1,072 matches
-
vacanță Copiii sunt bucuroși Că pot merge să-i încânte Pe bunicii lor frumoși. Pot merge la mare Unde este cald și soare Sau la munte Unde este-o pajiște cu flori mărunte. Toamna Adierea suflă cald Prin covorul de smarald Și cum a trecut prin el Le-a uscat încă de ieri. Cu al lor foșnet adormitor Pășim pe ele ca pe un covor Și cum vântul bate-afară Îi duce pe copii la școală. Iarna Iarna a sosit Pe dealul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ondulat pulberea de stele și i-a dat viață. Așa s-au născut valurile. Plângăcioase și virgine,încercau cu sfioșenie să învețe primii pași. Dumnezeu le-a privit cu înduioșare și le-a trimis fiecăreia câte o rochie verde de smarald făcută din alge. Decorul a început să prindă culoare, din negru întunecat în picături de stele luminoase, mișcătoare ce au format valurile, niște domnițe plângăcioase. Dumnezeu a luat apoi o picătură din lacrimile valurilor și, suflând asupra ei, a transformat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
făcuse sălaș o pasăre. Ciocănitoare! Nu-i așa, bunicule?! Schimbând piciorul stâng pe cel drept, cu zâmbetul ușor ironic dar tremurându-i barba, bunicul duce povestea mai departe: ...o ciocănitoare cu pene aurii (nu de aur) și cu ochii verzi smarald (nu de mărgăritare). Această pasăre îi tot fura merele regelui, așa că într-o zi își trimise fiii să o prindă. Cum soarele, în loc să se ascundă la vederea fiilor regelui, acesta mai abitir începu a străluci, provocându-le o moleșeală de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bunătăți, căci poate o să-și revină, îmi explică copila plină de entuziasm. Scufița Roșie o luă înainte cu bonețica ei roșioară și cu rochița-i de mătase. Eu, după ea în fugă. Deodată, fetița zări un câmp de-un verde smarald înzestrat cu floricele micuțe pictate cu culori deosebite în felurite parfumuri. Scufița Roșie se așeză pe iarba moale și începe să culeagă florile. Și eu, la rândul meu, după ea. Și strângem noi ce strângem și deodată aud un foșnet
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
câteva picături de sânge. Asta nu poate însemna decât un singur lucru, un alt vampir!!! Domnișoară, sunteți bine? În fața mea era un tânăr cam de aceeași vârstă ca mine, 20-25 de ani. Era înalt, bine făcut, cu ochii verzi ca smaraldul și părul negru. Semăna perfect cu logodnicul meu. Hmmm!!! Da, sunt bine! Dar ea nu este bine, cred... cred că a murit! Da, văd. Dar eu vreau să știu dacă ești cu adevărat bine, acest criminal atacă tinere frumoase ca
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o lume a mea. O tuse puternică se auzi în apropierea mea. „Domnul Mirescu” mi-am zis. Dar se auzi din nou. Am deschis ochii, în fața mea la vreo cinci metri se afla un băiat înalt, avea ochii de culoarea smaraldului, un verde arzător, plin de pasiune și ardoare. I-am asociat imediat cu un hipnotism subtil. Părul negru îi acoperea fruntea lată, iar umerii erau încordați și mă privea superior. Ne uitam unul la altul, iar el a făcut prima
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
simțeam cum avea să se schimbe scenariul meu. Parcă vroiam mai repede să te introduc! Mă îmbrăcam mașinal și mă priveam în oglindă. Într-adevăr, eram înalt, părul blond îmi era puțin lunguț, șuvițele îmi umbreau chipul, ochii molatici, două smaralde șlefuite de prea mult citit. Mi-am luat pălăria și am plecat condus de mama mea. Eram student în ultimul an la medicină, nerăbdător și dornic să ajung departe, să fiu recunoscut ca un bun doctor. Ar suna cam țanțoș
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el. Atunci pornești la drum și drumul se bifurcă în lumi paralele. Atunci, da, lucrurile par să se schimbe, chiar dacă ele sunt mereu aceleași, manifestarea lor e alta. Cine e Aspida, am întrebat, și cum poți întâlni privirea ei de smarald? După ce am auzit sfârșitul poveștii, însoțitorul meu trist și singuratic a vrut să fie lăsat singur. Ne-am despărțit cu promisiunea de-a ne revedea la capătul acestui periplu. După ce m-am îndepărtat, am început să intuiesc în presiunile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Era prima mea zi în rezervație și-mi înfăptuia un tur de recunoaștere. Mi-a prezentat-o. Am dat mâna