21,114 matches
-
posturi, cîte erau în județul Buzău pe cînd dl Merce lucra acolo, pe cei peste 400.000 de buzoieni? Ca și dl Pleșiță, în interviul maraton din Lumea magazin, reluat, după cîte sîntem informați, într-o carte, dl Merce ne socotește niște imbecili, uituci pe deasupra, care s-au temut, din lașitate, de o instituție admirabilă și patriotică, asemenea celor din toate țările moderne. "Era o spaimă absurdă, fără obiect", exclamă dl Merce, acuzînd implicit "Europa Liberă" de a o fi creat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
să-și orienteze lectura. Oricît un maniheism eticist ne-ar îndemna să votăm ipostaza primordială, inocentă, a bardului, se cade a recunoaște că expresivitatea i se concentrează pe segmentul derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna clișeul, socotindu-l pe Alexandru Mușina ca pe un cinic care, pentru a-și disimula fondul tarat, elaborează trăsături sensibile, simpatice, "mîntuite", precum o grimă. Oricum, trecerea de la paradiziac la infernal constituind trama compozițională a creației în cauză, punctul terminus e, în
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
din cronica literară a d-lui Tudor Cristea la volumul de teatru al D-lui Valentin Nicolau, fie din articolul Intelectualii de dl Alexandru George. Nu neapărat fiindcă ar împărtăși ideile acestuia din urmă, originale, curmezișe, ca totdeauna, dar fiindcă socotește că merită să provoace discuție. Cînd va avea spațiu, va reveni. Baritoni și bizantini O Fundație clujeană editează de cîtăva vreme PROVINCIA, lunar care apare într-o ediție românească și într-una maghiară, coordonate de dl Al. Cistelecan și respectiv
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
din corespondența inedită publicată anul trecut de d-na Ilinca Zarifopol Ilias la Editura Polirom, datată mai 1882, Maiorescu îi propusese amicului său literar să-și adune poeziile într-o culegere. Poetul nu a făcut-o. Dar dl N. Georgescu socoate, totuși, că poetul și-a alcătuit sumarul, păstrîndu-l în pachet, care i-ar fi (cum?) parvenit lui Maiorescu. Astfel încît (și astfel se minimalizează inițiativa și efortul lui Maiorescu) ediția princeps are la fundamente voința poetului, materializată în acest stoc
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
a lor într-un volum este opera exclusivă a lui Maiorescu". Revenind la ipotezele minimalizatoare ale lui N. Georgescu, apoi, pornind tot de la aceeași scrisoare a lui Maiorescu către sora sa ("Am trimis astăzi corectura ultimei coli (nr. 20)") și socotind că ediția princeps are numai 19 coli plus opt pagini (o jumătate de coală), dl N. Georgescu îl face vinovat pe Maiorescu că a încredințat tiparului o coală în minus decît sumarul întocmit de... poet. De aici ar fi provenit
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
are numai 19 coli plus opt pagini (o jumătate de coală), dl N. Georgescu îl face vinovat pe Maiorescu că a încredințat tiparului o coală în minus decît sumarul întocmit de... poet. De aici ar fi provenit adaosurile din sumar (socotite inedite) în viitoarele ediții ale plachetei. E și aceasta o ipoteză hazardată. Criticul putea socoti cele opt pagini și prefața peste cele 19 coli a douăzecea coală; deși preciza, în scrisoare, că "îi mai scriu o scurtă prefață". Dar nu
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
face vinovat pe Maiorescu că a încredințat tiparului o coală în minus decît sumarul întocmit de... poet. De aici ar fi provenit adaosurile din sumar (socotite inedite) în viitoarele ediții ale plachetei. E și aceasta o ipoteză hazardată. Criticul putea socoti cele opt pagini și prefața peste cele 19 coli a douăzecea coală; deși preciza, în scrisoare, că "îi mai scriu o scurtă prefață". Dar nu uit, ținînd seama de precedentele sale două cărți, că pentru dl N. Georgescu T. Maiorescu
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
care să mă împace cu truda mea. Căci de o dispariție a frămîntărilor ființei nu mai poate fi vorba și aș da dovadă de demagogie dacă aș mai accepta un asemenea ideal prea trandafiriu. Mai vorbiți-mi despre dumneavoastră. Vă socotiți un om realizat? Realizarea ține de-o mentalitate care se schimbă de la o etapă la alta a vieții. De la visurile feerice ale copilăriei, adevărate basme ale viitorului, și de la planurile avîntate ale adolescenței și ale primei tinereți pînă la activitatea
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
