3,740 matches
-
sufletesc și eșecul În planul conștiinței morale. Orice durere, ca suferință, este Însoțită de un sentiment al Înfrângerii. Se poate deduce din cele de mai sus că durerea este o stare complexă a persoanei umane, care, deși prezentă În sfera somatică, psihică și morală, are prin caracteristicile sale un pronunțat caracter de experiență ontologică. Ea nu este numai o simplă senzație, ci și o experiență emoțională și morală a individului care Îl separă de lume, Îl individualizează, Îl invalidează și-l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atenția celor din jur asupra suferinței sale este efortul ieșirii bolnavului din această situație Închisă care este suferința dată de durere. Este un apel la ajutor, la eliberare. Fiind simptomul unei boli, care Înlocuiește starea de sănătate, de echilibru vital, somatic și psihic, suferința devine pentru individ un „destin” (H.E. Sigeristă. În ceea ce privește originile durerii, acestea sunt diferite, ca de altfel și natura lor. În general, sunt admise trei forme de durere, după originea și natura lor: aă durerea spontană, de regulă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un fenomen strâns legat de sadomasochism. Orice durere localizată Îl face pe bolnav să-și pipăie organul sau zona dureroasă, să o maseze. Acest gest are semnificația unui act de „derivare psihică a durerii”, o „derivare a acesteia În domeniul somaticului” (M. Schilderă. Durerea antrenează, de regulă, o stare de regresiune psihologică a bolnavului, la stadiul sadic-anal sau narcisist, Întrucât orice durere conține un element narcisist. În ceea ce privește durerea, atenția noastră este mai puțin orientată către obiectul care produce durerea și mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cazul situațiilor-deschise avem de-a face cu experiența plăcerii. Plăcerea este o stare complexă pe care o Încearcă o persoană În contact cu un stimul sau cu o situație agreabilă, pozitivă. Ea are diferite forme de manifestare și este resimțită somatic, sufletesc și moral ca o stare de bine, de mulțumire, de satisfacție. În general, plăcerea se definește prin opoziția sa cu durerea. Această definiție, prin comparație, le fixează pe amândouă În planul somatic, raportate la schema corporală, fie că este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
diferite forme de manifestare și este resimțită somatic, sufletesc și moral ca o stare de bine, de mulțumire, de satisfacție. În general, plăcerea se definește prin opoziția sa cu durerea. Această definiție, prin comparație, le fixează pe amândouă În planul somatic, raportate la schema corporală, fie că este vorba despre plăcerea procurată de sensibilitatea superficială, tactilă, fie despre plăcerea procurată de sensibilitatea profundă, viscerală. În ambele situații, plăcerea este o stare primară, imediată a organismului. Ea este legată de satisfacerea unor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este unică și individuală. În plus, o regăsim destul de frecvent În cursul unor stări psihopatologice, cum ar fi delirurile pasionale, stările delirant-halucinatorii, stările de transă isterică, epilepsie, intoxicațiile cu droguri halucinogene (mescalină, psylocibină, LSD-25Ă. Fericirea Dacă plăcerea este localizată predominant somatic, iar bucuria este o experiență sufletească complexă, starea de fericire este, În primul rând, un sentiment, o experiență morală pură. Starea de fericire se raportează la valorile morale supreme ale Binelui suveran. Ea este, În plan moral, opusul nenorocirii, iar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihomorală. Vom analiza În continuare principalele forme de ritualuri culturale prin care sunt manifestate suferința sau plăcerea, atât În plan individual, cât și În plan colectiv. 1. Ritualuri care au ca obiect plăcerea Aceste ritualuri fie urmăresc realizarea plăcerii fizice, somatice, fie realizarea unei stări de bucurie și fericire sufletească și moral-spirituală către care aspiră individul sau grupul social. Plăcerea fizică este realizată prin ritualurile orgiastice, care eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moral, sau nevroze, din punct de vedere psihopatologic. Prima reacție este refuzul schimbării. A doua este inadaptarea la schimbare. A treia este prăbușirea sau epuizarea morală și sufletească a persoanei. Pierderea identității unei persoane se produce În următoarele situații: - boală somatică sau psihică care afectează imaginea de sine; - stări de neliniște existențială (pericol, crize de angoasă, disperare etc.Ă; - devalorizarea sistemului de referință la care mă raportez și cu care m-am identificat, pe care-l recunosc ca aparținându-mi și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Însumi Acestea sunt: rapoarte exterioare, constând În perceperea propriului meu trup, și raporturi interioare, constând În reflectarea persoanei mele interioare În sfera propriei mele conștiințe. De aici decurge și dubla natură a persoanei mele: ființa exterioară care este trupul, sfera somatică și ființa interioară, adică sufletul, viața psihică. Natural că somaticul și psihicul sunt părți pe care le separă conștiința și facultatea mea de autoreprezentare, dar ele coexistă În cadrul aceluiași tot unic care este sistemul personalității. Persoana mea există În lume
