1,056 matches
-
amețite de câteva lovituri zdravene de pumni, și se vorbea printre soldați că ar fi venit peste noapte un sclav negru fără lanțuri în peștera de unde fugiseră cei douăzeci, însă nimeni dintre soldați nu mărturisea că l-ar fi văzut. Slujbașul ajunse în culmea deznădejdii. Aceasta nu mai era întîmplare. Cine știe ce putea fi! Nimeni nu mai pomenise în Atlantida asemenea îndrăzneală printre robi. Taina înceta să mai poată fi taină. Fără să mai stea în cumpănă, el scrise pe o bucată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scrisoare îngrozită slujitorului Zeului Puterii, preotului Tefnaht, și, pecetluind-o într-o cutie de aramă, trimise doi soldați de încredere și un ajutor de sutaș să i-o ducă în orașul cel mare al țării. Trebuia luate măsuri în fața cărora slujbașul singur nu mai avea nici pricepere, nici tărie. CAPITOLUL XIV Trecuseră cincisprezece zile de la sosirea corăbiilor în Marele Oraș. Auta era în sala cu cărți din palatul de pe Piscul Sfânt. Bătrânul încă nu coborâse din odaia de dormit. Sclavul său
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căuta să găsească și nu știa cum. Ceru pâlnia fermecată care întărea glasurile omenești și strigă în ea printr-o fereastră deschisă: - Robi ai Atlantidei, zeilor cerului li s-a făcut milă de voi! Aruncați lespezile din spinările voastre asupra slujbașilor regelui! Regele nu e zeu! Tăiați cu topoarele voastre lanțurile și frânghiile. Aruncați totul, luați topoarele cu voi și fugiți sus pe Muntele de Foc. Acolo veți scăpa de robie! Zeii cerului vă apără de moarte și de pedepse! Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cere să omoare. Cuvântarea lui Auta nu fu zadarnică. Miile de robi auziră glasul ceresc ieșind din pasărea cu creastă rotitoare de văpaie, care rămăsese atârnată deasupra văzduhului. Fără îndoială că acea pasăre nu putea să fie decât Zeului Cerului. Slujbașii și soldații aruncară bicele și armele și fugiră să se ascundă de focul mâniei cerești. Robii începură să-și taie lanțurile de la picioare sau frânghiile cu care erau legați de mijloc. Cu topoarele lor în mâini, căzură în genunchi ridicând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și fiecare își duse mâna la ochi, crezând că a orbit. Mulți fugiră țipând. Alții începură să caute ușa orbește, apoi se încăierară între ei. Liniștindu-se, Lot le spuse celor doi ce oameni au venit să-i ceară: erau slujbași și căpetenii și erau cu ei și negustorii de robi din oraș. Când s-au revărsat zorile, cei doi oaspeți îl treziră pe Lot și Auta îl sfătui să plece din oraș cu toți ai săi: - Fugi, ca să scapi cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Erau semne că, în toamnă, vin va fi puțin. Nevoi mari și foamete grea între oameni. Alte semne arătau că se furișa, către noi, un an neguros, cu tulburare grozavă în țară, moarte de oameni mulți, schimbări prin casele împărătești. Slujbașii vor părăsi pe împăratul lor, schimbându- se, cu veselie, către un alt împărat. Se apropia, nesmintit și nedezvăluit, ceasul când întreaga lume, răsucită de has-Satan, împotriva adevăratului Dumnezeu, Iehova, va fi pustiită. Pe peluze și prin grădini, gîndăcime și șoricime
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un doctor, mai strângea cu o cheie, apoi ciocănea și strângea din nou. Devenise elastic ca un acrobat și nici n-ai fi zis că venea de pe drum și că avea inima sugrumată de frică. Gazda, Godun, și cei doi slujbași, care de obicei meștereau printre acareturi, rămăseseră cu gura căscată: — Așa deci, ești mecanic... Păi mi-a pus Dumnezeu mâna în cap, zise proprietarul. — Nu, sunt doar inginer de frig, bâigui Omar, scuturându-se de zăpadă. — Cum e asta? Poate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui, ce avea să nu mai fie cuprins de centura kusti, năvăleau adevăruri noi. Nu erau ale minții, ci ale cărnii, ale râvnei de-a deveni ceea ce voia să rămână: un căutător al lui Haurvatat și al lui Armaiti și slujbaș al focului. Se duse în grădina Doulat Abad și, sub pavilionul guvernatorului, își găsi camarazi de școală. Tată-său se-nvoia rareori să îl lase în parc, dar atunci era altceva: el avea să plece din