1,853 matches
-
În schimb, în zona ocupată de optimates, cei pe care Callistus îi numea stăteau în picioare, palizi, cu răsuflarea tăiată, fără să scoată un cuvânt, în mijlocul colegilor tăcuți. Apoi se așezau tremurând, iar Callistus punea jos codexul și, cu aceeași solemnitate, lua altul. Vecinii lor, care știau mai multe despre acele evenimente decât dezvăluiau actele, îi priveau cu ochii măriți de groază, așteptând să le vină rândul, și în pauze se uitau la foile subțiri de papyrus pe care Callistus le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Brejnev au semnat un document de semnificație istorică, Declarația privind dezvoltarea continuă a colaborării și prieteniei frățești Între Partidul Comunist Român și Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, Între România și Uniunea Sovietică. La palatul Consiliului de Stat a avut loc solemnitatea conferirii Ordinului Steaua Republicii Socialiste România - clasa I cu eșarfă, tovarășului Leonid Ilici Brejnev, cu prilejul apropiatei Împliniri a vârstei de 70 de ani și pentru contribuța deosebită adusă la dezvoltarea prieteniei și colaborării dintre Partidul Comunist Român și Partidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Tibetul pe care nu-l vei călca niciodată, cu mereu schimbătoarea formă a norilor pe cer, cu acești nori, suflete rătăcitoare de păduri. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România a primit, În cadrul unei solemnități care a avut loc la stațiunea Neptun, Înalta distincție „Om al anului 1981”. Prestigioasa distincție a fost conferită de un juriu al Adunării pentru Integrare Națională din India - organizație internațională pentru pacea mondială -, pentru serviciile aduse omenirii și securității internaționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
plină până la refuz. Într-un final, În stilul lui Mary Poppins, reuși să scoată o husă de scaun de mașină Împletită din biluțe, cam ca acelea pe care le aveau taximetriștii. Cu o precizie ireproșabilă, ca să nu pomenim de o solemnitate de excepție, se ridică de pe scaun și Începu s-o aranjeze pe scaunul lui. Ruby așteptă să termine operațiunea. Apoi, Încercând din răsputeri să nu izbucnească În râs ca să trădeze faptul că nu-i venea să-și creadă ochilor, Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se plimba ca ștergătorul de parbriz. Îmi aminteam cuvintele ei. Vorbea puțin, dar puținul pe care îl spunea apărea pe buzele ei ca și cum ar fi făcut o lungă călătorie în gânduri, în suflet. — Este băiat, sunt sigură. O spusese fără solemnitate, pentru că era ceea ce simțea, și era adevărat. Acum știam asta. Acum când mi se părea că pot pătrunde un destin de rezervă, unde stăteau aliniate lucrurile care nu se întâmplaseră. Gândul acesta mi-a venit fără să mă rănească. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
don Fermín și-a doñei Ermelinda, servitoarea îl conduse în salon și-i spuse: „Îi anunț acum.“ Rămase o clipă singur, ca și cum s-ar fi aflat în vid. Simțea o puternică apăsare în piept. Îl sugruma o senzație angoasantă de solemnitate. Se așeză, pentru ca numaidecât să se ridice, și se distră privind tablourile atârnate pe pereți, printre care un portret al Eugeniei. Îi veni s-o ia la fugă, să evadeze. Dintr-odată, la auzul unor pași mărunți, își simți inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
da. Hotărât lucru, nu doar dumneavoastră ați înnebunit. Bietul Augusto începu să tremure. Și pe deasupra se simțea vinovat. Se sculă, se spălă în pripă, se îmbrăcă și fu gata de orice. — Am și aflat, domnule don Augusto - îi spuse cu solemnitate Eugenia după ce se văzură -, că mi-ai răscumpărat datoria de la creditorul meu, că ipoteca pe casa mea e în posesia dumitale. Nu neg. Și cu ce drept ai făcut asta? — Domnișoară, cu dreptul pe care-l are tot cetățeanul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ideile de mâna a doua (uneori chiar și la mâna a doua). Atitudinea lui Henry față de teatru Îi amintea uneori de un unchi bătrân, care hotărâse să se joace cu nepoții și nepoatele, ceea ce făcea arătând o seriozitate și o solemnitate elaborată, așezându-se pe vine pentru a fi la nivelul lor, Învățând sârguincios regulile jocului și făcând tot ce-i stătea În putință ca să-i bată, și care manifesta apoi un spirit competitiv serios și disproporționat, sfârșind prin a investi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vulgaritatea