procopius, Justinian îi descoperă la cetatea Turris, în zona

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
poporul de dincolo de Istru", în nordul Dunării, iar Iordanes așează pe sclavini la nord de Dunăre și pe anți îi situează la răsărit, dincolo de Nistru (până la Nipru). Dar, după Procopius, Justinian îi descoperă la cetatea Turris, în zona Dunării, oferită slavilor ca să se opună avarilor. Iorga citează pe istoricul ungur Niederle, care susține că nu avarii au împins pe slavi, ci pătrunderea slavă ar fi fost "susținută" de "huni, bulgari și avari". Însă, de regulă, pe slavi îi întâlnim în serviciul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
îi situează la răsărit, dincolo de Nistru (până la Nipru). Dar, după Procopius, Justinian îi descoperă la cetatea Turris, în zona Dunării, oferită slavilor ca să se opună avarilor. Iorga citează pe istoricul ungur Niederle, care susține că nu avarii au împins pe slavi, ci pătrunderea slavă ar fi fost "susținută" de "huni, bulgari și avari". Însă, de regulă, pe slavi îi întâlnim în serviciul avarilor. Istoricul englez Bury, menționat de Iorga, considera că încă din vremea lui Justinian (527-565) ar fi avut loc

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în zona Dunării, oferită slavilor ca să se opună avarilor. Iorga citează pe istoricul ungur Niederle, care susține că nu avarii au împins pe slavi, ci pătrunderea slavă ar fi fost "susținută" de "huni, bulgari și avari". Însă, de regulă, pe slavi îi întâlnim în serviciul avarilor. Istoricul englez Bury, menționat de Iorga, considera că încă din vremea lui Justinian (527-565) ar fi avut loc o pătrundere a slavilor în sudul Dunării cu o țintă determinată.8 Așadar, sub Justinian, când s-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ar fi fost "susținută" de "huni, bulgari și avari". Însă, de regulă, pe slavi îi întâlnim în serviciul avarilor. Istoricul englez Bury, menționat de Iorga, considera că încă din vremea lui Justinian (527-565) ar fi avut loc o pătrundere a slavilor în sudul Dunării cu o țintă determinată.8 Așadar, sub Justinian, când s-a produs restaurația imperială la Dunărea de Jos, cu amprentă latină și creștină, în același timp, mijlocul secolului al VI-lea, a avut loc un fapt etnic

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunării cu o țintă determinată.8 Așadar, sub Justinian, când s-a produs restaurația imperială la Dunărea de Jos, cu amprentă latină și creștină, în același timp, mijlocul secolului al VI-lea, a avut loc un fapt etnic nou: migrația slavilor. Mai concret, slavii sudici sunt cei care au venit în contact cu daco-romanii și au lăsat urme în istoria și limba noastră. Cea mai veche știre despre prezența slavilor la Dunărea de Jos este din anul 525, când scriitorul bizantin

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
țintă determinată.8 Așadar, sub Justinian, când s-a produs restaurația imperială la Dunărea de Jos, cu amprentă latină și creștină, în același timp, mijlocul secolului al VI-lea, a avut loc un fapt etnic nou: migrația slavilor. Mai concret, slavii sudici sunt cei care au venit în contact cu daco-romanii și au lăsat urme în istoria și limba noastră. Cea mai veche știre despre prezența slavilor la Dunărea de Jos este din anul 525, când scriitorul bizantin Pseudo-Caesarius vorbește despre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al VI-lea, a avut loc un fapt etnic nou: migrația slavilor. Mai concret, slavii sudici sunt cei care au venit în contact cu daco-romanii și au lăsat urme în istoria și limba noastră. Cea mai veche știre despre prezența slavilor la Dunărea de Jos este din anul 525, când scriitorul bizantin Pseudo-Caesarius vorbește despre "sclavenii danubieni și răutățile lor". În aceeași vreme, în prima jumătate a secolului al VI-lea, Iordanes scrie: "neamul nenumărat al venezilor (slavi) locuiește pe un