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trup, și raporturi interioare, constând În reflectarea persoanei mele interioare În sfera propriei mele conștiințe. De aici decurge și dubla natură a persoanei mele: ființa exterioară care este trupul, sfera somatică și ființa interioară, adică sufletul, viața psihică. Natural că somaticul și psihicul sunt părți pe care le separă conștiința și facultatea mea de autoreprezentare, dar ele coexistă În cadrul aceluiași tot unic care este sistemul personalității. Persoana mea există În lume și Într-un permanent raport cu alții, În primul rând
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
specific o persoană: caracteristici care se pot extinde asupra unui grup sau a unei categorii de persoane, ca trăsături comune și constante, dovedite statistic și variind Între anumite limite permise. Tipurile psihologice sunt caracterizate printr-o anumită configurație sau constituție somatică, mod de gândire, dispoziție afectivă, comportament, reacții, acțiuni specifice, care le conferă o dinamică proprie. Acestea au un caracter constant și diferențiază persoanele. În sens general, tipul (gr. typos = amprentă, caracteră are următoarele accepțiuni care sunt (P. Foulquié și R.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să o numim astfel, vorbind despre eroi, cultul eroilor și rolul acestora În istorie. Secolul XX aduce precizări importante În domeniu, separând practic tipurile psihologice de tipurile morale de indivizi. Primele se referă la trăsăturile de personalitate corelate cu constituția somatică, cele din a doua categorie la valorile etice pe care le incarnează un individ. Deși numeroase și variate ca nuanță, tipurilor morale sau mai exact psihomorale le corespund anumite „modele de viață”. Aceste modele de viață au fost sintetizate de către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
așa cum a fost format, educat și instruit pentru viață, Așa cum s-a dezvoltat În raport cu modelele care i-au fost oferite și pe care și le-a interiorizat. Factorii formator-modelatori ai persoanei și ai vieții acesteia, atât negativi (eșecuri, suferințe cronice, somatice sau psihice, frustrări, situații castratoare, culpabilizări, situații de inferioritate etc.Ă, cât și factorii pozitivi (educație și cultură, instrucție, contactul cu modele pozitive, exemplare, succesul, interiorizarea unor valori morale și cultural-spiritualeă contribuie În mod decisiv la configurarea unei anumite forme
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unealtă” a intelectului (nousă, o formă a formelor (eidos eidonă și a sensibilității sau forma sensibilului, afirmă Aristotel. Mâna este o deschidere a sufletului (psychéĂ În sfera ontologică căreia i se subordonează. În felul acesta, ca „prelungire a trupului”, a „somaticului uman” În totalitatea sa, devine altceva decât corpul anatomic cu funcțiile sale pur biologice. Trupul este organul sufletului, prezența și acțiunea sa de „a-fi-În-lume-prin-sine”. Se poate desprinde din cele de mai sus că putem vedea acum existența unei relații directe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și expresia emoțiilor: mâna leneșă și mâna nervoasă, mâna ascunsă sau cea care gesticulează etc. Trebuie să extindem calitățile și funcțiile psihomorale ale mâinii la trup În totalitatea sa. Trupul are o semnificație psihologică extrem de importantă. El este structura spațială, somatică, a sufletului. Dreapta și stânga sunt structuri orientate ale spațialității carnale. Se poate vorbi, În sensul acesta, de caracteristici spațiale ale trupului, și anume: aă spațialitatea unei persoane este legată esențialmente de trupul acesteia; bă incarnarea individului sau somatizarea acestuia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Însăși În lume; că relația dintre două persoane este o relație trupească, de factură carnal-somatică reprezentată prin: strânsul mâinilor, apropierea, Îmbrățișarea, sărutul, actul sexual. Mâna este cea care realizează raportul „de la un om la altul”, ea fiind primul contact fizic, somatic, Între două persoane. Din punct de vedere ontologic, mâna aparține unei ființe și ea este prelungirea acesteia, prin care „ființa umană” Își realizează propriile intenții, transformându-le În realizări, În lucruri. Tot mâna este cea care prin „gest” și prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoana dorește să se detașeze. Regretul este o stare complexă care reunește durerea și suferința. Care sunt caracteristicele acestora, ale durerii și suferinței? În cazul regretului, ele au o anumită specificitate, care le deosebește de durerea fizică și de suferința somatică. Durerea și suferința produse de regret nu au o determinare organică. Ele vin dinspre conștiință către Eul persoanei și sunt trăite ca niște stări psihice particulare, În primul rând morale. Nu putem desprinde durerea morală de suferința morală. Ele sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care poate fi de ordin anatomic-lezional sau de ordin fiziologic-funcțional. În psihiatrie, suferința bolnavului este raportată la tulburarea sau dezechilibrul funcțiilor psihice. Suferințele imaginare, boli sine materia, sunt incluse tot În sfera psihiatriei, atât timp cât bolnavul le raportează la presupuse tulburări somatice sau, uneori, chiar psihice. Ulterior, conceptul de patologie s-a extins. El a fost adoptat Întâi de cercetările privind tulburările de comportament, dificultățile de comunicare, tulburările de adaptare-integrare, făcându-și astfel intrarea și În sociologie. Patologia socială cuprinde conduitele deviante