îndelung, mâna ei a întârziat prea mult în palma mea... în timp ce Aspida ne privea de la geam cu ochii ei de smarald. Apoi am urmărit-o o vreme cum se îndrepta cu pași hotărâți spre ieșire. În acest timp, vechea mea prietenă vorbea întruna fără ca să aud nimic din ce spune. Mi-am scurtcircuitat urechile, cum adesea făceam când doream să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zi, au sosit doi băieți tineri, frumoși ca dioscurii, ce se iubeau precum Narcis și Goldmund. S-au scăldat și apoi și-au întins trupurile atletice la soare spre a fi binecuvântate. Unul dintre ei mi-a surprins privirea de smarald printre răchite. Atunci am luat pe dată înfățișarea unei fete frumoase cu părul portocaliu ca soarele și m-am întins goală între ei. Am alergat toți trei pe malul râului, m-am îmbrățișat cu fiecare pe rând și gelozia creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o perdea de ceață subțire și fulgurantă, în spatele căreia se agitau în gesturi minimaliste costumele de baie în alb și negru, costumele largi și generoase de epocă. Lumina urca de dedesubt, din partea policromă a peisajului, cea cu marea transparentă de smarald prin care se vedea deosebit de clar, de sus, de pe povârnișul plajei. Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avut atunci noroc, Un răsărit s-a prăbușit, în mine, arde-același foc, Blestemul tău l-am ispășit. O candelă aprind Și plâng; Azi, rup tăcerea dintre noi, în suflet amintiri mă strâng, Mă rog să fim iar amândoi. Ploaia de smarald Prin labirintul unui timp avid mai rătăcește încă pasul mic al dansului pictat în zori livid într-o secundă, ca un inamic. Nu așteptam sărutul tău de foc nici palma versului care-a ucis speranța unui fluture în joc cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
gheață, aripi de cocori și palme frământând un asfințit ai strecurat cucută în licori, când ai tăiat trecutul sub cuțit. Prin labirintul unui timp avid mai rătăcește încă glasul cald, deși secundele-mi zâmbesc perfid, eu caut totuși ploaia de smarald. îngerii goi Când roua cade peste noi, Se-ascund și lacrimile-n slove, Lumini se nasc și mor în nove, Iar îngerii sunt triști și goi. Când seara gustă dintr-o stea Și umbrele se plimbă triste, Plătesc atâtea acatiste
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
brodată, în palton de iarnă, negru, croiul drept, s-a oprit zâmbindu-mi, dar, apoi, deodată, desfăcând doi nasturi argintii la piept, a suflat spre mine dulci miresme calde; flori de iasomie am simțit atunci. Ochii ei de raze, splendide smaralde, mă chemau să mergem printre văi și lunci. Flori de măr, în zboruri, se-așterneau cunună, ne priveau de-aproape fluturi, cu nesaț; Am pornit pe câmpul verde, împreună, eu și primăvara, visători, la braț. Ne țineau pe brațe razele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
umezi în vin Și-aș agita șampania de stele. Beție stelară Un lujer ca o rază de lumină A răsărit și a murit instantaneu, I-am mai zărit lumina lui divină Pierdută-n universul visului ateu. Cu pâlpâiri muiate în smaralde S-a transformat din galaxie în atol Arzând într-un recif cu stele calde Ca la final să lase cerul și mai gol. Trecând prin sită pulberea stelară Tot colectând pepite de meteoriți, Mi-ai apărut în infinita seară Mireasă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ca să-mi câștig bursa la Princeton- dar, privind înapoi la copilăria mea, n-aș schimba absolut nimic. Am crescut într-o căsuță de țară, albă, care arăta precum cele din ilustrate și era așezată în mijlocul câmpurilor de porumb, de culoarea smaraldului, din Iowa. Am fost un copil singur la părinți, dar înconjurat de un grup extraordinar de poeți, de studenți, de dramaturgi, de romancieri - dintre care toți gravitaseră în jurul faimosului Atelier al Scriitorilor de la universitate. Începând de pe la vârsta de zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Mi-ar fi plăcut să obțin de la ea mai multe detalii. — Deci, plănuiești să faci copii în viitorul apropiat? Vivian era îmbrăcată într-un costum negru, care degaja o impresie de forță, iar la gât avea un colier impresionant de smaralde, însă postura rășchirată - un picior trecut peste scaunul de lângă ea, un braț drapat peste spătarul aceluiași scaun și degetele cu care-și ondula părul - evoca o femeie dedată plăcerilor, nicidecum pe editorul general al unei super-edituri. Parcă eram două prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