sa. A devenit pur și simplu o imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă, scoțând parcă la iveală dovezi monstruoase de dezorganizare; s-ar spune că ea l-a prezentat unui continent cu șaptezeci de milioane de locuitori ca pe obiectul unei venerații neegalate până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de culoarea cerului plină cu apă clocotită, și-a ridicat privirile: avea În față un bărbat sangvin, Înalt și robust; Anglada avea o chelie prematură, ochi Încruntați și Încăpățânați, o mustață zdravănă, cănită. După spusele lui José Formento, purta cu solemnitate un costum În carouri. În urma lui pășea un tânăr care, de aproape, părea Anglada văzut de departe; chelia, ochii, mustața, aspectul robust și costumul În carouri se repetau, dar În format redus. Cititorul perspicace va fi ghicit de-acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scrumierei, care se reiterează cu aproape aceleași vorbe, cu excepția unor referiri la penar și gumă. Unii critici superficiali au crezut că descoperiseră o confuzie... Bonavena s-a ridicat În picioare. — În opera mea nu există confuzii, a declarat cu justificată solemnitate. Referirile la penar și gumă constituie un indiciu mai mult decât suficient. În fața unui cititor ca domnia ta este inutil să descriu amănunțit răsturnările Înregistrate după aceea. E suficient să spun că eu Închideam ochii, mitocanul punea un lucru sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-mi petrec multe dimineți stând la biroul din vechiul meu dormitor, privind peisajul care fusese odinioară întreaga măsură a experienței și a aspirațiilor mele, în timp ce mama rămânea la parter, încercând să-și găsească vreo treabă sau să completeze cu solemnitate unul dintre numeroasele careuri de cuvinte încrucișate din reviste sau ziare de care era pe atunci dependentă. După amiaza însă, ne făcusem un mic ritual menit probabil să țină spaima și tristețea la o distanță tolerabilă: și aici intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
reținuseră de la divinul Întemeietor o deosebită și unică eficiență; și în această credință prindea forță și viață supranaturală doctrina transmisă, care lăsa urme de neșters în suflet; totul concura spre a o face operativă, blîndețea elocvenței, sfințenia vieții, alcătuirea și solemnitatea manierelor, persuasiunea adîncă a marelui om care o administra. "Eu îmi aduc aminte" spune Irineu, vorbind despre prima sa instituție pregătitoare sub marele Policarp, "eu îmi aduc aminte cîte s-au întîmplat atunci, mai bine decît ce s-a întîmplat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în spirit odată cu vîrsta, nu se uită niciodată; în așa fel încît eu aș putea încă să vă arăt și locul în care ședea Fericitul Policarp, atunci cînd propovăduia cuvîntul lui Dumnezeu. Păstrez încă viu și prezent în spiritul meu solemnitatea cu care intra și ieșea și își purta pașii pretutindeni unde se ducea; care era sfințenia sa în toată conduita vieții; care era măreția care îi strălucea pe chip și în întreaga alcătuire exterioară a trupului său; care erau sfintele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
felină: Tată, oare bine faci punând strămoșeasca noastră pravilă la îndemâna străinului de la Tărâmul Săratelor Mări? Mie-mi pare această ispravă la fel de primejdioasă cu faptul de a pune tăiș iute de armă în palma nevinovată a unui prunc! Rotindu-și cu solemnitate vârtelnița lui de pene colorate prin văzduhul vernil al poienii de pădure, Aborigenul surâse către neagra lucire a ochilor Fetei. Îi spuse cu blândețe: Copilă, fără de rost temătoare, când Albert, prietenul și oaspetele nostru, va urca în lumea lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Marius că este Sâmbăta Paștilor, ultima zi a postului. Din păcate, atunci când preotul a chemat pe cei din spital la slujba de Înviere în sala de mese, acolo unde improvizase un mic altar, în aer nu plutește emoția și solemnitatea momentului ci avioanele de bombardament. Către București, negreala cerului este sfâșiată de văpaia incendiilor uriașe, iar văzduhul fierbe ca un cazan din iad tocmai în noaptea ce trebuie să aducă sărbătoarea luminii răsărită prin Hristos-Domnul din întunericul mormântului. Printre cântările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi În față, gulerul răsfrînt pînă spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținînd ca de un ritual, se