1,529 matches
-
-o „muntele“ meu, deși abia de atinge șapte metri, la vremea refluxului. Firește, apa e foarte rece, dar după câteva secunde pare să-ți învelească trupul într-un soi de piele caldă, argintie, ca și cum ți-ar fi crescut dintr-o dată solzi de triton. Sângele biciuit se bucură parcă de o reînviorare. Da, ăsta-i elementul meu natural. Și când te gândești că până la paisprezece ani nici măcar nu văzusem marea. Sunt un înotător iscusit și curajos, și nu mă tem de apele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am scris-o de mână. Pe urmă am zăcut și am meditat și mi-am îngăduit să nutresc speranțe, să fiu aproape fericit. Mai târziu, după cum am mai spus, am înotat. Marea îmi îmbrățișa mădularele fierbinți, înveșmântându-le, parcă, în solzi răcoroși. Apa se ondula calm, mângâios și lucitor la suprafață, ca o coajă de fruct. Chiar și fără „funia mea din perdele“ pe care marea poznașă mi-o dezlegase din nou, am izbutit să mă urc cu ușurință pe stânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lucrare foarte reușită care a reușit să mă mulțumească sufletește datorită felului în care am lucrat-o, folosind în unele locuri o daltă confecționată din acul de la mașina de cusut, ce mi-a permis să realizez foarte frumos și fin solzii balaurului. Ideea de a-mi confecționa o daltă din acul de la mașina de cusut o primisem de la un preot de la Mitropolie. Îmi prezentase o cruciuliță lucrată în miniatură și întrebându-l cum de a reușit să lucreze așa de mic
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în stare să te devoreze. După ora 23, dispăreau așa cum au venit. Astea erau ceasurile deltei, ca și ora solunară la care se putea prinde ușor pește la undiță (stabilită în funcție de poziția soarelui și a lunii). Eu preferam peștii fără solzi și cu oase puține, ca de pildă somnul. S-a prins în zona Maliuc un somn de 73 de kg, era însă incomod de mare și de gras, preferam „somotei” mai mici. Uneori, când întâlneam pe Dunăre pescarii cu lotcile
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ce pleonasm! - care n’aveau Încotro: măcar la trei zile, trebuiau să-și radă nu doar barba... după care-și lipeau una falsă! Încurcate-s căile lui Ra... Oricum, ceva foloase tot tragem de pe urma bărbii. Ca și penele păsărilor ori solzii reptilelor, părul e o proteină cu sulf care, pe măsura formării firului, se oxidează. În compensație, acela care se ascunde În spatele părului Își Întreține o stare reducătoare, negentropică adică. Omul, cel mai negentropic animal, risipește pentru asta prețioșii aminoacizi cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca aceea care frizează veșnicia prin care trecem, ci doar Între vară și toamnă, adăpostitoare a unui echinocțiu Concluzia? Frumusețea e Întotdeauna sălbatică, adică emanația ideatică a unui fizic nepervertit. Travestiul veveriței a Început Însă cu coada, unde a Înlocuit solzii rudelor guzgan și castor, cu tot atâtea fire de păr. În fond, același lucru, ca fanere ce sunt, adică produse ale pielii, mai mult, din același material: cheratina, și tot vii la bază, moarte la vârf... Ca și castorul, șobolanul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Închisă, care se acoperă cu o armură chitinoasă perfectă, dar care le silește ca, pe măsura creșterii, s’o lepede pentru a-și croi alta, mai Încăpătoare. Societatea evolutivă e modelată de Natură prin vertebrate. Unde vedem cum armura din solzi a reptilei, și ea silită la năpârlire, e aruncată de mamiferul care preferă agilitatea sub simulacrul de solzi care e părul, și crește lărgindu-și pielea. Dar Își perfecționează protecția esențialului, creierul, prin cutia craniană care devine completă. Soldatul modern
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o lepede pentru a-și croi alta, mai Încăpătoare. Societatea evolutivă e modelată de Natură prin vertebrate. Unde vedem cum armura din solzi a reptilei, și ea silită la năpârlire, e aruncată de mamiferul care preferă agilitatea sub simulacrul de solzi care e părul, și crește lărgindu-și pielea. Dar Își perfecționează protecția esențialului, creierul, prin cutia craniană care devine completă. Soldatul modern bagă și asta de seamă și păstrează doar casca. Lângă armură e și scutul. Omul a ridicat În fața