intervine Dendé, despre Gemeni ce ți-a spus? Bănuiam că ești dintr-o zodie din asta duală, cum se spune, tresare Tîrnăcop, neștiind ce metal, piatră prețioasă sau culoare i s-ar fi potrivit mai bine. Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în pămînt. Pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
desfășoară aici o podea denivelată și haotică de movile și cocoașe năpădite de mușchi, care sporesc impresia de mișcare pietrificată și de fertilitate interioară uluitoare, Întrucât par să vopsească văzduhul cu verdele lor intens. Acest covor asemeni unei mări de smarald Înclinate, trunchiurile contorsionate, ramurile Întrețesute, cu grădinile lor secundare aeriene și luxuriante... nu există decât un singur epitet adevărat pentru a reda prima impresie pe care ți-o lasă, chiar și astăzi, Codrul lui Wistman - de basm. El corespunde În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
luxuriantă, complicată și minunat de verde din toată seria. Poposesc În tăcerea ei, sub unul dintre cei mai contorsionați arbori, un stejar pitic patriarhal. Botanistul din mine observă o colonie de țipirig, ca un fel de grâu verde Închis pătând smaraldul grohotișului; pe urmă, ca un fum care se Înalță, Corydalis claviculata, urcând gingaș, cu frunzele de ferigă asemănătoare pletelor de fecioară și cu flori alb-verzui. O plantă destul de banală În Dorset, unde locuiesc; și totuși, ea Îmi pare acum, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
gândurile și e adevărat că mă simt acasă lângă apă, dar mi-am găsit bucuria în dealuri uscate, unde fântâna e departe și praful e gros. Benia mi-a strâns mâna și am văzut Egiptul trecând pe dinaintea noastră, verde de smarald, în timp ce soarele scânteia în apă în nenumărate puncte de lumină. Dimineața și la apus, când barca acosta pentru noapte, Menashe și Efraim săreau în apă. Servitorii păzeau să nu vină crocodili sau șerpi, iar bărbatul meu n-a putut rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vrea să plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați, Spectacolul uimește prin depărtare Și recele se instalează treptat. Spectacol estetic, bazat pe răceli. Cad frunzele de smarald, coboară fluturi de soare, Nu se aud ecouri, se simte apa lin Iar liricul senin Sună încet în noapte. Cad aburii de intim, cascada liniștii, Iar apa cade lin, pe frunzele de aur. Eșarfa se adună, se strânge la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
curajoase, curioase, iubite. Perfecte. Încăpățânate. Și câteodată cerul este acoperit cu o pânză neagră, pânză bătută cu pietre scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii de smarald vrăjitoare cea rea stă în rochia ei neagră ca smoala. Dincolo, în sus, printre razele fierbinți ce emană pulbere de aur e zâna cea bună, în rochia ei albă, vaporoasă, ușoară, ca din pânză topită, cu bagheta ei magică, albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
chiar să se unească deasupra, astfel încât, în timp, urmau să formeze un mormânt de piatră. La baza canionului, împreună cu Vultur-în-Zbor, se găseau doi abisinieni. Semănau cu Deggle, creatorul amintirii. Amândoi erau înalți și sobri. Purtau mantii negre și coliere de smarald. Dar asemănarea cu Deggle se sfârșea aici. îChiar și așa, ea și-a atins scopul: Vultur-în-Zbor a fost enervat la culme de spectacolul celor doi Deggle îngemănați din fața lui și a uitat de Prepelicar și de propriile-i puteri suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
chelner. În fine, presupun că ăla e masculul pentru că celălalt e de culoarea apei În care ai spălat vasele și stă cu capul plecat precum cumințica prințesă Diana, pe când primul are un guler impresionant de pene În jurul gâtului, de culoarea smaraldului și mov, cu o strălucire ca de benzină. Nu mă deranja când masculul Îi șoptea nimicuri dulci, dar acum se preumblă țanțoș cu coada Înfoiată, sâsâind și fluierând ca să-i atragă ei atenția. Face o gălăgie incredibilă. Bat de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]