1,131 matches
-
sau puteam să încerc să găsesc un principiu nou de detectare a biocurenților... Oricum, după absolvirea facultății aveam timp berechet. Timp de meditație... Și timp de înfăptuire. Facultatea de Fizică avea patru amfiteatre. La parter, amfiteatrul "Spiru Haret", cel mai somptuos, cu balcon având intrarea în afara amfiteatrului, și o balustradă masivă din lemn de cireș. La etajul întâi era amfiteatrul "Negreanu", mai sobru și totuși elegant. Apoi, la etajul doi era amfiteatrul "Bacaloglu", mult mai modest și mai mic, dar păstrând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Camera o fixa cu mândrie în timp ce ea scuipa; clipea și tușea. Greu de spus cine era, de fapt, cel mai mare fraier din această complicată tranzacție - ea, el, ei, ea. Acum mă împleticeam râgâind pe treptele care duceau spre intrarea somptuoasă a clubului lui Fielding, după ce, în prealabil, mai făcusem vreo două-trei halte pe drum ca să mai beau ceva. Ai putea crede că sunt terminat, mai cu seamă dacă pun la socoteală și romul, drogurile, și toate câte s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
numai zinc și crom și circuit de răcire. E ca mașina mea, ca nenorocitul de Fiasco - care și-a trăit veleatul, dă tuturor bătăi de cap, și face praf bani, cauciucuri și benzină. Lorne trecuse la examinarea stilului de viață somptuos al lui Garfield, galeriile de artă pe care le administra în Paris și Roma, vacanțele cînd se ducea special pentru opera din Palma și Beirut, casele din Tuscany, Dordogne și Berkeley Square, vizuina din Barbados, crescătoriile de armăsari, pista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
motorul modificat pentru viteze sporite, barurile omenești dezumflându-mă cu luminile lor stăruitoare. — Charles și lady Di se căsătoresc pe douăzeci și nouă, i-am spus eu Selinei, când îmi beam cafeaua și-mi mâncam pâinea prăjită. Purta cea mai somptuoasă cămașă de noapte. Mătasea era bogată ca o glazură. Era și cât se poate de transparentă. — De ce n-ar fi o nuntă dublă? N-ar fi o nebunie? Am putea sări chiar acum într-un taxi, să dăm fuga până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu ochelari fumurii de vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările. — Credeam că ești brunetă, s-a dezamăgit Ioana. Dar, în fine, hai, intrați. Ne-a condus într-un hol somptuos, cu oglinzi cât pereții. Nu-mi puteam lua ochii de la mersul grațios al Ioa nei care făcea ca deplasarea mea, târând geamantanul, să semene cu mișcarea unui dulap pe rotile. Prietena mea ne urma intimidată. La capătul culoarului, gazda s-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și tacâmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucătărie deliciile și s a pornit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
predării la cheie a noului edificiu. Era mândru de această nouă construcție, mai ales că el îndreptase multe din omisiunile unor arhitecți grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
palatul imperial, cu terase în trepte, grădini, porticuri și atrii, soiuri rare de marmură, stucaturi și fresce pe bolți și pe pereți. Înainte de a fi surghiunit în îndepărtata Tomis, poetul Ovidius cântase măreția edificiilor, transformându-le, din inițialul palatium, în somptuosul plural palatia. Lumea șoptea că la Roma se ajunsese să se depășească opulența suveranilor orientali; într-adevăr, reședința imensă, având mai bine de douăsprezece mii de metri pătrați, semăna cu celebrele palate din Pergamon. Rafinat, Augustus a instalat aici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
palat ajunsese o veste tulburătoare. Scrisoarea cifrată Două zile mai târziu, într-o dimineață limpede de septembrie, Antonia trimise pe cineva să-l cheme pe Gajus din camerele lui. Veni repede și o găsi șezând singură într-o încăpere mică, somptuoasă, unde el nu mai intrase niciodată. Pereții erau acoperiți în întregime de fresce, într-o perspectivă aeriană, înșelătoare, cu imagini luminoase de porticuri, scări și fântâni. Antonia scria; purta una dintre tunicile simple, prețioase, țesute la Pelusium; pe degete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înainte ca vremea să se strice“, prezisese în timpul călătoriei gubernator-ul rapidei biremis. Prima senzație, neașteptată, fu parfumul amețitor, incomparabil al aerului. Pe chei îl întâmpină, cu o impecabilă rigoare militară, un tribunus, un ofițer de