975 matches
-
păstrezi în amintire/ Tot ce tainic ne-a legat/ Tot ce adânc și cu uimire/ Am visat, și-am cutezat.../ Fi-vor poate ceasuri grele,/ Poate vânturi ne pândesc/ Însă țelul vieții mele/ Știu că n-am să-l pângăresc.... Sobrietatea și gravitatea cuvintelor adecvate situației poetice destăinuie profunda convingere a eroului liric că dragostea adevărată învinge depărtările și trecerea vremii, exprimă devotamentul său necondiționat față de cauza fericirii colective, tăria sufletească cu care știe să-și stăpânească bărbătește durerea (...)”. *** Dan COSTA
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Grecia, Italia și Egipt, se stabilește apoi în Bizanț, unde va deveni „Phidias al medicinei“, fiind artist în profesia medicală. Este specializat în vindecarea migrenelor, tusei, este expert în dietetică. Nu-i abandona pe bolnavii incurabili, nu pretindea onorarii, recomanda sobrietatea, fiind foarte căutat de pacienți. Paul din Egina (sec. VII) a făcut studii în Alexandria. El elaborează un Abreviar de Medicină în 7 cărți cu care se înscrie vârstei de aur a medicinei bizantine. Opera sa a fost repede tradusă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Aceste relații au propulsat-o pe tânăra distinsă la Curtea Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. Françoise a atras atenția Curții prin chipul său cu o carnație frumoasă, cu ochi negri frumoși, păr negru, cu o fire încântătoare, cu o sobrietate evlavioasă. Abatele Gobelin a simpatizat-o pentru comportarea ei evlavioasă și a susținut-o să devină educatoarea copiilor regelui Ludovic al XIV-lea și ai marchizei de Montespan. A păstrat discreție absolută, de teama marchizului revoltat de viața de Curte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nu șovăie să le introducă în cuvântarea personajelor sale, el le folosește totuși mult mai puțin decât autorii antici 13. "Prima (utilitate) constă în sentințele și instrucțiunile morale care pot fi semănate acolo aproape peste tot, dar trebuie folosite cu sobrietate", scrie el în Primul Discurs. 2.3. Spectacol și indicații scenice Cât despre cântec și spectacol, Corneille consideră și aici, precum Aristotel, că nu este domeniul autorului dramatic. El încredințează executarea lor altor artiști, actori, muzicieni, regizori, pentru care el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din Rusia, unde au fost formați de Stanislavski, chiar dacă i-au respins principiile, descoperă publicului francez numeroși autori străini, în special pe Cehov, Strindberg, Schnitzler, Bernard Shaw, Pirandello. Baty, căruia îi plac regiile scenice complexe, spre deosebire de ceilalți trei, îndrăgostiți de sobrietate, introduce tehnicile expresioniste pe scena franceză. Nu mai mult decât Copeau, nici Cartelul nu îi realizează dorințele, din lipsa mijloacelor financiare. Georges Pitoëff moare în 1939, ceilalți trei imediat după război, Dullin în 1949, Jouvet în 1951, Baty în 1952
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
definește ca un poet cu o structură lirică modificată. În perioada claustrării în sine însuși a devenit mai accentuat reflexiv, a renunțat la gesturile patetice, la exuberanța dialogului. Poeziile sale se caracterizează prin condensarea la maximum a emoției lirice, prin sobrietatea mijloacelor de expresie, printr-o percutantă economie lexicală. E meditativ și interiorizat, iar fluxul poetic s-a esențializat, ideea fiind concentrată într-o șocantă sugestie, ca în variantele din ciclul Oul, care vor să surprindă forța germinativă primordială. C. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
din cântecul folcloric: „Auzit-ați de un Vlad/ Dus de mic la Țarigrad/ Să deprindă din Coran/ Suflet rău de otoman?” (Balada Vladului). Tonul și tematica se diversifică în următoarele plachete, În punctul de criză (1981) și Sonete euclidiene (1983), sobrietatea fiind nuanțată de lirism și melancolie. Deși se consideră „robul rațiunii”, V. practică și un discurs în care sensibilitatea pesimistă (bacoviană) străpunge abstractul haos barbian ( Remușcare, Debusolare, Chemări de toamnă, Melancolie). Țintind să fie poet al „adevărului crud” și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
impus ca istoric literar format, cu o personalitate distinctă. Cele 111 studii micromonografice scrise de F. denotă erudiție, acribie documentară și echilibru al judecăților, dar și speciale însușiri de stilist: fin dozaj de participare comprehensivă și distanțare benign-ironică, limbaj îmbinând sobrietatea academică și oralitatea, neologismele cu arhaismele și regionalismele, vocație portretistică. Articolele din dicționar indicau și opțiunea pentru dramaturgie și memorialistică. Volumul Dramaturgia între clipă și durată confirmă prima preferință, extinsă acum asupra teatrului românesc postbelic - teren al unui canon încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