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sudul, pe care eu Îl definesc fără a o demonstra acum, drept entropic e, prin Însăși feleșagul lui, conservator. Acele reptile au dorit să salveze maximul posibil și doar s’au acoperit cu păr, să le țină cald, renunțând la solzi. Nu și la celelalte caractere, precum ciocul, Încă incipient, dar larg dezvoltat de altă variantă de salvare, păsările; dar și cloaca, În care se reunesc și intestinul, și uretrele, și căile genitale. Cloacă din care iese un ou, ca și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sta pe loc, i-a oferit ornitorincului și două oase marsupiale, chiar de n’avea ce face cu ele. Vechea reptilă se mai poate chema acum și echidnă, tot cu cioc și ouă clocite ca să aibă pe cine alăpta; dar solzii strămoșești n’au devenit păr, ci țepi. Dar și ariciul, cu mult mai evoluat, „știe“ asta. O evoluție lentă, tipică izolării, a născut marsupialele. Adică ce să mai facă ouă, când le poate „cloci“ În Însuși animalul, adică Într’un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
știu eu de ce. Puține animale se pot lăuda cu asta. Din câte am aflat, merită laude doar veverița și vulpea. Ah! Era să uit pe verișoara panteră... Ca orice animal, găzduim, În piele și În produsele acesteia, fanerele - numiți-le solzi, pene, păr -, doi pigmenți. Unul negru, eumelanina, altul roșu, feomelanina. Și, Împreună cu lipsa lor, adică albul, putem face orice combinație - din care sigur vor lipsi verdele și albastrul; o să vă torc altă dată despre ele. Dar eu, pisica, ghicesc viitorul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deschiși, nimic nu putea să vadă [...]. Și trei zile a fost fără vedere.” El și-a recăpătat vederea abia atunci când - sub un nou nume, Pavel - „s-a umplut de Duhul Sfânt” : „Și Îndată au căzut de pe ochii lui ca niște solzi și iarăși a văzut și, sculându-se, s-a botezat” (Faptele apostolilor 9, 1-18). De atunci, misiunea lui a fost de a călători prin lume și de a-i convinge pe oameni - inclusiv pe evrei - să stea „cu ochii ațintiți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ionescu În finalul prefeței -, și tu nu l-ai cunoscut. Atât ți se cerea În schimbul tuturor bunătăților pe care Dumnezeu le-a avut pentru tine : să veghezi. Și nu ai vegheat. Sau nu ai văzut, pentru că orgoliul ți-a pus solzi pe ochi [...]. Iosef Hechter, nu simți că te cuprinde frigul și Întunericul ?” <endnote id="(187, p. 24)"/>. Discutând retoric cu un „evreu imaginar” (protagonistul romanului și alter-ego-ul romancierului), Nae Ionescu utilizează o bună parte din recuzita clasică a stereotipului referitor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și alter-ego-ul romancierului), Nae Ionescu utilizează o bună parte din recuzita clasică a stereotipului referitor la „cecitatea evreului” : acesta nu veghează (ci doarme, În timp ce profetul anunță venirea Mântuitorului), nu vede (pe Mesia În persoana lui Isus), orgoliul i-a pus solzi pe ochi (aluzie la experiența extatică a apostolului Saul/Pavel) și Îl cuprinde Întunericul În timp ce așteaptă venirea lui „Mesia, pe calul alb”. Într-un articol intitulat „Iudaism și antisemitism”, publicat În 1934, Mircea Eliade adoptă o atitudine polemică față de maestrul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru că are În frunte un os În formă de cruce” <endnote id="(137, p. 83)"/>. Culese din Moldova și Bucovina, aceste credințe sunt stranii. Ele intră În contradicție cu faptul că peștii În general (cei „curați”, „care au aripioare și solzi” ; cf. Leviticul 11, 9) și știuca În mod special sunt - Încă din Evul Mediu - un aliment foarte uzual În bucătăria tradițională a evreilor din centrul și estul Europei <endnote id="(421, pp. 42-46)"/>. Prepararea pentru cina de vineri, de sabat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
duce și de unde vine lighioana aceasta” care merge cu spatele. Țăranii români știu ceva. Într-adevăr, evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci, dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă raci pentru că sunt „Înarmați” <endnote id="(639, p. 49)"/>. „Interdicția de a mânca porc” și „avariția evreului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
3 g, cu apă caldă, o dată pe zi. O cură ține 15 zile. Repetați cura de 2-trei ori. Psoriazisul CE ESTE ȘI CARE ÎI SUNT CAUZELE? Este o boală de piele cu zone roșii proeminente, care provoacă mâncărime, acoperite de solzi albi care se cojesc. Cauza psoriazisului nu a fost încă determinată. Ar putea fi legată de stres, alcool și starea vremii, sau poate fi genetică. CÂND TREBUIE SĂ MERGEȚI LA DOCTOR? Dacă bănuiți că problema dermatologică pe care o aveți