vedea că se respecta și ținea să fie respectată. - Mulțumesc, rostii. Apoi către tînăra profesoară aflată În pragul vacanței: Unde o să vă petreceți vara? - Nu sînt Încă hotărîtă. Cred că la mare: se pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vorbi ceva, nu-mi aduc aminte ce, vocea Îi deveni patetică, nu mai era vocea veselă pe care mi-o Închipuiam a orelor didactice, n-ai fi crezut că tînăra femeie era profesoara, că se supunea zilnic unui exercițiu de solemnitate la granița dintre apropiere și distanțare față de elevele ei, pentru a realiza „o anume - gîndea ea - mitologie a catedrei”. - Iată, ați venit să vorbim...Mă Întrerupse: - Să uitați c-am venit... sau mai bine să v-aduceți aminte, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
privință seamănă și cu fluviul ce curge la marginea de sud a marii Întinderi. Se Încheiase anul 1954. 26. Rex stătea Întins pe cimentul curții la soare: era În luna mai a anului 1955. Rostesc aceste cuvinte de nimic cu solemnitatea cu care aș anunța un nu știu ce eveniment major, dovadă a cenușiului curgerii vremii atunci, cînd simți necesitatea evadării fie și În ridicol chiar față de tine Însuți. Orice. Rex era singurul care nu avea probleme existențiale și ființa În afara acestor așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ajutat s-o vîrÎm la internat; mare lucru! - Viața Își are legile ei, medită domnul Pavel. Nu putem face totdeauna ce vrem. Dar bine c-aveți copii buni - să vă trăiască! Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvîntă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care o avea de un an, păstrată În raftul de jos al cămării, Împreună cu alte asemenea băuturi. - Mulțumesc! glăsui Înviorat Învățătorul și ciocnirăm toți patru. Doamna Carolina Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, Întîrziat de dulce visare a timpului. Dar nu apucă să rostească cele cîteva cuvinte de Întîmpinare, că domnul Pavel apăru În canatul ușii deschise cu ieșire spre curte a bucătăriei, Înalt, scorțos prin solemnitatea studiată ce o dădea prezenței sale, păru chiar mai Înalt ca În realitate, nu știa, dacă ar fi știut, s-ar fi simțit fericit de a părea mult mai solemn decît se voise, - și, Înaintînd cîțiva pași pe cimentul curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
degrabă semănînd cu grohotișurile Încremenite de un miracol pe căderi În pantă. Simțea reușita lui ca pe o abilitate de gimnast sau de jongleur perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce și-o impuse În cea mai mare parte a acelei dimineți, se strecura În conversații, rar, grijuliu la alcătuirea și tonalitatea vorbirii, și, Într-adevăr, efectul se dovedi cel dorit, căci Ana fu, nu peste mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
căci n-ar mai fi Încăput vreo Îndoială asupra faptului că venea din lumea cealaltă, nemaiputîndu-se naște nici o confuzie de timp, oricît le-ar fi fost de labil deturnată imaginația. Grijuliu de toate Își oblăduia vechea gospodărie cu atenția și solemnitatea stăpînului ce Încă se considera, sau poate continua să fie cu adevărat. Citind scrisoarea domnului Davidsohn, În locul melancoliei, mă prinse părerea de rău că nu mă aflam alături de el, În Țara Liberă a lui Moise și a lui Isus... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la radio, venite parcă din depărtări enorme, auzeam voci care spuneau că totul e pe dos, că tot vacarmul de cuvinte care mă înconjura era o enormă minciună. Timbrul viu al acelui glas, care nu avea nimic în comun cu solemnitatea fadă a tot ceea ce auzeam la televizor, era ca o chemare dintr-o altă lume. O vreme am crezut că ascultam teatru radiofonic, că dramatismul, autenticitatea și firescul elevat ale acelui discurs liber sunt efectele unor replici rostite de mari
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
sădit ea în sufletele noastre nu va rămâne fără rod. Sunt câteva fapte ce-mi hrănesc acest optimism: Pe bulevardul Elisabeta, la numărul 49, în apartamentul cu nr. 45, o suită de dorobanți însoțea de curînd în cea mai deplină solemnitate întoarcerea acasă a Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, încheind astfel funeraliile naționale organizate de statul român pentru a-i cinsti pe cei doi mari intelectuali. Acei tineri soldați vor fi privit cu uimire fotografiile de pe pereții cochetului apartament
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]