curent de aderenți. Trei ani mai târziu devine abate al noii abații de la Clairvaux. În toate cele 393 de abații pe care le-a fondat călugărul-arhitect și cât timp a trăit, până în anul 1153, au domnit renunțarea de sine, simplitatea, sobrietatea. Vitraliilor colorate le iau locul cele albe, decorate cu rozete și împletituri geometrice desenate pe armătura de plumb. Nicio sculptură nu trebuie să orneze piatra brută. Linii drepte și lumini albe: austeritatea este calea spre armonie. Din acest punct de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Mogoșoaia; după trei ani, elaborează proiectul Băncii Chrissoveloni. Concepția lui, sintetizată în formula „simetrii spațiale”, se întemeiază pe principiile clasice de construcție, cu temperate accente de modernitate și cu asimilarea unor elemente din tradiția românească. Ea este transpusă, cu o sobrietate care impune, într-o seamă de clădiri și de ansambluri, cum sunt vilele din Eforie Nord, hotelul Rex din Mamaia (împreună cu V. Arion), biserica din Tețcani, postul de radio din Bod, Pavilionul României la Expoziția internațională din New York (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
pe forța celor mulți. "Este evident că tendința de a depăși temele istorice sau religioase și a aborda pe cele sociale chiar și în această formă atât de discretă poate fi frânată atât de un public educat în spiritul falsei sobrietăți a academismului sau al lirismului dulceag, cât și de o critică ce își ascunde nepriceperea sub considerații ca cele potrivit cărora speranța trebuie să rămână o îndepărtată și intangibilă viziune"242. Din acest punct de vedere, remarcabilă este pictura lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu negru Theo Sion, nedatat, 1923-1924) și prezentat la Salonul Oficial din 1924. O lectură din perspectivă simbolică a titlului actualizează o semnificație ce se armonizează cu impresia de stranietate pe care o degajă personajul solitar din tablou, de o sobrietate apostolică, meditativă. Cine este cel care se află la răspântie? Iisus? Unul dintre apostoli? Avem prin acest personaj insolitat cu aspect de călugăr simbolul unei umanități aflată permanent în cercul îndoielii, la răspântia unei decizii? Tabloul are ceva din aerul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lungă agonie. Decadența are aici sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu un costum similar, jiletca deschizându-se într-un unghi adânc lasă să se vadă plastronul și papionul, îl descoperim în centrul fotografiei de grup făcută în 1898, cu ocazia vizitei lui Josephin Péladan în România. Pictorul se află în mijlocul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceste contururi feminine, aceste țigănci pline de interiorizare, par pierdute între flori de lotus, în fața unui templu antic, ca și cum ar celebra un cult plin de mister. Am putea spune că țigăncile artistei noastre, prin linia lor suplă și grațioasă, prin sobrietatea, puritatea și profunzimea lor de gândire, cheamă o lume arhaică, scoasă de sub metopele unui templu. Ele par răsărite din misterul secolelor, ducând taina criptelor și a templelor egiptene și hinduse, înălțându-se ca un imn închinat permanenței feminine"524. Léon
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un fel de detașare vecină cu nepăsarea. Dacă Salomeea ține ochii închiși, ochii reginei sunt larg deschiși. Ea pare să fie deplin conștientă de greutatea actului tocmai împlinit, al cărui instrument a fost fiica ei. Dacă veșmântul Salomeei are o sobrietate nu lipsită de eleganță, cel al Herodiadei este mai viu. Pe fondul alb al pânzei care o acoperă asemeni unui sari, se află flori. Chipul ei are ceva din hieratismul mut al tahitiencelor lui Gauguin, un chip hindus de divinitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prelua metode din stiințele exacte, În vederea realizării impresiei de verosimil și a valorii documentare; - cultivarea genului epic (deși este reprezentat si cel dramatic prin comedie și drama), În cadrul căruia sunt abordate, În special, schița, nuvela și romanul; - impunerea preciziei si sobrietății ca mărci ale stilului impersonal, impus de tematica sociala;contribuția substantială al limbajului la caracterizarea personajelor (selectarea eroilor din toate categoriile sociale impune utilizarea tuturor registrelor limbii). Principalii reprezentati ai realismului („secretari ai realității”, cum le zice Balzac), În literatura
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cărțile și scriitura dânsului am descoperit un model care conjugă armonic plasticitatea expresiei cu rigurozitatea analitică. Prof. univ. dr. Traian Rotariu mi-a fost, fără s-o știe, călăuza metodologică și un reper de eleganță stilistică prin claritatea, simplicitatea și sobrietatea scriiturii sale. Convingerile lor epistemologice, crezul din care se împărtășesc în filosofia științei și viziunea lor comună despre sociologie mi-au structurat propria mea profesiune de credință epistemologică. Prof. univ. dr. Traian Vedinaș m-a inițiat, oarecum împotriva voinței mele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a tuturor românilor erau deja disponibile în repertoriul ideatic al epocii, manualele de istorie nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionant în militantismul pe care îl desfășoară în Idee repede..., în Manual... se remarcă printr-o sobrietate profesorală văduvită de patosul naționalist exprimat anterior. Iar în cazul lui Albineț, cu toate că Precuvântarea pe care o atașează ca prolog la manualul său de istorie a principatului Moldovei este redactată pe liniile stabilite de Kogălniceanu în Cuvântul... său din 1843