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
știre despre prezența slavilor la Dunărea de Jos este din anul 525, când scriitorul bizantin Pseudo-Caesarius vorbește despre "sclavenii danubieni și răutățile lor". În aceeași vreme, în prima jumătate a secolului al VI-lea, Iordanes scrie: "neamul nenumărat al venezilor (slavi) locuiește pe un teritoriu nemăsurat, ce se întinde de la Noviodunum (Isaccea) și Lacul Mursia, lângă Belgrad, până la Nistru, iar la nord până la Vistula (între Nistru și Nipru locuiau anții)".9 După Iordanes, cronicarul rus Nestor vorbește (în spirit panslav, crede

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Iorga). Elemente slave au intrat încă devreme în serviciul Imperiului, căpetenii precum Anagast, Ostrui, Dabrocost și "sclavul" Suaruna. Ei servesc și sub generalul Belizarie, în prima parte a domniei lui Justinian. La începutul pătrunderii lor, Imperiul încearcă să alcătuiască din slavi o gardă protectoare la Dunăre împotriva "hunilor" (avarilor). Dar Procopius, așa cum am văzut mai sus, pune numai de pe la 527 înainte începutul năvălirilor săvârșite de "huni (avari), slavini și anți". El prezintă luptele duse împotriva slavilor, încă sub Justinian, de Germanus

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Imperiul încearcă să alcătuiască din slavi o gardă protectoare la Dunăre împotriva "hunilor" (avarilor). Dar Procopius, așa cum am văzut mai sus, pune numai de pe la 527 înainte începutul năvălirilor săvârșite de "huni (avari), slavini și anți". El prezintă luptele duse împotriva slavilor, încă sub Justinian, de Germanus, general înrudit cu familia imperială, dar "geții" năvălitori despre care vorbește Procopius, la 517 și 530, erau de fapt slavi, dacă nu cumva călăreți avari. Pătrunderea lor are loc pe la Ulmetum și Aldina, prin Sciția

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
înainte începutul năvălirilor săvârșite de "huni (avari), slavini și anți". El prezintă luptele duse împotriva slavilor, încă sub Justinian, de Germanus, general înrudit cu familia imperială, dar "geții" năvălitori despre care vorbește Procopius, la 517 și 530, erau de fapt slavi, dacă nu cumva călăreți avari. Pătrunderea lor are loc pe la Ulmetum și Aldina, prin Sciția Mică. Iorga adaugă detaliul că despre"prădăciunile slave" vorbesc și Ioan din Efes și Mihai Sirianul. Iordanes scrie și el despre lupta continuă cu "bulgarii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Mihai Sirianul. Iordanes scrie și el despre lupta continuă cu "bulgarii (avarii), anții și sclavinii". Dar, constant, în spatele acestor incursiuni slave se află voința și interesul Hanului avar. Până și cronicarul franc Fredegarius, din secolul al VIII-lea, vorbește despre slavi luptând sub conducerea avarilor. Doar Pseudo-Caesarius vorbește despre slavii de la noi (din nordul Dunării) ca fiind "autonomi" față de avari.10 Atâta vreme cât se admitea o pătrundere mai veche a slavilor în sudul Dunării se putea crede că o populație romanică era