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
și a situației actuale. Nu vă necăjiți. Ascultați o muzică liniștitoare timp de 15 minute, la soare - iată o modalitate de a reduce stresul. Înainte de a pune unguente, spălați cu grijă zona afectată, folosind apă caldă și săpun moale. Îndepărtați solzii sau cojile. Sunt foarte utile băile de soare pe vreme frumoasă și călduroasă. Începeți cu câte 10 minute și prelungiți treptat durata până la o oră. Purtați ochelari care să vă protejeze ochii. Dacă se poate, faceți o baie cu minerale
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
ironică realistă. Mitul dragonului reapare, Onuț îl răpune pe Hrana Beg, al cărui sânge e rece și căruia îi trebuie trup de fecioară ca să se încălzească, oștile turcești pătrund în codrii Moldovei ca o uriașă reptilă, mlădiindu-și corpul și solzii sclipitori, prapurii lui Ștefan poartă chipul Sfântului Gheorghe străpungând balaurul. Trilogia prinde în pânza ei epică viața sătească, negustorească, meșteșugărească și de curte din Moldova mijlocului de secol al XV-lea. E o lume pictată cu exactitate istorică și stilizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
trebuie să se facă de trei ori. Limbrici Să nu lăsați pe copii să mănînce lut, că fac limbrici. Cine preface mămăliga rău face, că-i rău de limbrici. Lin Cînd frigi sau prăjești lin, să nu-l curăți de solzi, că-i rău de belitură. Lindini Să nu te speli cu apă rece pe cap, căci faci lindini. Lingură Lingura să nu ți-o schimbi la mîncare, că nu te mai saturi. Cînd uiți lingura sara în oală, noaptea nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
edificii ca să nu se apropie șerpii. Să nu dormi duminecă dimineața cînd auzi clopotele la biserică, că trec șerpii peste tine. Cînd pui la foc un șerpe viu și-l ții așa pînă mai se frige, atunci el scoate de sub solzii lui patru piciorușe. Șerpele are picioare pe care le scoate numai cînd îl pui pe jăratec. S, Cînd se măsură doi copii, să scuipe jos; dacă n-o scuipa, se măsură șerpele cu el și moare. Cînd găsești întîi primăvara
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a mușcat vreun om. Să nu zici „șerpe“ în luna lui mart, căci toată vara îți iese în cale. Se crede că capul de rățoi și de chișcar* nu se mănîncă, avînd cap de șerpe. (La rățoi, penele străvezii, ca solzii de șerpe; la chișcar, forma de șerpe și pistruii negri de pe cap.) Cine nu ucide șerpele ce-i iese înainte mare păcat face. Primăvara, cine vede șerpe întîi să-și dea osteneala să-l ucidă, căci omorîndu-l îi ia puterea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
adică zmeul, șede ziua ascuns în butoarea* de nuc ori de alun, căci lui nu-i este iertat de la Dumnezeu a vedea lumina soarelui. Din acele butori iese sara în murgit* și zboară în lume, ca să facă rele. El are solzi rotunzi ca cei de pește, albi, care nu ard în foc. Calendarul sărbătorilor citate Sf. Vasile / Anul Nou - 1 ianuarie Boboteaza / Ziua de Iordan - 6 ianuarie închinarea cinstitului lanț al Sf. Petru - 16 ianuarie Circovii de iarnă - 17-18 ianuarie (sărbătoare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
om cu vedere ageră? Ca și ăsta care ne duce pe noi acum prin zăpadă și noi îl ascultăm și nu știm cine este și unde ne duce. Parabola orbilor. Iată-l pe cel din fața mea cu boneta lui albastră, solzii mărunți, poate o țesătură grosolană ca și cusătura care leagă între ele cele două calote, iată-l cu pelerina lui cenușie de cerșetor, trecută prin atâtea vremuri rele, trainică, murdară, țeapănă și surtucul lui albastru legat cu o funie, punga
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
un zeu s-ar fi zărit Cum amuțea din urmă fugarul îngrozit Descrierea monstrului amintește de Minotaur, învestindu-l astfel pe Hyppolite cu puterile unui erou de legendă: Avea pe frunte coarne puternice de taur, Înveșmîntat ca peștii, cu galbeni solzi de aur; O fiară-ngrozitoare, balaur ucigaș Încolăcindu-ți trupul de șarpe uriaș Trebuie să surprindem aici momentul încetinirii din galopul nebun al cailor înspăimîntați de imaginea monstrului răpus și căzut la pămînt: De strigătele noastre tot țărmu-a trezit! Din
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]