Yazd pentru totdeauna. Le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la cunoștință insultele pe care cu siguranță iscoadele lui i le transmiseseră deja, iată că ne înfățișam acum, soli nepieptănați și scandalagii, să-l sfidăm în propriul său palat, în fața șambelanului, a vizirului și a ofițerilor din gardă. Iar eu, slujbaș la biroul muhtasib-ului, având sarcina să veghez la respectarea legii și a ordinii publice, mă aflam acolo alături de ațâțătorii la răzmeriță, în timp ce dușmanul era la porțile orașului. Gândindu-mă zăpăcit la toate astea, îmi spuneam că aveam să mă pomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am stat afară, cu mintea încețoșată, încercând totuși să-l aduc pe ofițer la sentimente mai bune. Îmi răspundea calm, prefăcându-se că-mi dă dreptate, dar până la urmă spunea, după fiecare din tiradele mele, că el era doar un slujbaș, că avea o poruncă de dus la îndeplinire și că trebuia să mă adresez șeicului leproșilor. După zece minute, femeile ieșiră din cameră: două dintre ele o țineau pe Mariam pe după subsuori și o târau. Ținea ochii deschiși, dar trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de foștii mei camarazi de școală. Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau soții celor patru surori ale sale. Defilaserăm mai întâi zgomotos prin suk - dughenele se închideau deja, străzile se goleau - înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mele, avid de aurul meu, gata oricând să aducă laude oaspeților mei, și mai cu seamă mie, la fiecare petrecere, la fiecare întoarcere a unei caravane, uneori pur și simplu la ceasurile mesei, când se adunau în jurul meu prieteni, rude, slujbași grijulii, neguțători ocupați, ulema aflați în trecere, zidari puși să-mi înalțe palatul. De când cu călătoria la Tefza, bogățiile mele se înmulțiseră, iar reprezentanții mei străbăteau Africa, de la Bedis la Segelmesse, de la Tlemcen la Marrakech, cu încărcături de curmale, indigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
m-am întors acasă cu capul zumzăind. De atunci înainte, plimbarea asta avea să fie zilnică, mai mult sau mai puțin lungă, după starea de spirit în care mă găseam și potrivit ocupațiilor, dar întotdeauna rodnică. Deoarece întâlneam notabilități, ofițeri, slujbași ai palatului și făceam afaceri. Încă din prima lună, am izbutit să plasez într-o caravană de cămile, închiriată de negustori din Maghreb, o încărcătură de voal indian și mirodenii pe adresa unui neguțător evreu din Tlemcen. La rugămintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era definitiv tămăduit, iar cetatea a primit poruncă să se împodobească. A fost organizată o procesiune în fruntea căreia mergeau cei patru medici regali, înveșmântați în straie bogate din catifea roșie garnisite cu zibelină, primite în dar din partea suveranului recunoscător. Slujbașii de rang înalt purtau cu toții eșarfe din mătase galbenă, iar la ferestrele străzilor străbătute de cortegiu atârnau țesături de aceeași culoare, în semn de bucurie. Cadiii cei mari își împodobiseră porțile cu muselină țesută cu fir de aur și presărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îl salutau în trecere, altele descălecau pentru a începe cu el o lungă discuție între patru ochi. Odată scăpat, florentinul se întorcea spre mine cu o vorbă de scuză: „Este un compatriot, de curând instalat la Roma“, sau: „Este un slujbaș la Vatican, foarte influent“, „Este șeful serviciului de poștă al regelui Franței“, și chiar, de două ori: „Este bastardul cardinalului Cutare“. Nu mă arătasem deloc surprins. Hans îmi explicase deja că în capitala papilor, mișunând totuși de călugări, de călugărițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că lucrurile fuseseră atât de simple, a dat din umeri. Când ai putut deveni bogat într-o țară, poți să redevii bogat pretutindeni și oriunde. Afacerea noastră este astăzi una dintre cele mai înfloritoare din Neapole. Alhamdulillah! Avem câte un slujbaș reprezentant în fiecare port și vreo zece agenții comerciale pe care le vizitez regulat. — Ți se întâmplă să faci un ocol prin Tunis? — Mă duc acolo la vară. Am să trec să-i văd pe ai tăi. Să