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cu "bulgarii (avarii), anții și sclavinii". Dar, constant, în spatele acestor incursiuni slave se află voința și interesul Hanului avar. Până și cronicarul franc Fredegarius, din secolul al VIII-lea, vorbește despre slavi luptând sub conducerea avarilor. Doar Pseudo-Caesarius vorbește despre slavii de la noi (din nordul Dunării) ca fiind "autonomi" față de avari.10 Atâta vreme cât se admitea o pătrundere mai veche a slavilor în sudul Dunării se putea crede că o populație romanică era slab reprezentată la sud de fluviu. Dar astăzi s-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și cronicarul franc Fredegarius, din secolul al VIII-lea, vorbește despre slavi luptând sub conducerea avarilor. Doar Pseudo-Caesarius vorbește despre slavii de la noi (din nordul Dunării) ca fiind "autonomi" față de avari.10 Atâta vreme cât se admitea o pătrundere mai veche a slavilor în sudul Dunării se putea crede că o populație romanică era slab reprezentată la sud de fluviu. Dar astăzi s-a dovedit cât de târzie este această descindere a slavilor-"până pe la anul 600, așezările slave, nici acelea prea vechi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fluviu. Dar astăzi s-a dovedit cât de târzie este această descindere a slavilor-"până pe la anul 600, așezările slave, nici acelea prea vechi, sunt pe malul stâng al Dunării" (Iorga). Astfel, elementele romanice erau acolo unde mai târziu "potopul slav" a înecat totul, adică a acoperit cu deprinderea unei limbi noi pe locuitorii care nu mai arătau interes pentru administrația imperială și istoria romană. Un izvor bizantin, Pseudo-Caesarius prezintă față în față pe "sclavini" și physoniți, numiți și "danubiți", aceștia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fratre", din 579, face să se creadă că este într-adevăr vorba de "limba maternă" (străromână). Această limbă era înțeleasă de locuitori, dar oastea însăși era alcătuită din provinciali romani și lupta se dă dincoace de Haemus, în jurul Dunării.11 Slavii instalați în nordul Dunării, în fosta provincie Dacia, sunt denumiți "daco-slavi", de istorici și filologi, iar după 602, au rămas triburi slave și în nord ce au conviețuit cu autohtonii. Istoricii români mai vechi au subliniat că slavii așezați în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunării.11 Slavii instalați în nordul Dunării, în fosta provincie Dacia, sunt denumiți "daco-slavi", de istorici și filologi, iar după 602, au rămas triburi slave și în nord ce au conviețuit cu autohtonii. Istoricii români mai vechi au subliniat că slavii așezați în Dacia s-au purtat ca niște cuceritori și cotropitori, și au transformat pe autohtoni în robi (i-au supus) ai acestor noi dominatori. De fapt, slavii au fost cuceritori în aceeași măsură ca și alți "migratori" (alogeni), însă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ce au conviețuit cu autohtonii. Istoricii români mai vechi au subliniat că slavii așezați în Dacia s-au purtat ca niște cuceritori și cotropitori, și au transformat pe autohtoni în robi (i-au supus) ai acestor noi dominatori. De fapt, slavii au fost cuceritori în aceeași măsură ca și alți "migratori" (alogeni), însă, după cucerire, ei nu au distrus populația autohtonă de care aveau nevoie. Deosebirea între slavi și alți alogeni a constat în faptul că slavii au fost colonizatori, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pe autohtoni în robi (i-au supus) ai acestor noi dominatori. De fapt, slavii au fost cuceritori în aceeași măsură ca și alți "migratori" (alogeni), însă, după cucerire, ei nu au distrus populația autohtonă de care aveau nevoie. Deosebirea între slavi și alți alogeni a constat în faptul că slavii au fost colonizatori, ceea ce neamurile germanice (goți, gepizi) și cele turanice (huni, avari) n-au fost (n-au vrut să fie). Trebuie să precizăm că nu cucerirea în sine, ci instalarea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
noi dominatori. De fapt, slavii au fost cuceritori în aceeași măsură ca și alți "migratori" (alogeni), însă, după cucerire, ei nu au distrus populația autohtonă de care aveau nevoie. Deosebirea între slavi și alți alogeni a constat în faptul că slavii au fost colonizatori, ceea ce neamurile germanice (goți, gepizi) și cele turanice (huni, avari) n-au fost (n-au vrut să fie). Trebuie să precizăm că nu cucerirea în sine, ci instalarea de colonii sătești și militare slave de lungă durată

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cele turanice (huni, avari) n-au fost (n-au vrut să fie). Trebuie să precizăm că nu cucerirea în sine, ci instalarea de colonii sătești și militare slave de lungă durată, a avut consecințe profunde asupra societății romanice autohtone. Limba slavilor rămași în Dacia (nordul Dunării), după 602, s-a stins (a dispărut), dar aceste influențe slave au persistat în limba romanicilor din nordul Dunării, în urma conviețuirii timp de secole cu aceștia (vezi cap. VII). Slavii din Dacia, care locuiau în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]