rang înalt, urmat de escorta somptuoasă a gărzilor imperiale, Augustinienii. Îl invită să urce pe cal, îl observă de-a lungul urcușului și îl complimentă pentru stilul lui de a călări, dar apoi îi spuse: — Pe insula asta poți călări liniștit, ușor, într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trăiască. Se opri, însă tribunul trecu mai departe. Alte scări. În fund se vedeau pavilioanele termelor, despre care la Roma se vorbea în termeni ambigui. Nu se mai vedea mișcarea de la nivelurile inferioare; încăperile erau tot mai mari și mai somptuoase, străluceau de statui din bronz, de mozaicuri imense, de marchetării policrome, însă erau tăcute; numai Augustinienii, mereu de gardă. Pe nesfârșitele pardoseli de marmură treceau repede, fără zgomot, câțiva liberți, câte un funcționar. Tribunul zise: — De aici se conduce imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numai Augustinienii, mereu de gardă. Pe nesfârșitele pardoseli de marmură treceau repede, fără zgomot, câțiva liberți, câte un funcționar. Tribunul zise: — De aici se conduce imperiul. Se deschise aula pentru audiențele imperiale: un maiestuos hemiciclu, în care dădeau cinci săli somptuoase; punctul central al întregii structuri era fundul aulei, unde se afla tronul imperial. „N-am văzut niciodată nimic asemănător: precum o ciclopică mână deschisă, cinci degete care se unesc în palmă; iar în fund, unde e încheietura, acolo stă împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
senatorul Junius Silanus se gândea să pună indirect mâna pe putere. Amândoi erau împinși de dorința de a vedea născându-se, cât mai repede cu putință, moștenitorul imperiului. De aceea, pentru tinerii căsătoriți a fost deschisă o vilă mică, dar somptuoasă, aflată pe locul numit astăzi Torre Astura, la câteva mile de Antium. „Să fie închiși acolo, numai ei doi, fără alte distracții“, se gândise Tiberius; iar Silanus, după ce duse acolo toate bogățiile posibile, o trimise pe doica miresei copile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
glume pe seama primei nopți de dragoste a fetei de paisprezece ani, speriată și lipsită de experiență, și a tânărului confuz, cu privirea pierdută în cărți. Însă în spatele ușilor închise, tânărul care se apropia de adolescenta necoaptă, conducând-o spre patul somptuos pregătit de doică, avea în minte un singur gând, teribil: că el avea să trăiască sau să moară, în funcție de ce avea să se întâmple în nopțile următoare. Supraviețuirea lui depindea de visele dinastice ale ambițiosului său socru. Întreaga Romă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
minunat. Cândva ar fi putut deveni împărat. Toți veniră să-l vadă când, spălat și pieptănat, cu gura întredeschisă în căutarea aerului pe care nu-l găsise, fu depus alături de trupul chinuit al mamei sale nevinovate și inutile, pe rugul somptuos, stropit din belșug cu parfumuri. — Mă gândisem să-l numesc Antonius Caesar Germanicus, spuse deodată Gajus. Cei care-i auziră cuvintele fură surprinși de alegerea lui. El se întrebă dacă se putuseră forma gânduri în capul acela micuț. „Cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și necesitățile glorioaselor forțe navale. Oamenii răspunseră printr-un vuiet. El aminti deodată numele lui Gajus Caesar Germanicus, nepot - declamă - al miticului Marcus Agrippa, cel mai mare marinar aflat vreodată în slujba Republicii, omul pe ale cărui tâmple, potrivit latinei somptuoase a lui Vergilius, strălucea cununa rostrelor smulse dușmanului. „Cui tempora navali fulgent rostrata corona.“ Din înaltul promontoriului de la Misenum, vila imperială domina portul imens; strigătul lung, neașteptat a mii de glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și meschine dependențe economice, până la cele mai mici cheltuieli legate de îmbrăcăminte. Astfel, în palatele imperiale își făcură repede apariția - și fură primite cu entuziasm de tineri - strălucitoarea eleganță orientală, pieptănăturile, pliseurile, transparențele, colierele și brățările, cingătorile subțiri, perucile. Pe somptuoasele tunici, hlamide, mantii, perdele, perne sau sandale străluceau sutele de culori ale vopsitoriilor din Pelusium și Bouthos. Senatorii descoperiră uluiți și alarmați că, în particular, Împăratul purta tunici în stil grecesc, lungi și înguste, cu mâneci largi care ajungeau până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