timp cărunt/ Sau chiar,/ Mergînd cu visul mai departe,/ O cît mai luminoasă moarte..." (Bătrîni și tineri). Îmbătrînirea devastatoare nu exclude totuși consolarea unicității și nici speranța unei topiri într-un anonimat analog Neantului originar, pe care Meister Eckhardt îl socotește una cu Dumnezeu: "Sunt primul om care îmbătrînește/ Sub soare./ Singură descopăr,/ Și fără să mă poată ajuta cineva,/ Această enormă mirare/ A trupului încă al meu/ Dar rămas/ Ca pe un țărm părăsit în prăpăd,/ În timp ce eu/ Alunec, alunec
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
și comiții și altele de acest fel. La rubrica aceasta plasam și eu activitățile "pe chestii românești", care nu interesau pe nimeni, dat fiind că nu era specialitatea mea. Cât despre cele "patru registre" pe care le pomenești, ele erau socotite în genere ca un anume aspect al trans-disciplinarității, deci acceptabile pentru un om caracterizat drept "comparatist". Mi-au adus chiar în ultimii ani o numire suplimentară de profesor în departamentul de filozofie. Deci, încă o dată, nu mă plâng. După 1989
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
ca o deghizare perfectă, nebunia personajului sfîrșește ca o revelație a eului autentic". Fie și într-un fel, fie în altul, aceeași psihanaliză, luată ca metodă de analiză exegetică, triumfă. Ultimul element din acest triptic romanesc, descifrat psihanalitic, este Ion, socotit de marii critici interbelici (Lovinescu, Călinescu) drept un personaj motivat de pasiunea posesiei. "Un mit al supremei posesiuni" îl considera pe Ion și Lucian Raicu în marea sa carte din 1967 închinată analizei operei lui Rebreanu. Ion e un aspirant
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
literar la uman (și astfel de la sublim la ridicol...), cartea e cu siguranță incomparabilă în contextul genului ei, memorialistica. La data primei apariții, pe la jumătatea deceniului trecut, a provocat mirare dar și entuziasm. Nu puțini au fost cei care au socotit-o drept cea mai valoroasă producție a lui Frank Kermode: un superlativ care atîrnă greu la un autor care a dat multe cărți valoroase. Kermode s-a născut în 1919, într-o familie mai curînd nevoiașă, provenită dintr-una din
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
și pentru ce spune - sau ar putea să ne spună - despre climatul de confuzie care domnește în Europa de astăzi". * "Dacă nu ai avea acest strabism moral (scrupulele - n.n.), ai ajunge om de stat" ( Thomas More). * Tindem a înnobila caracteristicul, socotindu-l simbolic. * Pretenția vieții: să fie pur și simplu. Pretenția conștiinței: să fie într-un anumit fel. * Cu cît ai mai multă dreptate, cu atît ești mai singur. * Umectările cvasifiziologice ale acestor fraze care gîfîie, care se străduiesc din răsputeri
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
un număr foarte mare de exemplare și devenise extrem de popular și de aceea a fost acuzat că scrie literatură de consum. După mine, nu poți aprecia un scriitor după cum se vinde: un scriitor care se vinde bine nu poate fi socotit automat un scriitor de consum și invers, faptul că un scriitor se vinde puțin nu este defel o garanție a calității scrierii lui. Aprecierea trebuie dată cărții și nu autorului și numai după ce cartea a fost citită. Dacă la sfârșitul
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
este, vai, familiar încă din anii '50 (deși datează și mai demult), prin care stînga monopolizată de comuniști vedea în dreapta un monopol al fascismului. Dacă eu îi conced lui Tamás că îl respect ca om de stînga fără a-l socoti comunist, să-mi conceadă și el mie că pot fi de dreapta fără să fiu fascist. Maniheismul cu pricina nu pune într-o postură proastă doar dreapta, ci, cum se vede, și stînga. Ideologic, confuzia cu pricina este o capcană
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
alteritatea. E poate mai bine să se vorbească de distincția dintre Europa de Vest și de Est. Și, atunci, Balcanii sînt doar o altă denumire pentru Europa de Est, în care se regăsesc și destule țări socotite aparținînd Balcanilor. La noi, N. Iorga ne socotea ca aparținînd tradiției bizantine (o separație înainte de toate religioasă și culturală), iar Victor Papacostea intitula, în anii treizeci (mai precis în 1936), Institutul pe care îl conducea a fi de balcanistică. Autoarea urmărește originea termenului Balcani și-l găsește nu
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
majoritatea foștilor iugoslavi (nu pe sloveni, dar pe croați, deși sînt catolici) și turcii cu anumite rezerve. De aici balcanizarea, apărută ca denominație politică, în 1878 și, mai apăsat în primul război mondial. Și, mai tîrziu, în 1960, un austriac socotea că termenul balcanic "era sinonim cu neseriozitate, letargie, corupție, iresponsabilitate, management deficitar, ștergerea competențelor și a granițelor în domeniul legislativ și multe altele"... Desigur, termenul era limitat la Europa de Est, dar se considera că a pătruns și dincolo. Ba chiar, mai