le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai știu eu ce inși. Plictisul lor ți se transmite, otrăvitor, paralizant. Câte mii, sute de mii de ore n-am pierdut astfel, stând și așteptând în gol în Bibliotecă. Stare amorfă când simt dobitocia Lumii cum se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște acest vechi și înrădăcinat principiu al bețivilor de cursă lungă care sunt și slujbași. S-or fi schimbat, poate, regulile în ultimul timp, de când nu mai beau... Îmi pare rău de dimineața pierdută, chiar dacă citesc altceva. Scriu aceste rânduri și mă las toropit de molcomul răsfăț al gândului că am devenit un ins moral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu prăbușit în fel de fel de spaime. Dintr-odată, discuțiile cu Trombă, mărturisirile lui mi-au dezvăluit că același text poate zidi și poate dărâma. Nu literatura, am constatat, mă făcuse să înțeleg aceasta, ci un amărât de fost slujbaș al cenzurii de demult. Un moșneguț simpatic, firav, cu privire vioaie, iscoditoare mereu, cherchelindu-se destul de ușor și vorbind întruna, ca într-o obsesie, despre tot ceea ce făceau ei în birourile lor de pe Sărindar. Habar n-avea de text, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în vale pe-un pietroi Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, 10 Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. 5 Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 261} Când vor fi oameni mai mulți, La mine să nu te uiți; Când or fi mai puțintei, Ochii tăi să fie-ai miei. 336 Culbeci, ca să crești
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
337 Jos în vale pe-un pietroi Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 262} {EminescuOpVI 263} S. PSEUDO-BALADE 339 Și când a casă sosiam O cărticică găsiam. Cărticica o spărgeam De bănat mai că pomniam; Apoi mă luai pe cale, Pe o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țării. footnote>. În slujba Dabijăi-Vodă, Domnul Moldovei, este împodobit ca Ispravnic<footnote Ispravnic, dregător însărcinat cu conducerea administrației într-un județ. footnote> de Codru, unde erau moșiile părintești. Pe lângă ocârmuirea Codrului, i-a mai dat și Vornicia<footnote Mare clucer, slujbaș al curții domnești. Păstra cheile de la cămările unde se țineau proviziile. footnote> Bârladului. Săvârșea cu grăbire și înțelepciune orice treburi, ori ale obștii ori îndeosebi ale Domnului. Supt întâia și a doua Domnie a Ducăi-Vodă, pentru meritele lui, Duca îl
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
logofăt,... un hatman și... un stolnic”. Acum, te-aș ruga să-mi citești din această anaforă, iar eu am să ascult cu atenție, ca să văd ce povești i se pot spune lui vodă. ― N-am încotro, părinte. Iaca ce scriu slujbașii, dând socoteală lui vodă: “Preînălțate Doamne,” “ Din luminată poronca înălțimii tale, după cea de cătră dumnealor epitropii svintii mănăstiri Halchi cerire, luând sama tuturor veniturilor svintii mănăstiri Aron Vodă, ce iaste închinată la numita de sus mănăstire, cum și cheltuielilor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aceasta, la atâta proastă stare,... pentru că averile sale mișcătoare și nemișcătoare, toate s-au risipit și s-au prăpădit”. ― Probabil că s-a adeverit zicala că: minciuna are picioare scurte și până la urmă vodă a aflat adevărul din gura vreunui slujbaș de încredere. Or fi fost și din aceștia pe lângă dânsul, părinte. ― Eu cred, dragule, că averile mănăstirii Aron Vodă au pornit să se risipească din momentul când aceasta a devenit metoh al mănăstirii Halchi. Adică începând cu 20 martie 1630
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
egumenu aceștii mănăstiri să să ferească a nu primi sau a numi bucate streine cu chip de vicleșug pe numele mănăstirii, căci atunce nu numa că va plăti îndoit după hotărâre ponturilor, ce să va și pedepsi. Pentru care poruncim... slujbașilor ce veț(i) fi cu aceste slujbe: desetena, goștina și vădrărit(ul), cu toții să aveți a urma întocma după cum mai sus s-au arătat”. ― Tare mi se pare că grecii egumeni ai mănăstirilor au făcut afaceri serioase, băgând moșii ale
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]