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și, În primul rând, din morală și filosofie. Cele două patologii sunt complementare. De fapt, orice tulburare este resimțită de bolnav ca o schimbare a binelui În rău, iar suferința are și o importantă latură morală, dincolo de cea psihologică sau somatică. Există, din acest motiv, un punct comun În care ele se Întâlnesc: conștiința. În sfera conștiinței, alteralitatea este Înțeleasă ca o abatere de la normal, dar și ca un efect al răului. Sunt Însă suferințe morale pure, cărora conștiința nu le
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pure, cărora conștiința nu le poate da o altă atribuire, pe care nu le poate raporta nici la trup, nici la suflet, deși ele sunt adesea resimțite ca experiențe ale persoanei umane. Aceste experiențe vor afecta, În final, și sfera somatică, și pe cea sufletească, Întrucât alterarea conștiinței morale schimbă persoana respectivă. Facem aceste observații tocmai cu intenția de a sublinia faptul că formele suferinței sunt foarte greu de separat Între ele. Suferința este una singură, dar nuanțele, formele sale, sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situației de impas În care se află și să-l facă să fie cooperant, activ, În acțiunea de restaurare psihomorală a persoanei sale. că Țintele oricărei psihoterapii morale sunt multiple. Ele sunt reprezentate prin următoarele: situarea suferinței la nivel corporal, somatic, exprimată prin durere sau suferință organică difuză; localizarea sufletească a suferinței, resimțită ca epuizare, angoasă, depresie, disperare și Închidere; resimțirea suferinței la nivelul conștiinței morale ca o stare de suferință care apasă persoana, o Însingurează și o golește, o aruncă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Werman (Werman, 1984). Acesta consideră că în cadrul terapiei de susținere se lucrează doar cu materialul conștient și preconștient, evitându-se regresia. Terapia de susținere are ca scop ajutorarea individului ce trece printr-o perioadă de criză cauzată de o boală somatică sau de probleme sociale. Diferența dintre terapia de grup și cea de susținere constă în faptul că terapia de susținere accentuează sprijinul psihologic individual. Una dintre componentele esențiale ale terapiei de susținere este ascultarea. Astfel, individul este încurajat să vorbească
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de băuturi alcoolice, care se dezvoltă în mod insidios în timpul și în continuarea consumului social obișnuit de alcool și se manifestă ca o tulburare de comportament constând în consum de alcool excesiv, dezadaptativ și recurent, în pofida unor probleme și complicații somatice, psihice și sociale pe care acest consum le provoacă (Driga, Postelnicu, Cosmovici, 1999). Printre complicațiile somatice cele mai frecvente se numără tulburările funcționale ale tractului gastrointestinal, ale sistemului cardiovascular, precum și ale sistemului nervos central și periferic, cu efecte asupra funcționării
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de alcool și se manifestă ca o tulburare de comportament constând în consum de alcool excesiv, dezadaptativ și recurent, în pofida unor probleme și complicații somatice, psihice și sociale pe care acest consum le provoacă (Driga, Postelnicu, Cosmovici, 1999). Printre complicațiile somatice cele mai frecvente se numără tulburările funcționale ale tractului gastrointestinal, ale sistemului cardiovascular, precum și ale sistemului nervos central și periferic, cu efecte asupra funcționării fiziologice normale la diferite niveluri și pe diferite paliere. Problemele comportamentale dezadaptative cel mai des asociate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
IV TM, redactat sub auspiciile Asociației Psihiatrilor Americani, aceasta, pe lângă faptul că introduce multe clarificări de natură clinică și îndeosebi la nivelul relației dintre terapeut și client, ascunde în construcția sa multe ambiguități, mai ales în delimitarea acesteia de tulburarea somatică. O analiză atentă a sistemului american de clasificare a tulburărilor mentale (D.S.M.IV TM) dezvăluie faptul că matricele nosologice, paradigmele de definire ale tulburărilor mentale nu sunt suficient de clare pentru a fi, în toate situațiile, operaționale în spațiul clinic
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]