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
se afla Priboi. Dar cu martorul din mașină cum rămîne?!!! * Octavian Paler s-a despărțit de România liberă: Ceea ce a umplut însă paharul a fost o descoperire pe care am făcut-o întîmplător. Un reputat intelectual, colaborator al ziarului, a socotit că-mi poate lua apărarea (față de atacurile apărute în același ziar împotriva lui Octavian Paler, n. Cronicar), dar articolul său a fost refuzat. Aceasta m-a silit să înțeleg că am devenit la România liberă un corp străin căruia i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
la lucruri la care înainte nici nu visau și ne umilește faptul că nu li le putem oferi; * Pentru că țăranii - care rămân clasa socială cea mai numeroasă a României - nu mai sunt navetiști, ca urmare nu mai au bani și socotesc pe bună dreptate că produsele din hambare și lighioanele din ogrăzi nu le compensează suficient această pierdere; * Pentru că o categorie destul de largă - dar nu atât de largă pe cât se pretinde - de oameni, neajutorați din pricina vârstei, bolilor, lipsei de calificare sau
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
nu se rupe, izolate prin noduri care le asigură identitatea, atenuînd totuși discrepanțele - un adevărat colier purtat de personaj cu ostentație și propus cititorilor de către autor spre achiziționare - așa poate fi văzut acest roman. Iar cititorii se conformează, fiindcă îl socotesc de preț, dar mai ales "la modă", moda actuală de a exhiba totul fără a mai ascunde nimic. Camille Laurens, Dans ses bras-là, P.O.L., 2000, 297 p.
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
rea decât astăzi pretinde eforturi. Pe d-nii Iliescu-Năstase, uniți sau dezbinați, i-a adus la putere tripleta Diaconescu-Roman-Stoica, în proporții nedecelabile. Pe dl Corneliu Vadim Tudor îl poate monta pe fotoliul prezidențial numai dl Iliescu în cazul în care va socoti că a fi lăsat d-lui Năstase conducerea guvernului și șefia P.D.S.R.-ului este suficient. Dar cum este exagerat să urzim ce va fi peste câțiva ani când nu știm ce va fi mâine, e mai înțelept să ne aplecăm
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
Pavel Șușară Trebuie, însă, făcute aici cîteva observații care, din motive mai mult sau mai puțin protocolare față de opera și de personalitatea lui Camil Ressu, nu au fost formulate explicit. Deși este socotit un remarcabil desenator, cu o mare capacitate de a sintetiza și a de defini forma printr-o simplă incizie a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante de compoziție și desen în multe din lucrările sale. Autoportretul din
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
într-o ședință națională... Faptul că din două familii urzicenene, a lui Balcan și a subsemnatului, locuind pe aceeași stradă Ferdinand, în vecinătate, ieșiră două vlăstare învățate, Haralambie Balcan, zis Lică, și cel ce scrie aceste rânduri, prietenul din copilărie, socotindu-l și pe nepotul lui, tot Constantin, și Balcan; ...acest lucru, vreau să spun, mă bucură și totodată mă turbură... O amintire, de demult. Când eram băieți mari, Lică Balcan, viitorul medic de renume și cu mine, ne duceam des
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
Admirația e un sentiment ce ține pasul cu noi doar în copilărie și-n tinerețe. Apoi se uzează, devine capricioasa, superficială, nevolnica. La vîrstnici, e aproape terminată (prețuirea e altceva: un mecanism cu precădere logic). * Păcatul originar al jurnalisticii. Blaga socotește că aceasta a început în Europa, "cînd Luther a aruncat călimara cu cerneală după dracu'". * În casa lui Thomas Morus animalele erau tratate ca membri de familie. * E surprinzător cît de multă idealizare intra în propozițiile noastre. Aproape totul e
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
nuanțe veridice care dă seama, bine, despre farmecul Bucureștilor de la mijlocul secolului al XIX-lea. Și mai urmează, desigur, si descrierea Șoselei și chiar, de ce nu?, a saloanelor bucureștene. Șoseaua e înfățișata drept corso-ul capitalei, firește, pentru boierime. Pentru că, socoate Kunisch, "întreaga viața socială se concentrează în saloane și pe această Șosea; iarnă se mai adaugă și frecventarea teatrului". Și e uimit să constate că orașul, unde pe vreme ploioasa nu se poate trece stradă, are parte de o operă
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]