semnificația lui tainică, ceea ce ochii omului nu pot vedea. Îl privi pe Împărat și-i zâmbi cu complicitate tinerească. — Numai inițiații vor înțelege. Granița de răsărit Însă Destinul, care schimbă soarta oamenilor, îl inspiră pe tânărul Împărat să construiască un somptuos cryptoporticus, o galerie lungă și amplă pardosită cu marmură, care să unească noua Domus Gaj și misterioasa sală a Muzicii cu vechile palate augustiniene. Și își luă imediat obiceiul de a se plimba pe acolo în zilele ploioase, în timpul obișnuitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul. Privește. Pe o consolă păstra, scrise pe suluri ușoare de papyrus protejate de apărători, primele copii ale faimoaselor opere ale lui Crispus Sallustius: Iugurtha, Catilina, Historiae... Sallustius se născuse în Abrutium, la Amiternum, și avusese la Roma o reședință somptuoasă, un muzeu grandios cu sculpturi rare, ce fusese numit Horti Sallustiani. Toată lumea spunea că reușise să realizeze muzeul acela pentru că fusese guvernatorul rapace și lipsit de scrupule al provinciei Africa. Dar fusese și un scriitor fără egal și bun prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Gajus Caesar. Mai târziu a fost îngropat sub catedrala creștină. În Evul Mediu a stat la baza unor legende întunecate. Abia după multe secole au fost descoperite și și-au găsit pacea într-un muzeu zecile de statui și somptuoasele piese de mobilier ascunse sub pământ. Mausoleul lui Augustus. Mausoleul unde Agrippina, înconjurată de mulțimea copleșită de emoție, a depus cenușa lui Germanicus a avut o soartă nefericită. După căderea imperiului, nimănui nu i-a mai păsat de morții faimoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca în opera chinezească. Noi nu încurajăm pe cei nedeciși care-și trăiesc viața fără nicio noimă. Noi n-am fi avut niciodată ce vedeți aici... Și face o pauză pentru a descrie cu mâna chitinoasă un cerc, arătând spre somptuoasa sală a tronului. Dacă n-am fi avut cu toatele același gând și dorință ce ne-a unit și legat prin acea forță creatoare și colosală, ce a depășit de mii de ori capacitățile noastre naturale! Noi cu netrebnicii nu vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unei preotese, mai curând decât cu ale unei prostituate. Se spune că În stepele de la Răsărit trăiau niște triburi feroce de nomazi, ai căror regi și preoți erau femei de o frumusețe statuară și miraculoasă. Acestea erau Îngropate În morminte somptuoase, acoperite cu bijuterii splendide și cu semnele măreției lor, printre stoluri de curteni care erau jertfiți pentru ca ele să nu Înfrunte singure Întunericul și groaza călătoriei. Preotese care dialogau cu moartea, interogând-o după ce băuseră poțiuni stranii, chemând umbrele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Patriciei Truman. — Mi-ar face mare plăcere, am răspuns, privindu-l visătoare peste masă. S-o cunosc pe maică-sa? Nu mi se mai întâmplase niciodată să primesc o astfel de invitație de la a doua întâlnire. Tocmai terminasem cea mai somptuoasă masă din viața mea - Randall, cu mult mai disciplinat în privința dietei decât mine, comandase friptură de ton cu spanac, în timp ce eu plonjasem într-o friptură de vacă perfect prăjită și incredibil de fragedă, care fusese asezonată cu un sos béarnaise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pregătit pentru orice. În romanul erotic din dinastia Ming Lotusul auriu, dăm peste eroul Hsi Men-ching, care ajunge la o întâlnire amoroasă complet înarmat pentru „câmpul de luptă înflorit”: Domnișoara Joy l-a invitat în dormitor, unde pregătise o masă somptuoasă. Masa era încărcată cu o varietate de feluri din carne de pui și de rață, dar și carne roșie și alte delicatese savuroase. El s-a așezat la masă, făcându-se comod, iar ea i-a turnat un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
viață, venusieni care vindeau pliante turistice cu Terra etc., etc. Episodul 21 La barul „Supernova” În sfârșit, tot mergând ei pe bulevard însoțiți de cele două femeiuști verzi care chicoteau și glumeau de te treceau fiorii, ajunseră în fața unei intrări somptuoase, deasupra căreia o lumină intermitentă, gălbui-roșiatică, decupa în noapte literele firmei: „Supernova Bar. Only for Men and Women”. Femeiuștile le făcură semn că aici, și cei trei roboți pământeni, însoțiți de Getta 2, pătrunseră, nu fără o firească emoție, înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]