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vechimea și continuitatea istorică. Dimpotrivă, insistența asupra factorului teritorial pune în lumină imobilismul geografic al poporului român. După febra latinistă creată de istoriografia Școlii Ardelene, în care ficțiunea și facticitatea erau croșetate într-o singură relatare a trecutului poporului român, sobrietatea analitică adusă de A.D. Xenopol induce un suflu de profesionalism în cercetarea istorică. În Cursul de Istoria Românilor (1897), o sinteză tip manual a monumentalului tratat Istoria Românilor din Dacia traiană (1888-1893, apărută în șase volume), Xenopol utilizează scalpelul analitic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca o superfluă "doctrină pentru bătăuși" (p. 9). În pofida contraponderii reprezentate de opțiunile pro-occidentaliste, extrema dreapta a înclinat decisiv balanța eșichierului politic în favoarea sa. Opțiunile pentru totalitarism în detrimentul democrației, pentru colectivismul organicist în dauna individualismului civic, alegerea misticismului fanatic împotriva sobrietății raționale și pentru răsăritul ortodox în defavoarea occidentului secular au fost alegerile care au îmboldit glisarea societății românești înspre epoca dictaturilor, a cărei uvertură politică a fost regimul autoritar al lui Carol al II-lea, inaugurată în 1938. A urmat scurtul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
între critica detașată și efuziunea naționalistă este observabilă nu doar între diferite volume publicate în aceeași perioadă, ci chiar și în interiorul unui singur manual. Lucrarea lui O. Tafrali (1935) constituie un exemplu elocvent în acest sens. Având ca principii călăuzitoare "sobrietatea și preciziunea în expunere, fără înfloriri retorice sau poetice" (p. 3), manualul destinat clasei a VIII-a este străbătut de un spirit critic, pe alături necruțător. Cu privire la "Ideea Unirii Principatelor", Tafrali introduce distincția critică între "conștiința unității [etnice a] neamului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
7). La Grande sonate pathétique a trecutului românesc este cântată, în partitura istoriografică, nu doar în gama specifică manualelor de istorie de către naționaliștii cu o propensiune cognitiv-emotivă în acest sens, ci și de către cei ce clamau înlocuirea lirismului tragic cu sobrietatea analitică. Astfel, spre exemplu, cedează în fața acestei ispite patetice Ion Ursu legatarul lui Dimitrie Onciul la catedra de Istorie a Românilor de la Universitatea din București. După ce își încheie lecția inaugurativă cu declarația de intenție de a "nu denatura adevărul din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
constituie un exemplu elocvent a cât de dificil de îndeplinit este acest deziderat. Alți autori, în schimb, reușesc să fie consecvenți într-o măsură mai considerabilă. O. Tafrali (1935), anunță că va fi ghidat în expunerea sa istorică de principiile "sobrietății și preciziunii", și că vă evita resortul la "înfloriri retorice sau poetice", și va reuși să se și țină de cuvânt, întrucât narativa sa este aproape de arhetipul naționalismului critic. În locul glorificării măreției eroice a trecutului românesc, D.D. Patrașcanu (1937) este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pagini ale manualului. Dimensiunea cantitativă a cultului personalității, relevată de ocurența iconică, frecvența citării și incidența nominală, este completată de dimensiunea calitativă a cultului, care poate fi numită epitetica ceaușistă. În calitate de documente oficiale, manualele de istorie arborează, de regulă, o sobrietate analitică și un mai rezervat patos poetic comparativ cu producțiile literare encomiastice la adresa Conducătorului publicate în Scânteia, de pildă. Chiar și așa, literatura didactică este străbătută de un fior expresiv care ia forma unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
analize sine ira et studio, fără ură și părtinire, Raportul Tismăneanu a intentat un proces pasional regimului pe care l-a condamnat in corpore în tribunal politic al istoriei ca ilegitim și criminal. În locul unei examinări critice, fundamentată pe o sobrietate analitică și precizie terminologică, Raportul Tismăneanu reflectă mai degrabă o pasionalitate revanșardă de a pune la punct regimul comunist. Spre deosebire de condamnarea a priori a comunismului, comisionată politic de președintele României, și livrată de Raportul Tismăneanu, asumarea reflexivă a trecutului comunist
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]